ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3759/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 1103 din 14 noiembrie 2002 a condamnat pe

inculpații:

- N.V. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen., și

- M.N. la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest față de ambii inculpați, iar în baza art. 88 C. pen.,

a dedus din pedepsele aplicate, timpul prevenției de la data de 1 noiembrie

2001 la zi, pentru inculpatul N.V. și de la 2 noiembrie 2001 la zi, pentru

inculpata M.N.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a obligat, în solidar, pe cei doi inculpați la plata către partea civilă

C.G. a sumei de 25.000.000 lei, despăgubiri materiale.

Inculpații au fost obligați fiecare

la plata sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență, că la 25 octombrie 2001, prin violență,

inculpații i-au sustras părții vătămate C.G. un telefon mobil și suma de 25

milioane lei.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.V. și

M.N.

În apelul parchetului, sentința a

fost criticată pentru netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților, în sensul

că nu se justifica în cazul inculpatului N.V., reținerea circumstanțelor

atenuante și aplicarea unei pedepse de numai 3 ani închisoare, iar în cazul

inculpatei M.N., care este recidivistă, pedeapsa minimă de 5 ani închisoare

este insuficientă.

În apelurile celor doi inculpați,

sentința penală a fost criticată tot sub aspectul greșitei individualizări a

pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre; inculpatul N.V.

solicitând, totodată, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 98/ A din 24 februarie 2003 a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința atacată și înlăturând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.V. de la 3 ani închisoare la 5

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.

De asemenea, a majorat pedeapsa

aplicată inculpatei M.N. de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași hotărâre instanța de

apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați

împotriva sentinței penale.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul

N.V., că din nici o probă a dosarului nu rezultă că acesta a avut anterior o

bună comportare, de natură să justifice reținerea circumstanței atenuante

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale neechivalând

cu buna conduită a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii despre care

face vorbire textul legal menționat, iar față de gradul ridicat de pericol

social al infracțiunii comise de cei doi inculpați, de atitudinea nesinceră a

acestora, precum și față de împrejurarea că inculpata M.N. este recidivistă,

aplicarea minimului special al pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie, este

nejustificată și în dezacord cu prevederile art. 52 C. pen.

Nemulțumiți și de această din urmă

hotărâre, în termenul legal, inculpații au declarat recursuri, motivul invocat

fiind netemeinicia pedepselor aplicate.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Conform art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Privind pedepsele aplicate inculpaților

recurenți, se reține că la individualizarea lor au fost avute în vedere

pericolul social concret, grav al faptei, împrejurările în care aceasta s-a

comis, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopții și într-o

locuință, consecințele faptei, dar și persoana inculpaților, M.N. fiind

recidivistă.

Ca atare, pedepsele aplicate celor

doi inculpați de către instanța de control judiciar, răspund și scopului lor,

astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică

reducerea acestora.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de

inculpați nefiind fondate, vor fi respinse, ca atare, se va deduce din pedepse,

durata arestării preventive pentru ambii inculpați, iar în baza prevederilor

art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care sunt incluse și onorariile pentru

apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.V. și M.N. împotriva deciziei penale nr. 98/ A din 24

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

pentru inculpatul N.V. timpul reținerii și al arestării preventive de la 1

noiembrie 2001, la 16 septembrie 2003, iar pentru inculpata M.N., timpul

arestării preventive de la 2 noiembrie 2001, la 16 septembrie 2003.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.