ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1386 din 11 octombrie 2005, a Tribunalul București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4300/2005, inculpatul O.R. a fost condamnat, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, părinții săi O.M. și O.V., la plata sumei de 3.000.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă B.M.C. și la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, că inculpatul, în ziua de 11 iunie 2004, în jurul orei 13 00, i-a acostat, pe stradă, pe partea vătămată B.M.C. și pe martorul O.G.N. și sub pretextul că acesta din urmă ar avea cunoștință cine l-ar fi bătut pe fratele său, l-a amenințat cu un cuțit. Cu aceeași ocazie, inculpatul O.R. i-a cerut părții vătămate B.M.C., un telefon mobil, pretextând că vroia să-l vadă și odată primit, a refuzat să-l restituie, iar când partea vătămată a întins mâna spre telefonul aflat asupra inculpatului, acesta a tăiat-o cu cuțitul în zona superioară a brațului drept. Imediat după comiterea acestor fapte, inculpatul s-a deplasat în Piața Rahova, unde a vândut telefonul obținut prin infracțiune.

Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei, considerat de el exagerat de mare în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, de cuantumul unic al prejudiciului, de sinceritatea pe care a manifestat-o la cercetări, recunoscând săvârșirea faptelor și față de situația că la data respectivă nu era cunoscut cu antecedente penale. Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 920/ A din 25 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.R., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat. Nemulțumit și de această decizie, inculpatul a atacat-o cu recurs reiterând motivele formulate în fața instanței de apel privitoare la reducerea cuantumului pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul declarat este nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.R. și au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen. Pentru a aplica această pedeapsă (4 ani închisoare) în mod corect instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea de tâlhărie, săvârșită de inculpat, prezintă un grad de pericol social sporit, pentru care, în cazul minorului, legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani și 6 luni la 10 ani. Se constată că instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, care este apropiată de minimul prevăzut de lege.

Prin urmare nu se impune o reducere a cuantumului acesteia, în condițiile în care inculpatul, la data săvârșirii faptelor abandonase școala și vagabonda, iar pe timpul judecării era deja arestat în altă cauză, fiind evidentă perseverența infracțională a acestuia. În consecință, critica invocată nu constituie caz de casare înscris la art. 389 9 pct. 14 C. proc. pen. și ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 385 9 C. proc. pen. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.R. împotriva deciziei penale nr. 920/ A din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2006.