ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213

din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 12396/P/2003,

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a fost condamnat, printre

alții, inculpatul P.L. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

instigării la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată.

A interzis inculpaților

exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată inculpaților P.G.B. și D.O.L. arestul preventiv de

la 24 octombrie 2003 ora 12,00 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea lor de arest.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen. și art. 998, art. 1003 și art. 1000 alin. (2) C. civ., a obligat

inculpatul P.L. în solidar cu inculpații P.G.B. și D.L. și pe acești doi

inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente P.M. și D.M., să

plătească părții civile B.A., echivalentul în lei la data plății a sumei de 300

Euro și a respins în rest acțiunea civilă.

În baza art. 191 alin. (2)

C. proc. pen., a obligat inculpatul P.L. să plătească statului 1.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (2)

și (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.G.B. în solidar cu partea

responsabilă civilmente P.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat și pe inculpatul D.O. în solidar cu partea responsabilă

civilmente D.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Prima instanță a reținut

următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 21

octombrie 2003, inculpații D.O. și P.G.B. s-au întâlnit în Piața Maria din

Timișoara cu inculpatul P.L., la această întâlnire asistând și martorul S.A.

Cu această ocazie inculpatul

P.L. a propus celor doi coinculpați să deposedeze prin violență de telefonul

mobil pe un băiat pe care îl vor vedea după ce acesta îl va indica.

Martorul S.A., în

declarațiile sale a susținut că inculpatul P.L. le-a spus celor doi inculpați

că este un băiat care se plimbă cu tramvaiul și că are un telefon mobil de

12.000.000 lei.

Inculpatul P.L. s-a întâlnit

întâmplător cu numitul B.A. care avea un telefon mobil asupra sa. A comunicat

acest lucru celor doi inculpați și au hotărât în cele din urmă să-i sustragă

acestuia telefonul.

Inculpații D.O. și P.G.B. au

plecat în urmărirea părții vătămate B.A. În momentul în care acesta a ajuns

într-un loc izolat, inculpatul D.O. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona

feței, lovitură în urma căreia partea vătămată s-a dezechilibrat, căzând pe

carosabil.

În aceste condiții,

profitând de neputința victimei de a se apăra, inculpatul P.G.B. i-a sustras

din buzunarul pantalonilor aparatul telefonic marca Siemens S55 după care ambii

inculpați au părăsit în fugă locul faptei.

În urma loviturilor primite,

partea vătămată B.A. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru

vindecare un număr de 5 zile. La scurt timp după comiterea faptei a fost

reținut inculpatul P.G.B. și s-a recuperat de la acesta aparatul telefonic

sustras, ulterior reținerii acestuia la organele de poliție s-a prezentat de

bunăvoie și inculpatul D.O.

Urmare a administrărilor

probelor în fața instanței s-a conturat o nouă stare de fapt, precum și

împrejurarea că inculpatul P.L. a instigat pe cei doi inculpați minori D.O. și

P.G.B., în seara zilei de 23 octombrie 2003, să deposedeze prin violență

inițial pe numitul B., iar apoi pe partea vătămată B.A. de telefonul mobil al

acestuia, deposedarea urmând a avea loc seara, în loc public, respectiv în fața

unui magazin, partea vătămată fiind însoțită de prietena sa. Față de această

stare de fapt instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a

faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L., cererea formulată

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la termenul din 15 martie 2004 și

pusă în discuția părților de către instanță, astfel că în baza dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru

care a fost trimis în judecată inculpatul P.L. din instigare la infracțiunea de

furt în infracțiunea de instigare la tâlhărie în formă calificată.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului P.L., instanța a avut în vedere gravitatea faptei comise

de acesta în sensul că a instigat doi minori la comiterea unei infracțiuni cu

violență existând circumstanță agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.,

atitudinea acestuia care nu a fost sinceră pe parcursul urmăririi penale, dar

și vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că are

familie și un copil minor, apreciind că atât cuantumul pedepsei cât și

modalitatea de executare a acesteia sunt de natură să realizeze scopul punitiv,

educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este reglementat de dispozițiile

art. 52 C. pen.

Apelul formulat de inculpatul

P.L. care solicită reducerea pedepsei, a fost respins ca nefondat.

S-a reținut că nu se

justifică reținerea circumstanțelor atenuante, astfel că pedeapsa aplicată

corespunde cerințelor dispozițiilor art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul P.L. care a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Pedeapsa aplicată

inculpatului este just individualizată, instanțele dând eficiență tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că o reindividualizare în

sensul reducerii pedepsei nu s-ar atinge scopul prevăzut de legiuitor astfel

cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

Cum nici din oficiu nu se

constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art.

385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.L., se va deduce din pedeapsa aplicată

arestarea preventivă de la 28 octombrie 2003 la 30 octombrie 2003, cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 144 din 21

aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului arestarea preventivă de la 28 octombrie 2003 la 30 octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.