ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4006/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 798 din 5 septembrie

2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.L. la 5

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 mai 2002 la zi.

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei despăgubiri

către C.E.C.

A mai fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în fapt următoarea situație:

La data de 14 mai 2002, inculpatul a

deposedat prin violență, de un telefon mobil pe partea vătămată C.E.C.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, arătând că în raport de fapta comisă și de persoana

sa, pedeapsa este prea aspră.

Prin decizia penală nr. 654 din 23

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat apelul inculpatului I.L., hotărâre care a fost recurată în termen

legal de către acesta, reiterându-se motivele invocate în cererea introductivă.

Recursul declarat de inculpatul I.L.

este nefondat.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin

raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța a reținut în favoarea

inculpatului faptul că nu are antecedente penale, este un element tânăr, dar și

atitudinea procesuală nesinceră, și dând eficiența cuvenită acestor

împrejurări, a aplicat pedeapsa privativă de 5 ani închisoare, cuantum care

este în măsură să asigure și realizarea scopului preventiv educativ al

sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este

oportun, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar

aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni cu

un pericol social ridicat.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează a respinge

recursul declarat de inculpatul I.L.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la data de 21 mai 2002, la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 654 din 23 octombrie 2002 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 21 mai 2002 la 25 septembrie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.