ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6121/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 27 septembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori

și familie, pronunțată în dosarul nr. 7206/2/2006 (nr. vechi 2290/2006), a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului S.M.M.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 169 din 15 decembrie 2005 a

Tribunalului București, secția a II–a penală, inculpatul a fost condamnat, la

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 C. pen. și săvârșirea a două infracțiuni prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art.

99 C. pen.

În fapt, s-a stabilit că, la data de

23 februarie 2004, împreună cu alți doi făptuitori prin amenințarea cu cuțitul,

în loc public au deposedat pe partea vătămată M.C. de un telefon mobil și că

ulterior, împreună cu aceleași persoane, la data de 25 februarie 2004, în loc

public le-au deposedat prin violență, pe părțile vătămate P.M. și O.M. de două

telefoane mobile și suma de 60.000 lei.

Instanța de control judiciar,

sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare, a apreciat

că temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia impun continuarea privării

de libertate a apelantului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul S.M.M. care a solicitat punerea în libertate

susținând că măsura arestării preventive nu este legală.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

din același

cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea

stării de arest.

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că împotriva inculpatului S.M.M. a fost luată măsura arestării

preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) (o faptă) și de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) (două fapte) toate cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.,

reținându-se că, la datele de 23 februarie 2004 și 25 februarie 2004, în locuri

publice a sustras prin violență telefoane mobile și bani, de la trei părți

vătămate.

Tribunalul București, secția a II–a penală,

având în vedere probele de vinovăție administrate, prin sentința penală

menționată, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani

și 9 luni închisoare.

Ținând seama de probatoriul cauzei

și de soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se

regăsesc în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în urma modificărilor aduse

Codului de procedură penală prin Legea nr. 456/2006, că menținerea acestei

măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu

prevederile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. și

că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Față de considerentele arătate,

constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul

declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.M.

împotriva încheierii din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 7206/2/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2006.