ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 798 din 5 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.L. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 mai 2002 la zi. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei despăgubiri către C.E.C.

A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație: La data de 14 mai 2002, inculpatul a deposedat prin violență, de un telefon mobil pe partea vătămată C.E.C. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, arătând că în raport de fapta comisă și de persoana sa, pedeapsa este prea aspră. Prin decizia penală nr. 654 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat apelul inculpatului I.L., hotărâre care a fost recurată în termen legal de către acesta, reiterându-se motivele invocate în cererea introductivă. Recursul declarat de inculpatul I.L. este nefondat.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Instanța a reținut în favoarea inculpatului faptul că nu are antecedente penale, este un element tânăr, dar și atitudinea procesuală nesinceră, și dând eficiența cuvenită acestor împrejurări, a aplicat pedeapsa privativă de 5 ani închisoare, cuantum care este în măsură să asigure și realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. Reducerea acestui cuantum nu este oportun, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un pericol social ridicat.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpatul I.L. Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la data de 21 mai 2002, la zi. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 654 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 21 mai 2002 la 25 septembrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2003.