ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4837/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 241 din 31

martie 2003, Tribunalul Timiș, în baza art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I.P.

la:

- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a condamnat pe

inculpatul J.M.P. la:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-au interzis inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C.

proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, reținerea și arestul

preventiv de la 18 decembrie 2002, la zi și a menținut starea lor de arest.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei reprezentând echivalentul valoric al

telefonului, de la inculpatul J.M.P.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 3.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16 februarie 2002

inculpații S.I.P. și J.M.P. au acceptat invitația părții vătămate M.M. de a-i

face o vizită.

În drum spre locuința părții

vătămate cei doi inculpați au convenit ca, odată ajunși, să-i aplice acesteia

mai multe lovituri după care să o deposedeze de bunuri.

Profitând de faptul că se aflau în

locuința părții vătămate, inculpații au început să o lovească cu pumnii și

picioarele, după care au sustras 2 telefoane mobile, un aparat foto, un ceas de

mână și o haină în care se afla suma de 4.500.000 lei și diverse acte

personale.

Împotriva hotărârii pronunțată,

inculpații au declarat apel, cu motivarea că pedepsele sunt prea mari.

Prin decizia penală nr. 237 din 23

iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile

declarate, hotărâre recurată în termen legal de inculpatul J.M.P., reiterând

motivele formulate în cererea introductivă.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că instanțele au reținut o corectă situație de fapt, încadrând fapta

săvârșită în textele de lege corespunzătoare.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin

raportare la criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a reținut în

favoarea inculpatului o serie de circumstanțe atenuante personale legate de

acesta, și anume lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră și

starea de minoritate.

Dând eficiența cuvenită acestor

împrejurări, instanța a aplicat o pedeapsă privativă de 3 ani și 6 luni

închisoare, cuantum care este în măsură să asigure realizarea scopului

preventiv educativ al sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52

C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este

oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar

aplica un tratament penal necorespunzător, pentru săvârșirea unei infracțiuni

de un pericol social ridicat.

Pentru aceste motive, și constatând

că din oficiu nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul declarat de inculpatul J.M.P., ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 18 decembrie 2002, la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul J.M.P., împotriva deciziei penale nr. 237 din 23 iunie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 decembrie 2002, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

octombrie 2003.