ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1073 din 7 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, i-a condamnat pe inculpații: - A.V. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - Ș.G. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - B.M.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - G.R.V. la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 24 februarie 2004, inculpații A.V., Ș.G., B.M.V. și G.R.V. circulau cu un autoturism prin cartierul Crângași din București când, la un moment dat, inculpatul A.V. a coborât din mașină și i-a smuls părții vătămate N.G.M., aflată în zonă, geanta din mână. Imediat după comiterea faptei menționate inculpații s-au deplasat cu același autoturism în cartierul Berceni, au vândut telefonul mobil găsit în geanta sustrasă de la partea vătămată și au cheltuit împreună banii obținuți.

Prin decizia nr. 853/ A din 17 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate împotriva acestei sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.V., a desființat parțial hotărârea atacată și, rejudecând în fond, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii comise de inculpatul A.V., din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

De asemenea, instanța a dispus înlocuirea aplicării art. 37 lit. b) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., în cazul inculpatului B.M.V., a revocat liberarea condiționată acordată anterior acestui inculpat pentru un rest de 353 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 200/2004 a Judecătoriei sectorului 4 București și a contopit restul din pedeapsa neexecutată cu pedeapsa aplicată în această cauză. Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ș.G., B.M.V. și G.R.V. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A.V., Ș.G., B.M.V. și G.R.V.

În recursul parchetului s-a solicitat casarea deciziei numai cu privire la inculpatul A.V., arătându-se că prin reducerea pedepsei de la 6 la 4 ani închisoare în urma înlăturării stării de recidivă, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul parchetului este fondat. Infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul este pedepsită de lege cu închisoare de la 5 la 20 ani. În aceste condiții, pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, fără a se reține circumstanțe atenuante, care de altfel nici nu se justifică, este nelegală, fiind stabilită sub limita minimă.

Pentru acest motiv recursul parchetului se va admite, se va casa decizia pronunțată de instanța de apel și, se va aplica o pedeapsă corespunzătoare textului incriminator și criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama, printre altele și de antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat pentru cinci infracțiuni de tâlhărie și o infracțiune de furt. În recursurile lor inculpații A.V., Ș.G., B.M.V. și G.R.V. au solicitat reducerea pedepselor aplicate susținând că sunt prea aspre. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. În raport cu pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați în împrejurările reținute de instanțe și ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, se constată că pedepsele aplicate inculpaților Ș.G., B.M.V.

și G.R.V. au fost individualizate corect potrivit criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen., neexistând temeiuri pentru a fi reduse. Cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.V. nu poate fi modificat decât în sensul și pentru motivele arătate cu ocazia examinării recursului parchetului. În consecință, se vor respinge recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 853 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.V. Casează decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei, aplicată inculpatului A.V., pe care o stabilește la 6 ani închisoare. Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații A.V., B.M.V., G.R.V. și Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 853 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală . Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 24 februarie 2004 la 7 ianuarie 2005, pentru fiecare. Obligă recurenții inculpați să plătească sumele de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2005.