ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6349/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 960 din 30 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat restul rămas neexecutat de 427 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 837/2000, rest pe care în baza art. 33 și art. 34 C. pen., l-a contopit în pedeapsa aplicată în speță, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat contravaloarea a 200 dolari S.U.A. echivalent în lei la cursul zilei. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut în esență, următoarele: La data de 15 noiembrie 2003, partea vătămată B.A. s-a întâlnit cu inculpatul S.N. pe care îl cunoștea sub porecla de B. După o conversație scurtă, inculpatul i-a solicitat părții vătămate telefonul mobil, însă fiind refuzat l-a smuls din mâna acesteia. Ulterior l-a vândut, în interes personal, pentru suma de 190 dolari S.U.A.

Împotriva sentinței, în termen legal, inculpatul a declarat apel, solicitând reindividualizarea pedepsei în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise. Prin decizia penală nr. 643 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2997/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.N. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că pedeapsa aplicată este corect individualizată, prin reținerea condițiilor cerute de art. 72 C. pen. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.N., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv faptul că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel, constând în aceea că în data de 15 noiembrie 2003, inculpatul a smuls din mâna părții vătămate telefonul mobil pe care l-a vândut ulterior este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., este legală. În ce privește motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată, acesta nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În cauză prin fapta săvârșită de inculpat s-au adus atingere atât relațiilor sociale ce privesc integritatea corporală, cât și cele referitoare la patrimoniul persoanei. Sustragerea telefonului s-a realizat prin violență, scopul urmărit de inculpat fiind atins prin vânzarea bunului în interes personal.

Din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind în timpul minorității fapte similare, care chiar dacă nu atrag starea de recidivă reflectă periculozitatea inculpatului și pe cale de consecință necesitatea aplicării unei pedepse corespunzătoare. Se adaugă faptul că este arestat în altă cauză. Conchid aceste elemente cu limitele de pedeapsă prevăzută în textul de incriminare, se constată că instanțele au respectat proporționalitatea între gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății și cuantumului sancțiunii aplicate. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N., menținându-se decizia atacată ca fiind legală și temeinică.

În baza art. 395 16 Cod C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 643 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.