ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 785/2004

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul

Brașov, prin sentința penală nr.104/S din 25 februarie 2003 a condamnat

inculpatul B.M. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99,

109 și 74 lit. a), b), c) din același cod.

În baza

art.81 și 110 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza

art.110 C. pen., pe durata termenului de încercare, a încredințat supravegherea

inculpatului minor, părinților săi, părți responsabile civilmente, până la

împlinirea vârstei de 18 ani și pe durata aceluiași termen de încercare, după

împlinirea vârstei de 18 ani a fost obligat să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c), d) C.

pen.

A

constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 18 octombrie 2002

– 6 noiembrie 2002.

În baza

art. 11 pct .2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe

inculpatul J.R.   pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 C. pen.

A

obligat pe inculpatul B.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente să

plătească părții civile B.A., 5.000.000 lei daune morale.

În baza

art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.M. a sumei de

400.000 lei, reprezentând, prețul vânzării telefonului sustras, către martorul T.G.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ziua de 5 octombrie 2002 în timp ce

inculpații împreună cu alți prieteni se deplasau pe o stradă  din Brașov, B.M.

a observat-o pe partea vătămată B.M. având un telefon mobil în mână, s-a

desprins din grup, a urmărit-o și când nu mai putea fi observat de celelalte a

încercat să smulgă telefonul din mâna fetei. Pentru că tânăra s-a împotrivit,

inculpatul a lovit-o puternic în zona capului, a reușit să-i smulgă telefonul,

după care a fugit.

Inculpatul

s-a reîntâlnit cu prietenii săi după câtva timp în aceeași zi.

Momentul

în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată a fost observat de coinculpatul

J.R.

Inculpatul

B.M.l-a contactat telefonic pe T.G. și i-a oferit spre cumpărare telefonul

sustras, stabilind să se întâlnească și să-i vândă telefonul, lucru care s-a și

întâmplat.

Împotriva

sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a

criticat sentința ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei și

nelegală sub aspectul achitării inculpatului J.R., pentru care s-a cerut

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 262 C. pen. și

condamnarea la o pedeapsă cu suspendare.

Prin

decizia nr. 195/Ap din 16 iulie 2003 pronunțată de Secția penală de la Curtea

de Apel Brașov apelul a fost admis și sentința desființată în parte.

Au fost

înlăturate circumstanțele atenuante și a fost majorată pedeapsa aplicată

inculpatului B.M. la 3 ani închisoare.

Au fost

menținute dispozițiile primei instanțe pentru aplicarea art. 81 și 110 C. pen.

și s-a fixat durata termenului de încercare la 4 ani și 6 luni.

În baza

art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și 109 C. pen., inculpatul J.R. a

fost condamnat la 3 luni închisoare.

În

temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe durata termenului de încercare de 9 luni.

Împotriva

deciziei a declarat recurs  Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a

criticat decizia considerând că pedepsele sunt necorespunzătoare în raport cu

fapta comisă și de circumstanțele de ordin personal. A solicitat casarea

deciziei, înlăturarea dispoziției de suspendare a executării pedepsei în ce-l

privește pe inculpatul B.M. și majorarea pedepsei aplicată inculpatului J.R.

Recursul

este nefondat.

Din

actele și lucrările de la dosarul cauzei, rezultă că, instanța de apel a

reținut situația de fapt corectă, a încadrat faptele săvârșite de inculpați în

textele de lege corespunzătoare și a făcut o justă individualizare a

pedepselor.

Curtea

a motivat convingător că prima instanță a reținut în mod nejustificat

circumstanțe atenuante judiciare iar cuantumul pedepsei nu corespunde

cerințelor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere că fapta prezintă un

pericol social ridicat.

În

același timp a avut în vedere că inculpatul B.M. nu a mai avut conflicte cu

legea penală și că la școală este un elev obișnuit și mediocru care nu a

ridicat probleme în afara absențelor repetate la ore și că datele care

caracterizează inculpatul și mediul familial sănătos în care trăiește

constituie argumente solide pentru păstrarea modalității de executare.

În ce-l

privește pe inculpatul J.R., instanța de apel printr-o corectă apreciere a

probelor a ajuns la convingerea  că acesta este vinovat pentru săvârșirea

infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. și nu aceea de

nedenunțare a unor infracțiuni prevăzută de art. 262 C. pen., faptă pentru care

l-a condamnat pe inculpat.

Pedeapsa

aplicată inculpatului este just individualizată având în vedere  modalitatea

concretă  de  săvârșire  a  infracțiunii  și  datele care-l caracterizează pe

minor. Astfel, s-a avut în  vedere că J.R., a observat momentul când partea

vătămată a fost lovită cu pumnul de către inculpatul Balo iar când acesta i-a

remis, după vânzarea telefonului suma de 250.000 lei datorie, a luat cunoștință

că banii provin din valorificarea bunului sustras prin violență.

Cum

inculpatul este minor și nu a mai săvârșit fapte antisociale, ținând seama de

limitele de pedeapsă așa cum ele sunt reglementate  în articolul 109 C. pen.,

se constată că pedeapsa aplicată este în măsură să-și atingă scopul, hotărârea

instanței de apel fiind și sub acest aspect legală și temeinică.

În

temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul procurorului

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale

nr.195/Ap din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații B.M.

și J.R.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 10 februarie 2004.