ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1073

din 7 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, i-a

condamnat pe inculpații:

- A.V.

la 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- Ș.G.

la 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.;

- B.M.V.

la 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.;

- G.R.V.

la un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 24 februarie 2004,

inculpații A.V., Ș.G., B.M.V. și G.R.V. circulau cu un autoturism prin

cartierul Crângași din București când, la un moment dat, inculpatul A.V. a

coborât din mașină și i-a smuls părții vătămate N.G.M., aflată în zonă, geanta

din mână. Imediat după comiterea faptei menționate inculpații s-au deplasat cu

același autoturism în cartierul Berceni, au vândut telefonul mobil găsit în

geanta sustrasă de la partea vătămată și au cheltuit împreună banii obținuți.

Prin decizia nr. 853/ A din

17 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile

declarate împotriva acestei sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpatul A.V., a desființat parțial hotărârea atacată și,

rejudecând în fond, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii comise de

inculpatul A.V., din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și a redus

pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

De asemenea, instanța a

dispus înlocuirea aplicării art. 37 lit. b) C. pen., cu art. 37 lit. a) C.

pen., în cazul inculpatului B.M.V., a revocat liberarea condiționată acordată

anterior acestui inculpat pentru un rest de 353 zile închisoare, din pedeapsa

de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 200/2004 a Judecătoriei

sectorului 4 București și a contopit restul din pedeapsa neexecutată cu

pedeapsa aplicată în această cauză.

Prin aceeași decizie, curtea

de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ș.G., B.M.V.

și G.R.V.

Împotriva deciziei instanței

de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpații A.V., Ș.G., B.M.V. și G.R.V.

În recursul parchetului s-a

solicitat casarea deciziei numai cu privire la inculpatul A.V., arătându-se că

prin reducerea pedepsei de la 6 la 4 ani închisoare în urma înlăturării stării

de recidivă, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele

prevăzute de lege.

Recursul parchetului este

fondat.

Infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., pentru care a fost

condamnat inculpatul este pedepsită de lege cu închisoare de la 5 la 20 ani.

În aceste condiții, pedeapsa

de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, fără a se reține circumstanțe

atenuante, care de altfel nici nu se justifică, este nelegală, fiind stabilită

sub limita minimă.

Pentru acest motiv recursul

parchetului se va admite, se va casa decizia pronunțată de instanța de apel și,

se va aplica o pedeapsă corespunzătoare textului incriminator și criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama, printre altele și de

antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat pentru cinci

infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de furt.

În recursurile lor

inculpații A.V., Ș.G., B.M.V. și G.R.V. au solicitat reducerea pedepselor

aplicate susținând că sunt prea aspre.

Recursurile inculpaților nu

sunt fondate.

În raport cu pericolul

social al faptelor săvârșite de inculpați în împrejurările reținute de instanțe

și ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, se constată că

pedepsele aplicate inculpaților Ș.G., B.M.V. și G.R.V. au fost individualizate

corect potrivit criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen., neexistând temeiuri

pentru a fi reduse. Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.V. nu poate fi modificat

decât în sensul și pentru motivele arătate cu ocazia examinării recursului

parchetului.

În consecință, se vor

respinge recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 853 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția I penală, privind pe inculpatul A.V.

Casează decizia atacată

numai cu privire la cuantumul pedepsei, aplicată inculpatului A.V., pe care o

stabilește la 6 ani închisoare.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarat de inculpații A.V., B.M.V., G.R.V. și Ș.G. împotriva

deciziei penale nr. 853 din

17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală

.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 24 februarie 2004 la 7

ianuarie 2005, pentru fiecare.

Obligă recurenții inculpați

să plătească sumele de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariile de

avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2005.