ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3535/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3535/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 299 din 17
februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea
inculpaților:
- G.C. la 7 ani și 6 luni închisoare
și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2
1
) lit.
a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- N.D.F. la 7 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2
1
) lit. a), b)
și c) C. pen;
- D.M.I. la 7 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2
1
) lit. a), b)
și c) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța a reținut în fapt că, în ziua de 28 ianuarie 2003, inculpații G.C.,
N.D.F. și D.M.I., împreună cu inculpatul I.N. (condamnat și acesta prin
sentința pronunțată în cauză), i-au sustras lui B.E., prin violență, un telefon
mobil în locuința unui prieten al părții vătămate, situată în București, str.
Pătrașcu Vodă.
Prin decizia penală nr. 277 din 14
aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca
nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe.
Împotriva deciziei instanței de apel
au declarat recurs inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I., care au cerut casarea
hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea lor, cu motivarea că nu au
comis fapta pentru care au fost condamnați, iar în subsidiar, micșorarea
pedepsei, în raport cu situația lor personală.
Recursurile nu sunt fondate.
Din probele administrate în cauză,
rezultă că în ziua de 28 ianuarie 2003, partea vătămată B.E., aflându-se
într-un bar din București, str. Batiștei, a refuzat să le vândă inculpaților
G.C. și N.D.F. un telefon mobil marca NOKIA 6510 pe care-l avea asupra sa. După
ce a părăsit localul, B.E. a fost urmărit de cei doi inculpați până ce a intrat
în locuința unui prieten al său, situată în str. Pătrașcu, iar ulterior,
aceiași inculpați, împreună cu inculpații I.N. și D.M.I. au pătruns în locuința
în care se afla partea vătămată și pretinzând că sunt angajați ai Hotelului M.,
i-au cerut să le dea telefonul mobil care, potrivit spuselor lor, ar fi fost
furat de la acel hotel. B.E. a refuzat să se supună cererii inculpaților, iar
ca urmare, aceștia l-au lovit, l-au imobilizat și i-au sustras telefonul mobil,
pe care ulterior, inculpații G.C. și D.M.I. l-au vândut.
În cursul urmăririi penale
inculpații G.C., N.D.F. și I.N. au recunoscut săvârșirea faptei. Ulterior,
inculpații au retractat recunoașterea făcută la urmărirea penală, dar
instanțele au apreciat corect că revenirea inculpaților asupra primelor
declarații este nejustificată. Vinovăția lor ca și participarea inculpatului
D.M.I. este dovedită în mod concludent cu declarațiile părții vătămate,
declarație concordantă cu primele declarații ale inculpaților G.C., N.D.F. și
I.N., în privința împrejurărilor faptei, precum și cu probele din care rezultă
că, familiile inculpaților au despăgubit partea vătămată.
În ce privește pedepsele aplicate
inculpaților, se constată că acestea au fost individualizate potrivit
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri să fie micșorate.
În consecință, urmează ca
recursurile declarate de inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I. să fie respins ca
nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
inculpații G.C., N.D.F. și D.M.I. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 14
aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.
Obligă pe fiecare inculpat să
plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,
în care se include și suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
25 iunie 2004.