ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1840/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1541 din 14

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în rejudecare pe

fond după desființare cu trimitere în apel în ciclul procesual, a condamnat pe

inculpații:

a) 3 ani și 6 luni închisoare, în

baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 și art. 80 alin.

(2) C. pen. (faptă comisă la 13 februarie 2005 în dauna părții vătămate B.I.);

b) câte 5 ani închisoare (două

pedepse), în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicația art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 și art. 80 alin.

(2) C. pen. (fapte comise la 16 februarie 2005 în sauna părților vătămate L.L. și

F.M.);

c) câte 5 ani închisoare (două

pedepse), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 și art. 80 alin.

(2) C. pen. (fapte comise la 18 februarie 2002 și 22 februarie 2005 în dauna

părții vătămate L.B. și respectiv A.O.M.) dispunându-se să execute ca pedeapsă

rezultantă prin contopire în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., pedeapsa mai grea aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 83 alin. (1) C.

pen., a fost revocată suspendarea condiționată pentru condamnarea anterioară la

pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 860 din 15 martie

2004 a Judecătoriei sector 4 București (rămasă definitivă prin neapelare)

executarea acestei pedepse în cumul aritmetic cu pedeapsa rezultantă în speță,

în final inculpatul având de executat, în regim de detenție, pedeapsa totală de

8 ani închisoare și,

infracțiunilor de tâlhărie calificată sus-menționate, la pedepsele de:

- 3 ani închisoare

- câte 3 ani și 6 luni închisoare, 2

pedepse

- 3 ani și 6 luni închisoare, numai

partea vătămată A.O.M. dispunându-se să execute în regim de detenție ca

pedeapsă rezultantă, prin contopire în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., pedeapsa mai grea aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și art.

64 C. pen., pentru ambii inculpați.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a acestora, fiind scăzute din durata pedepselor aplicate

timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 22 februarie 2005 la

zi, pentru ambii inculpați, și perioada executată în baza condamnării

anterioare de la 26 mai 2003 și până la 25 iunie 2003, numai pentru inculpatul M.F.

Pe latură civilă s-a constatat că

partea vătămată A.O.M. și-a recuperat prejudiciul cauzat infracțional prin

restituirea telefonului mobil sustras, fiind obligați în solidar cei doi

inculpați la despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase

și nerecuperate, în sumă de:

- 8.000.000 lei către partea civilă

L.L.;

- 1.000.000 lei către partea civilă

F.M.;

- 2.000.000 lei către partea civilă

L.B.P.

De asemenea, coinculpații M.F. și M.L.D.

au fost obligați în solidar la despăgubiri civile în sumă de 6.330.000 lei

către partea civilă Spitalul Universitar de Stomatologie prof. Dan Teodorescu,

reprezentând contravaloarea serviciilor de îngrijire și supraveghere medicală

acordate în urma leziunilor cauzate prin infracțiune către partea vătămată B.I.

Au fost obligați inculpații la câte

600 lei fiecare, din care 100 lei a reprezentat onorariul pentru apărător din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare

statului.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în fapt, că în perioada 13 - 22 februarie 2005, cei doi inculpați, împreună

cu făptuitorii I.A. și N.T. care s-au sustras cercetărilor fiind disjunsă

urmărirea penală, prin violență, în locuri publice, iar uneori pe timp de

noapte, au sustras de la părțile vătămate telefoane mobile, bani în următoarele

împrejurări:

a) În ziua de 13 februarie 2005,

orele 17,00, în zona Pavilionului H din Parcul Herăstrău inculpații M.F. și M.L.D.

împreună cu făptuitorul I.A. au lovit repetat în zona feței pe partea vătămată

B.I., care se plimba împreună cu prietena sa, martora C.L., l-au controlat în

buzunare și i-au aruncat actele la pământ, după care negăsind bunuri de valoare

pentru a fi sustrase, au fugit.

Partea vătămată a necesitat

asistență medicală de specialitate în cadrul Spitalului Universitar de

Stomatologie prof. Dan Teodorescu, în valoare de 6.330.000 lei.

b) În ziua de 16 mai 2005, orele

11,00, în zona debarcaderului din Parcul Herăstrău, părțile vătămate L.L. și F.M.

au fost acostate și imobilizate de către cei doi inculpați și făptuitorul I.A. care

i-au controlat în buzunare și le-au sustras telefoanele mobile pe care le-au

valorificat ulterior la persoane necunoscute, în Piața Obor.

Prejudiciile cauzate, nerecuperate,

solicitate de către cele 2 părți civile au fost de 8.000.000 lei respectiv

1.000.000 lei.

c) În seara zilei de 18 februarie 2002,

orele 20,00, în zona E.F. din Parcul Herăstrău partea vătămată L.B.P., care era

însoțită de martorul P.I.C., a fost acostată de inculpatul M.F. și făptuitorul

I.A. care i-au smuls din mână telefonul mobil și au fugit.

Bunul sustras a fost valorificat

ulterior către persoane necunoscute, fiind solicitate despăgubiri civile în

sumă de 2.000.000 lei.

În seara zilei de 22 februarie 2005,

orele 18,30, în zona terasei de vară din Parcul Herăstrău, partea vătămată A.O.M.

și prietena sa, partea vătămată P.M., pentru care s-a disjuns urmărirea penală,

a fost oprită de inculpați și cei doi făptuitori care au lovit repetat în zona

feței pe A.O.M. (suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare

8-9 zile îngrijiri medicale) i-au imobilizat și le-au sustras un telefon mobil,

respectiv un telefon mobil și suma de 60.000 lei.

Pentru partea vătămată A.O.M., bunul

sustras a fost recuperat și restituit, astfel încât nu s-a mai constituit parte

civilă în cauză.

Situația de fapt și celelalte

rezolvări juridice adoptate în cauză s-au întemeiat probatorii pe plângerile,

declarațiile părților vătămate, procese verbale de recunoaștere în grup,

declarațiile inculpaților care au recunoscut necondiționat săvârșirea faptelor

imputate inclusiv participarea celorlalți făptuitori, declarațiile martorilor

și celelalte mijloace de probă administrate la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească.

Starea de recidivă postcondamnatorie

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost stabilită pentru inculpatul M.F.,

pe baza condamnării anterioare prin sentința penală nr. 860 din.15 martie 2004

a Judecătoriei sector 4 București, la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art.

208, 209 C. pen., suspendată condiționat în baza art. 81 și următoarele C. pen.

Arestat preventiv în perioada 26 mai 2003 – 25 iunie 2003 (cazier judiciar).

La individualizarea pedepselor al

căror cuantum a fost stabilit sub minimul special de 7 ani închisoare instanța

a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) C. pen., respectiv conduita bună înainte de săvârșirea

infracțiunilor, atitudinea ulterioară rezultând din comportarea sinceră în

cursul procesului și înlesnirea descoperirii participanților.

Prin decizia penală nr. 83/ A din 2

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a dispus:

a) pentru inculpatul M.F.,

recidivist, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c)

și prevederilor adiacente ale art. 76 lit. b) și art. 80 alin. (2) C. pen.,

majorarea pedepselor la 5 ani închisoare (pct. 1) și respectiv câte 7 ani

închisoare (pct. b și c), astfel încât în final prin recontopire și menținerea art.

83 alin. (1) C. pen., va executa pedeapsa totală de 10 ani închisoare.

b) pentru inculpatul M.L.D.,

infractor primar, aceeași desființare parțială pe latură penală a sentinței cu

consecința majorării pedepselor la 4 ani închisoare (pct. 1) și respectiv câte

7 ani închisoare (pct. b și c) în final, prin recontopire, urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Apelurile inculpaților criticând

sentința în sens contrar pentru reducerea pedepselor, au fost respinse, ca

nefondate, fiind obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din

care 100 lei onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpaților apelanți fiind computat din pedepsele

aplicate timpul reținerii/arestării preventive, inclusiv perioada executară în

baza condamnării anterioare pentru inculpatul M.F., la zi.

Împotriva ambelor hotărâri au

declarat în termen recursuri inculpații în cauză cu solicitarea de a se reduce

pedepsele aplicate sub limita stabilită de prima instanță, ori a se ..

tratamentul penal aplicat prin sentința [(corespunzător cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de persoana infractorului, de

împrejurările care atenuează răspunderea penală, de dispozițiile Părții

generale a codului dar și de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de împrejurările care

agravează răspunderea penală.

Prima instanță a reținut

nejustificat circumstanțe atenuante și redus pedepsele aplicate inculpaților

sub minimul legal special prevăzut în lege, în condițiile în care a omis a avea

în vedere în integralitate criteriile de individualizare sus-menționate cu

referire expresă la caracterul repetat al infracțiunilor și gravitatea ridicată

a acestora, în raport cu împrejurările în care au fost comise și persoana

inculpatului M.F. care este recidivist.

Această eroare de judecată a fost

îndreptată în apelul declarat de procuror prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante și aplicarea de pedepse orientate la minimul legal prevăzut de lege

(fiind date, astfel, eficiența cuvenită în contextul art. 72 C. pen., și criteriilor

unilateral avute în vedere de prima instanță).

Ca atare, decizia pronunțată în apel

este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate.

Din oficiu, în limitele caracterului

devolutiv al căii de atac de față nu se constată existența altor cazuri de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel încât,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

inculpaților se vor respinge ca nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 385

17

alin. (4) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele

aplicate, timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 22

februarie 2005 la zi, pentru ambii inculpați, iar pentru inculpatul M.F. și de

la 26 mai 2003 la 25 iunie 2003.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., vor fi obligați inculpații recurenți la câte 220 lei fiecare, din care

100 lei reprezintă onorariul apărător oficiu, avansat din fondul Ministerului

Justiției, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații M.L.D. și M.F. împotriva deciziei penale nr. 83.A din 2 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.F., timpul arestării preventive de la 26 mai 2003 la 25 iunie

2003 și de la 22 februarie 2005 la 22 martie 2006, pentru ambii inculpați.

Obligă fiecare recurent inculpat la

plata sumei de câte 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 martie 2006.