ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 510/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, a fost investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul L.M. împotriva sentinței penale nr. 1101/ F din 3 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., și o infracțiune de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. Instanța de apel, prin încheierea pronunțată la 20 noiembrie 2006, în dosarul nr. 2614/3/2006, făcând aplicarea dispozițiilor art. 300 2 C. proc.

pen., privind verificarea în cursul judecății, a legalității și temeiniciei arestării preventive, a dispus menținerea măsurii preventive față de inculpat, constatând că temeiurile avute la data luării ei, 28 decembrie 2005, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) se mențin. În motivarea încheierii, s-a reținut în esență că inculpatul în zilele de 14 noiembrie, 18 noiembrie și 21 noiembrie 2005, a deposedat părțile vătămate S.M., I.A.S. și L.F. de telefoanele mobile, procedând în același mod de fiecare dată, respectiv amenințând cu cuțitul aceste părți, infracțiuni probate cu declarațiile părților vătămate care l-au identificat pe inculpat ca autor. Față de natura infracțiunilor deduse judecății, circumstanțele în care s-au comis, instanța de fond a apreciat îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc.

pen. Privitor la existența unor probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanța reține că datele personale ale acestuia, condamnat definitiv de două ori la pedepse cu închisoare, conving că acesta va putea comite alte fapte de natură penală. În termen legal, potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, în acord cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondat recursul pentru următoarele considerente. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc.

pen., instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. În cauza dedusă judecății, se constată că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procesual penale mai sus citate și motivat, legal și temeinic a menținut măsura preventivă luată față de inculpat.

La momentul procesual ce a impus verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, s-a avut în vedere că față de inculpat s-a pronunțat o hotărâre nedefinitivă de condamnare, la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a trei infracțiuni de tâlhărie, care prin modul în care au fost comise, respectiv deposedarea părților vătămate de telefoane mobile, prin amenințarea acestora cu cuțitul, evidențiază pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Cum instanța judicios a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, aceasta fiind luată și menținută în acord și cu dispozițiile art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2614/3/2006 (nr. vechi 3128/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2007.