ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4837/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 241 din 31 martie 2003, Tribunalul Timiș, în baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I.P. la: - 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul J.M.P. la: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc.

pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, reținerea și arestul preventiv de la 18 decembrie 2002, la zi și a menținut starea lor de arest. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei reprezentând echivalentul valoric al telefonului, de la inculpatul J.M.P. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 16 februarie 2002 inculpații S.I.P. și J.M.P. au acceptat invitația părții vătămate M.M.

de a-i face o vizită. În drum spre locuința părții vătămate cei doi inculpați au convenit ca, odată ajunși, să-i aplice acesteia mai multe lovituri după care să o deposedeze de bunuri. Profitând de faptul că se aflau în locuința părții vătămate, inculpații au început să o lovească cu pumnii și picioarele, după care au sustras 2 telefoane mobile, un aparat foto, un ceas de mână și o haină în care se afla suma de 4.500.000 lei și diverse acte personale. Împotriva hotărârii pronunțată, inculpații au declarat apel, cu motivarea că pedepsele sunt prea mari. Prin decizia penală nr. 237 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate, hotărâre recurată în termen legal de inculpatul J.M.P., reiterând motivele formulate în cererea introductivă.

Recursul declarat de inculpat este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă că instanțele au reținut o corectă situație de fapt, încadrând fapta săvârșită în textele de lege corespunzătoare. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului o serie de circumstanțe atenuante personale legate de acesta, și anume lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră și starea de minoritate. Dând eficiența cuvenită acestor împrejurări, instanța a aplicat o pedeapsă privativă de 3 ani și 6 luni închisoare, cuantum care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător, pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol social ridicat. Pentru aceste motive, și constatând că din oficiu nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul J.M.P., ca nefondat. Timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 decembrie 2002, la zi. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul J.M.P., împotriva deciziei penale nr. 237 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 decembrie 2002, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.