ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 12396/P/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat, printre alții, inculpatul P.L. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată. A interzis inculpaților exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților P.G.B. și D.O.L. arestul preventiv de la 24 octombrie 2003 ora 12,00 la zi și în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea lor de arest. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art. 1003 și art. 1000 alin. (2) C. civ., a obligat inculpatul P.L. în solidar cu inculpații P.G.B. și D.L. și pe acești doi inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente P.M. și D.M., să plătească părții civile B.A., echivalentul în lei la data plății a sumei de 300 Euro și a respins în rest acțiunea civilă. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.L. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.G.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul D.O.

în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În seara zilei de 21 octombrie 2003, inculpații D.O. și P.G.B. s-au întâlnit în Piața Maria din Timișoara cu inculpatul P.L., la această întâlnire asistând și martorul S.A. Cu această ocazie inculpatul P.L. a propus celor doi coinculpați să deposedeze prin violență de telefonul mobil pe un băiat pe care îl vor vedea după ce acesta îl va indica. Martorul S.A., în declarațiile sale a susținut că inculpatul P.L. le-a spus celor doi inculpați că este un băiat care se plimbă cu tramvaiul și că are un telefon mobil de 12.000.000 lei. Inculpatul P.L.

s-a întâlnit întâmplător cu numitul B.A. care avea un telefon mobil asupra sa. A comunicat acest lucru celor doi inculpați și au hotărât în cele din urmă să-i sustragă acestuia telefonul. Inculpații D.O. și P.G.B. au plecat în urmărirea părții vătămate B.A. În momentul în care acesta a ajuns într-un loc izolat, inculpatul D.O. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia partea vătămată s-a dezechilibrat, căzând pe carosabil. În aceste condiții, profitând de neputința victimei de a se apăra, inculpatul P.G.B. i-a sustras din buzunarul pantalonilor aparatul telefonic marca Siemens S55 după care ambii inculpați au părăsit în fugă locul faptei. În urma loviturilor primite, partea vătămată B.A.

a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 5 zile. La scurt timp după comiterea faptei a fost reținut inculpatul P.G.B. și s-a recuperat de la acesta aparatul telefonic sustras, ulterior reținerii acestuia la organele de poliție s-a prezentat de bunăvoie și inculpatul D.O. Urmare a administrărilor probelor în fața instanței s-a conturat o nouă stare de fapt, precum și împrejurarea că inculpatul P.L. a instigat pe cei doi inculpați minori D.O. și P.G.B., în seara zilei de 23 octombrie 2003, să deposedeze prin violență inițial pe numitul B., iar apoi pe partea vătămată B.A. de telefonul mobil al acestuia, deposedarea urmând a avea loc seara, în loc public, respectiv în fața unui magazin, partea vătămată fiind însoțită de prietena sa.

Față de această stare de fapt instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L., cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la termenul din 15 martie 2004 și pusă în discuția părților de către instanță, astfel că în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L. din instigare la infracțiunea de furt în infracțiunea de instigare la tâlhărie în formă calificată.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.L., instanța a avut în vedere gravitatea faptei comise de acesta în sensul că a instigat doi minori la comiterea unei infracțiuni cu violență existând circumstanță agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., atitudinea acestuia care nu a fost sinceră pe parcursul urmăririi penale, dar și vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că are familie și un copil minor, apreciind că atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare a acesteia sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. Apelul formulat de inculpatul P.L. care solicită reducerea pedepsei, a fost respins ca nefondat.

S-a reținut că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, astfel că pedeapsa aplicată corespunde cerințelor dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul P.L. care a solicitat reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, instanțele dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu s-ar atinge scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen. Cum nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L., se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 28 octombrie 2003 la 30 octombrie 2003, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 144 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă de la 28 octombrie 2003 la 30 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.