ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3261/2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I.L. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția, de la 12 februarie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.A. și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în ziua de 12 februarie 2002, în jurul orelor 14,00, partea vătămată P.A., întorcându-se de la școală, s-a întâlnit pe drum cu martorul D.R.L.

Pe str. Valea Lungă, cei doi au fost opriți de inculpatul I.I.L. și I.D. Pe un ton amenințător și spunându-i că are în buzunar un cuțit, învinuitul I.D., i-a cerut părții vătămate să-i arate bunurile pe care le are asupra sa și să-i dea telefonul mobil pe care partea vătămată îl ținea legat de un șnur la gât. În acest fel, inculpatul I.I.L., a întărit amenințările lui I.D., confirmându-i părții vătămate că, în cazul în care nu procedează cum i se spune, învinuitul I.D. îl va tăia. În momentul în care atât inculpatul I.I.L., cât și I.D. au început să-l controleze la buzunarele hainelor, partea vătămată a scos din buzunar o cartelă tip ROMTELECOM pe care I.D. i-a smuls-o din mână, iar în momentul în care partea vătămată s-a aplecat pentru a-și introduce buletinul în buzunarul pantalonilor, I.D.

i-a tras părții vătămate șnurul de pe cap, de care avea legat telefonul mobil, moment în care, inculpatul I.I.L., i-a spus părții vătămate, să nu facă nimic, întrucât, I.D. fiind drogat, se comportă foarte agresiv. Inculpatul I.I.L. a negat pe tot parcursul procesului participarea sa la săvârșirea faptei, lucru infirmat de declarațiile părții vătămate și ale martorului D.R.L., care confirmă întrutotul susținerile părților vătămate. Partea vătămată și martorul D.R.L. l-au recunoscut din grup și din planșa foto ca fiind unul din cele două persoane care au deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social al faptei săvârșite, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, valoarea prejudiciului precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are 22 de ani și a avut o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului penal. Apelul declarat de inculpatul I.I.L. împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 119 din 5 martie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând, netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, deoarece, a fost condamnat, deși nu el a comis fapta.

Recursul este nefondat. Ambele instanțe au făcut o judicioasă analiză a materialului probator, stabilind o corectă situație de fapt, inclusiv vinovăția recurentului, care, alături de celălalt coinculpat, a oprit pe partea vătămată P.A., căruia, sub amenințarea cuțitului i-a luat o cartelă tip ROMTELECOM, ajutându-l, în același timp, pe celălalt coinculpat, în acțiunea de smulgere a șnurului telefonului mobil, bun de care, până la urmă, partea vătămată a fost deposedată. Instanțele au făcut și o corectă individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia, de 5 ani închisoare, fiind stabilit, în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., atât, cele referitoare la faptă, deosebit de gravă, cât și la cele referitoare la persoana inculpatului, nesincer, dar, tânăr și fără antecedente penale.

În raport de cele arătate, recursul de față, apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 12 februarie 2002 la 26 septembrie 2003. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I.L. împotriva deciziei penale nr. 119 din 5 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 12 februarie 2002, la 26 septembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.