ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4369/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 452 din 21 mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații: C.C.I. și M.P.R. la câte două pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive pentru inculpatul C.C.I. de la 8 noiembrie 2001, iar pentru inculpatul M.P.R. de la 30 noiembrie 2001, la zi. Inculpații au fost obligați: în solidar să plătească despăgubiri civile, în sumă de 3.000.000 lei, părții civile D.L.

și de 2.000.000 lei părții civile Z.Șt. S-a luat act că prejudiciul provocat părții civile B.M.C. a fost recuperat integral, prin restituirea bunului sustras. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de câte un milion lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 5 octombrie 2001, inculpații C.C.I. și M.P.R., prin amenințări verbale au sustras un telefon mobil, aparținând părții vătămate B.M.C., în timp ce acesta se deplasa pe str. Apeductelor din Municipiul București. La 15 octombrie 2001, cei doi inculpați, tot prin amenințări verbale, au sustras un telefon mobil, aparținând părții vătămate D.V., în timp ce acesta se deplasa pe str. Virtuții din Municipiul București.

La 17 octombrie 2001, aceiași inculpați, prin amenințări verbale, au sustras un telefon mobil, aparținând părții vătămate T.R., în timp ce acesta se deplasa pe o alee din apropierea Liceului Economic nr. 5, București. La 18 octombrie 2001, cei doi inculpați, prin amenințarea cu cuțitul, au sustras un telefon mobil, aparținând părții vătămate Z.S., în timp ce acesta se deplasa pe str. Dealul Țugulea din Municipiul București. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 606/ A din 24 septembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpații solicitau reducerea pedepselor în raport de circumstanțele lor personale. Împotriva menționatelor hotărâri, cei doi inculpați au declarat recurs, în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., susținând, ca și în apel, că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport de gravitatea faptelor comise și de circumstanțele lor personale. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesele-verbale de constatare întocmite de poliție, declarațiile constante ale persoanelor vătămate, declarațiile martorilor C.C., D.C.F., M.A., Z.C.I. și S.B., coroborate cu declarațiile inculpaților) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că în cursul lunii noiembrie 2001 cei doi inculpați au sustras, prin amenințări verbale (în trei cazuri) și prin amenințare cu cuțitul (într-un caz) câte un telefon mobil aparținând părților vătămate B.M.C., D.V., T.R.

și Z.S., în timp ce acestea se deplasau pe diferite străzi din Municipiul București. Referitor la pedepsele aplicate inculpaților rezultă că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora instanța de fond, având în vedere prevederile art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor comise evidențiat de numărul mare al acestora, de împrejurarea că acestea au fost săvârșite în locuri publice, prin amenințări verbale ori sub amenințarea cuțitului, de valoarea relativ mare a prejudiciului provocat persoanelor vătămate, cât și de atitudinea oscilantă pe care inculpații au adoptat-o în cursul procesului. Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile inculpaților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din pedepsele aplicate, durata prevenției, de la 8 noiembrie 2001, pentru inculpatul C.C.I. și de la 30 noiembrie 2001, pentru inculpatul M.P.R., până la zi, pentru ambii inculpați. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații C.C.I. și M.P.R. împotriva deciziei nr. 606 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate, durata prevenției de la 8 noiembrie 2001, pentru inculpatul C.C.I. și de la 30 noiembrie 2001, pentru inculpatul M.P.R. până la zi, pentru ambii recurenți. Obligă pe recurenți să plătească statului cheltuieli judiciare: C.C.I. 1.400.000 lei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și M.P.R. 1.000.000 lei. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.