ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2573/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1138 din 3

decembrie 2002, Tribunalul București, a condamnat pe inculpații:

- G.M. la două pedepse de câte 2 ani

închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

- B.G. la două pedepse de câte 10

ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedepsele aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați

preventiv, de la 13 august 2002, la zi.

Inculpații au fost obligați în

solidar, iar inculpatul minor G.M., în solidar și cu părțile responsabile

civilmente, la plata sumei de 4.000.000 lei, către partea civilă Z.M. și

3.000.000 lei către partea civilă B.A., cât și la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 4.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în ziua de 12 august 2002, inculpații, prin violență, au

sustras, la ore și în locuri diferite, părții vătămate B.A., un telefon mobil,

iar părții vătămate Z.M., un lănțișor din aur.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 60 din 13 februarie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

prin care inculpații solicitau redozarea pedepselor.

Împotriva menționatelor hotărâri,

cei doi inculpați au declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., susținând, ca și în apel, că pedepsele aplicate sunt prea severe în

raport de gravitatea faptelor comise și de circumstanțele lor personale.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (plângerile

și declarațiile constante ale părților vătămate, procesul-verbal de cercetare

și planșele foto întocmite de organele de poliție, cu ocazia cercetării locului

faptei și a recunoașterii din grup a inculpaților de către părțile vătămate și

martori, declarațiile martorului ocular A.L.G., coroborate cu recunoașterile

inculpaților) rezultă, fără dubiu, că la data de 12 august 2002, în jurul orei

12,00, inculpații prin violență, au sustras un telefon mobil părții vătămate B.A.,

aflată pe stradă, iar în jurul orei 18,30, în aceleași împrejurări au sustras

un lănțișor din aur, aparținând părții vătămate Z.M.

Referitor la pedepsele aplicate se

constată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a acestora,

conform art. 72 și art. 52 C. pen., având în vedere împrejurările în care au

fost comise faptele (în loc public, prin acte repetate de violență, de către un

major împreună cu un minor), care demonstrează periculozitatea deosebită a

inculpaților.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se vor

deduce din pedepsele aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați

preventiv, respectiv, de la 13 august 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.G. și G.M., împotriva deciziei penale nr. 60 din 13

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepse, timpul arestării

preventive a inculpaților de la 13 august 2002, la 29 mai 2003.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.