ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3261/2002,

Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și

e), cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I.L. la 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția, de la 12 februarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.A. și la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că în ziua de 12 februarie 2002, în jurul orelor

14,00, partea vătămată P.A., întorcându-se de la școală, s-a întâlnit pe drum

cu martorul D.R.L. Pe str. Valea Lungă, cei doi au fost opriți de inculpatul

I.I.L. și I.D.

Pe un ton amenințător și spunându-i

că are în buzunar un cuțit, învinuitul I.D., i-a cerut părții vătămate să-i

arate bunurile pe care le are asupra sa și să-i dea telefonul mobil pe care

partea vătămată îl ținea legat de un șnur la gât.

În acest fel, inculpatul I.I.L., a

întărit amenințările lui I.D., confirmându-i părții vătămate că, în cazul în

care nu procedează cum i se spune, învinuitul I.D. îl va tăia.

În momentul în care atât inculpatul

I.I.L., cât și I.D. au început să-l controleze la buzunarele hainelor, partea

vătămată a scos din buzunar o cartelă tip ROMTELECOM pe care I.D. i-a smuls-o

din mână, iar în momentul în care partea vătămată s-a aplecat pentru a-și

introduce buletinul în buzunarul pantalonilor, I.D. i-a tras părții vătămate

șnurul de pe cap, de care avea legat telefonul mobil, moment în care,

inculpatul I.I.L., i-a spus părții vătămate, să nu facă nimic, întrucât, I.D.

fiind drogat, se comportă foarte agresiv.

Inculpatul I.I.L. a negat pe tot

parcursul procesului participarea sa la săvârșirea faptei, lucru infirmat de

declarațiile părții vătămate și ale martorului D.R.L., care confirmă întrutotul

susținerile părților vătămate.

Partea vătămată și martorul D.R.L.

l-au recunoscut din grup și din planșa foto ca fiind unul din cele două

persoane care au deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social al faptei

săvârșite, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, valoarea prejudiciului

precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are 22 de ani și a

avut o poziție nesinceră pe tot parcursul procesului penal.

Apelul declarat de inculpatul I.I.L.

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 119 din 5 martie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând, netemeinicia și

nelegalitatea hotărârii, deoarece, a fost condamnat, deși nu el a comis fapta.

Recursul este nefondat.

Ambele instanțe au făcut o

judicioasă analiză a materialului probator, stabilind o corectă situație de

fapt, inclusiv vinovăția recurentului, care, alături de celălalt coinculpat, a

oprit pe partea vătămată P.A., căruia, sub amenințarea cuțitului i-a luat o

cartelă tip ROMTELECOM, ajutându-l, în același timp, pe celălalt coinculpat, în

acțiunea de smulgere a șnurului telefonului mobil, bun de care, până la urmă,

partea vătămată a fost deposedată.

Instanțele au făcut și o corectă

individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia, de 5 ani închisoare, fiind

stabilit, în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., atât, cele

referitoare la faptă, deosebit de gravă, cât și la cele referitoare la persoana

inculpatului, nesincer, dar, tânăr și fără antecedente penale.

În raport de cele arătate, recursul

de față, apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 12 februarie 2002 la 26

septembrie 2003.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.I.L. împotriva deciziei penale nr. 119 din 5 martie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 12 februarie 2002, la 26

septembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.