ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4369/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 452 din 21

mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:

C.C.I. și M.P.R. la câte două pedepse de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive pentru inculpatul

C.C.I. de la 8 noiembrie 2001, iar pentru inculpatul M.P.R. de la 30 noiembrie

2001, la zi.

Inculpații au fost

obligați: în solidar să plătească despăgubiri civile, în sumă de 3.000.000 lei,

părții civile D.L. și de 2.000.000 lei părții civile Z.Șt.

S-a luat act că prejudiciul provocat

părții civile B.M.C. a fost recuperat integral, prin restituirea bunului

sustras.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumelor de câte un milion lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 5 octombrie 2001, inculpații C.C.I. și M.P.R.,

prin amenințări verbale au sustras un telefon mobil, aparținând părții vătămate

B.M.C., în timp ce acesta se deplasa pe str. Apeductelor din Municipiul

București.

La 15 octombrie 2001,

cei doi inculpați, tot prin amenințări verbale, au sustras un telefon mobil,

aparținând părții vătămate D.V., în timp ce acesta se deplasa pe str. Virtuții

din Municipiul București.

La 17 octombrie 2001, aceiași

inculpați, prin amenințări verbale, au sustras un telefon mobil, aparținând

părții vătămate T.R., în timp ce acesta se deplasa pe o alee din apropierea

Liceului Economic nr. 5, București.

La 18 octombrie 2001, cei doi

inculpați, prin amenințarea cu cuțitul, au sustras un telefon mobil, aparținând

părții vătămate Z.S., în timp ce acesta se deplasa pe str. Dealul Țugulea din

Municipiul București.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 606/ A din 24 septembrie 2002, a respins,

ca nefondate, apelurile prin care inculpații solicitau reducerea pedepselor în

raport de circumstanțele lor personale.

Împotriva menționatelor hotărâri,

cei doi inculpați au declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., susținând, ca și în apel, că pedepsele aplicate sunt prea severe

în raport de gravitatea faptelor comise și de circumstanțele lor personale.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesele-verbale de constatare întocmite de poliție, declarațiile constante

ale persoanelor vătămate, declarațiile martorilor C.C., D.C.F., M.A., Z.C.I. și

S.B., coroborate cu declarațiile inculpaților) care au fost analizate în

considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că în cursul lunii noiembrie 2001

cei doi inculpați au sustras, prin amenințări verbale (în trei cazuri) și prin

amenințare cu cuțitul (într-un caz) câte un telefon mobil aparținând părților

vătămate B.M.C., D.V., T.R. și Z.S., în timp ce acestea se deplasau pe diferite

străzi din Municipiul București.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpaților rezultă că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea

acestora instanța de fond, având în vedere prevederile art. 72 și art. 52 C.

pen., respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor comise evidențiat

de numărul mare al acestora, de împrejurarea că acestea au fost săvârșite în

locuri publice, prin amenințări verbale ori sub amenințarea cuțitului, de

valoarea relativ mare a prejudiciului provocat persoanelor vătămate, cât și de

atitudinea oscilantă pe care inculpații au adoptat-o în cursul procesului.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursurile inculpaților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedepsele aplicate, durata prevenției, de la 8 noiembrie 2001,

pentru inculpatul C.C.I. și de la 30 noiembrie 2001, pentru inculpatul M.P.R.,

până la zi, pentru ambii inculpați.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații C.C.I. și M.P.R. împotriva deciziei nr. 606 din 24

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate,

durata prevenției de la 8 noiembrie 2001, pentru inculpatul C.C.I. și de la 30

noiembrie 2001, pentru inculpatul M.P.R. până la zi, pentru ambii recurenți.

Obligă pe recurenți să plătească

statului cheltuieli judiciare: C.C.I. 1.400.000 lei, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției și M.P.R. 1.000.000 lei.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.