ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția I penală, a fost investită cu judecarea

apelului declarat de inculpatul L.M. împotriva sentinței penale nr. 1101/ F

din 3 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, prin

care a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., și o infracțiune de tentativă la tâlhărie

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin.

(2

1

) lit. b) C. pen.

Instanța de apel, prin

încheierea pronunțată la 20 noiembrie 2006, în dosarul nr. 2614/3/2006,

făcând aplicarea dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen.,

privind verificarea în cursul judecății, a legalității

și temeiniciei arestării preventive, a dispus menținerea

măsurii preventive față de inculpat, constatând că

temeiurile avute la data luării ei, 28 decembrie 2005, respectiv

dispozițiile art. 148 lit. f) se mențin.

În motivarea încheierii, s-a

reținut în esență că inculpatul în zilele de 14 noiembrie,

18 noiembrie și 21 noiembrie 2005, a deposedat părțile

vătămate S.M., I.A.S. și L.F. de telefoanele mobile, procedând

în același mod de fiecare dată, respectiv amenințând cu

cuțitul aceste părți, infracțiuni probate cu

declarațiile părților vătămate care l-au identificat

pe inculpat ca autor.

Față de natura

infracțiunilor deduse judecății, circumstanțele în care

s-au comis, instanța de fond a apreciat îndeplinită cerința

prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

Privitor la existența

unor probe din care rezultă că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

instanța reține că datele personale ale acestuia, condamnat

definitiv de două ori la pedepse cu închisoare, conving că acesta va

putea comite alte fapte de natură penală.

În termen legal, potrivit

dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs,

solicitând casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate.

Examinând hotărârea

atacată sub toate aspectele, în acord cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondat recursul pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., instanța verifică

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată

menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă

judecății, se constată că instanța a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor procesual penale mai sus citate

și motivat, legal și temeinic a menținut măsura

preventivă luată față de inculpat.

La momentul procesual ce a

impus verificarea legalității și temeiniciei arestării

preventive, s-a avut în vedere că față de inculpat s-a

pronunțat o hotărâre nedefinitivă de condamnare, la pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs

real a trei infracțiuni de tâlhărie, care prin modul în care au fost

comise, respectiv deposedarea părților vătămate de

telefoane mobile, prin amenințarea acestora cu cuțitul,

evidențiază pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar

prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

Cum instanța judicios a

apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării

măsurii arestării preventive, aceasta fiind luată și

menținută în acord și cu dispozițiile art. 5 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, recursul inculpatului va fi respins, ca

nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 2614/3/2006 (nr. vechi 3128/2006).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 ianuarie 2007.