ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1356/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 432/ F din 25 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2637/2003, inculpatul A.C.V. a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 6 februarie 2003 la 8 iulie 2003. S-au aplicat dispozițiile art. 86 1 C. pen. și s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni. Conform dispozițiilor art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile de 6.150.000 lei către partea civilă C.C.G. și 5.000.000 lei daune morale. S-a luat act că partea vătămată M.M.C.

nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a mai fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că, în data de 29 ianuarie 2003, în jurul orei 19,00, inculpatul A.C.V. se afla în troleibuzul nr. 66, când a observat părțile vătămate, dintre care C.C.G. vorbea la telefonul mobil. Inculpatul s-a hotărât să facă rost de bani și a coborât în aceeași stație RATB cu părțile vătămate urmându-le îndeaproape. După aproximativ 20 m inculpatul din spate, i-a prins de haine pe M.M. și C.C.G. și oprindu-i forțat le-a cerut să-i dea lui banii și telefonul că altfel și omoară. Partea vătămată M.M.C. s-a smuls din mâna inculpatului și când a vrut și partea vătămată C.C.G.

să facă același gest, inculpatul A.C.V. l-a lovit pe acesta cu pumnul în față și apoi l-a târât pe o străduță laterală. Partea vătămată M.M. i-a urmat și apoi s-a apropiat mai mult de cei doi pentru a interveni. Atunci inculpatul A.C.V. l-a întrebat pe M.M. ce vrea și a dus mâna la buzunar ca și cum ar fi urmat să scoată un obiect. Partea vătămată M.M. crezând că inculpatul are cuțit, s-a oprit. Inculpatul i-a cerut lui M.M. să nu fugă că-l omoară. Apoi, inculpatul A.C.V. i-a mai cerut telefonul părții vătămate C.C.G. lovindu-l pe acesta din nou cu pumnul. Partea vătămată a scos telefonul din buzunar, iar inculpatul i-a smuls lui C.C.G. aparatul din mână și s-a îndepărtat în fugă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat această sentință sub trei aspecte, și anume: - greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului și care trebuia să fie mult mai severă; - inculpatul trebuia obligat în solidar la plata despăgubirilor civile; - inculpatul trebuia obligat tot în solidar la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 471 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o în parte și rejudecând; A obligat inculpatul A.C.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente A.D.

și A.V., la plata sumei de 6.150.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.C.G. și la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A dedus prevenția de la 6 februarie 2003 la 8 iulie 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat soluțiile pronunțate de instanța de fond și instanța de apel pentru următoarele motive: - greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante, precum și a modului de executare a pedepsei; - greșita aplicare a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., în raport de modul de executare stabilit de instanță.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. Verificând actele dosarului cauzei, atât sub aspectul motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta. De asemenea, instanța de control judiciar, în mod temeinic, a obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.C.G. și a cheltuielilor judiciare către stat.

Ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt, însă, criticabile sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului pedepselor, cât și al modalității de executare a pedepsei rezultante. Astfel, la stabilirea pedepselor trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedepse fixate în partea specială, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță, se constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mici în raport de aceste criterii și de aspectele obiective și subiective specifice cauzei.

În acest sens, nu s-a avut în vedere în suficientă măsură gradul deosebit de ridicat al infracțiunilor săvârșite, perseverența infractorului, care a urmărit cele două părți vătămate și le-a amenințat în mod repetat, acțiune finalizată cu lovirea părții vătămate C.C.G., pentru realizarea rezoluției infracționale. De asemenea, atitudinea procesuală a inculpatului nu se poate reține ca fiind sinceră, atâta timp cât infracțiunea de tentativă la tâlhărie nu a recunoscut-o, deși este dovedită în cauză. Cât privește conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptelor, aceasta nu reprezintă un temei pentru reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a motivat că a săvârșit faptele deoarece avea nevoie de bani pentru a plăti o amendă aplicată pentru tulburarea ordinii publice.

Referitor la dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen., reținute în favoarea inculpatului, se constată că nu se impunea a se face aplicarea acestora deoarece inculpatul nu a făcut nici un demers pentru a acoperi prejudiciul cauzat părții civile. În consecință, în cauză nu sunt motive care să justifice aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., motiv pentru care acestea vor fi înlăturate. Referitor la cuantumul pedepselor aplicate și la modul de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte apreciază că, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopurile pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen., se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul a achitat sumele de: 6.150.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (chitanța nr. 42.30.02/05/40.89/000003) și 5.000.000 lei (recipisă nr. 42.30.02/05/40.89/000004) reprezentând daune morale, către partea civilă C.C.G. Așa încât, se constată că prejudiciul a fost acoperit. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, casându-se ambele hotărâri pronunțate în cauză numai cu privire la individualizarea pedepsei și la soluționarea laturii civile a cauzei. Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, se vor majora aceste pedepse, se va face concursul, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Se vor aplica dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Se va constata că prejudiciul a fost acoperit. Se vor menține restul dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 471 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul A.C.V. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 432 din 25 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei și soluționarea laturii civile. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. d) și art. 86 1 și urm. C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente de: - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

- 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., condamnă pe inculpatul A.C.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Constată că prejudiciul a fost acoperit, respectiv, 6.150.000 lei despăgubiri civile și 5.000.000 lei daune morale.

Menține restul dispozițiilor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2005.