ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 265/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1242 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.E. vizând sentința penală nr. 1088 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 735 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Instanța a reținut că, prin menționata sentință, V.E. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se că la data de 2 decembrie 2002, împreună cu alte persoane, inculpatul a sustras prin violență un telefon mobil de la partea vătămată B.D.

În cererea de revizuire, condamnatul a arătat că partea vătămată nu a fost audiată la instanța de fond și că a luat la cunoștință despre fapte și împrejurări noi privind cauza, fără a fi însă în măsură să le precizeze. Investit cu această cerere, tribunalul a respins-o, ca inadmisibilă, reținând că susținerile inculpatului nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul susținând că cererea sa este întemeiată. A mai arătat că partea vătămată nu s-a prezentat la proces, ceea ce înseamnă că nu și-a menținut acuzațiile, iar martorii audiați nu au spus adevărul. Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține că apelul este nefondat, astfel că prin decizia penală nr. 786 din 21 octombrie 2004 îl respinge.

S-a reținut că, lipsa părții vătămate la instanța de fond, ca și susținerea generică a inculpatului în sensul că „martorii nu au spus adevărul” nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie. Recursul este nefondat. Așa cum au reținut și instanțele, motivele invocate de condamnat nu se regăsesc printre cazurile de revizuire prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., astfel încât hotărârile prin care cererea de revizuire a fost respinsă sunt legale și temeinice. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.E. împotriva deciziei penale nr. 786 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.E. împotriva deciziei penale nr. 786 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă condamnatul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.