ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4861/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 425/ F din

7 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 48920/3/2005, Tribunalul București, secția

I penală, a respins cererea inculpatului S.I. privind schimbarea încadrării

juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 213

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

Instanța a condamnat pe inculpatul S.I.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

computată la zi reținerea și arestarea preventivă începând de la 5 decembrie

2005 și a fost menținută arestarea preventivă conform art. 350 C. proc. pen.

În considerentele hotărârii, instanța

a reținut că, în seara zilei de 5 decembrie 2005, în jurul orelor 18,30, în loc

public, inculpatul S.I. a smuls din mâna părții vătămate G.I. telefonul mobil în

valoare de 400 lei noi.

În aceeași zi, G.T., mama minorului

G.I. a sesizat secția 19 poliție, solicitând condamnarea inculpatului și

restituirea telefonului mobil sustras, prin violență, fiului său.

Prejudiciul a fost recuperat

integral prin restituirea bunului sustras. Inculpatul a recunoscut că a luat

telefonul mobil aparținând părții vătămate, dar a pretins că aceasta i l-ar fi

dat de bună voie pentru a telefona soției sale, apărare infirmată atât de

partea vătămată, cât și de martorul T.P.C., cel căruia inculpatul i-a vândut

bunul sustras cu suma de 205 lei noi, fără a-i spune proveniența și la care

organele de poliție au găsit telefonul (restituit, ulterior, părții vătămate).

Prin decizia penală nr. 434/ A din 29

mai 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. (apel

care a vizat, în principal, achitarea inculpatului, pentru considerentul că nu

ar fi sustras cu violență telefonul, ci l-ar fi primit de la partea vătămată,

iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de

abuz de încredere prevăzut de art. 213 C. pen.).

Prin decizie a fost dedusă, în

continuare, detenția și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei decizii, inculpatul

a declarat recurs, invocând greșita individualizare a pedepsei în raport cu art.

72 C. pen. (cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14). A solicitat reducerea

pedepsei.

Înalta Curte, examinând cauza sub

aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce

urmează:

Înalta Curte reține că ambele

instanțe au ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă bine individualizată.

Astfel, s-au avut în vedere, atât gradul

de pericol social al faptei de tâlhărie comisă de inculpat (constând în

sustragerea cu violență, într-un loc public, a unui bun aparținând unei părți

vătămate minore), cât și persoana inculpatului, infractor recidivist, nesincer,

care a încercat să se sustragă răspunderii penale.

Înalta Curte observă că pedeapsa de

5 ani închisoare reprezintă minimul special al pedepsei prevăzută de lege

pentru infracțiunea comisă și apreciază că nu este justificată aplicarea

circumstanțelor atenuante (care ar determina reducerea pedepsei), în raport cu

persoana inculpatului, infractor recidivist, neexistând, în speță, nici una

dintre împrejurările prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurări care pot

constitui circumstanțe atenuante.

Ca urmare, va fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive începând de la 5

decembrie 2005 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 434/ A din 29 mai

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 5 decembrie

2005 la 23 august 2006.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 august 2006.