ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5585/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 607 din 23

mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 7216/3/2006 în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția și arestul preventiv de la 26 ianuarie

2006, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă

I.G.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente.

A fost obligat inculpatul în solidar

cu părțile responsabile civilmente la 270 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că, în seara de

26 februarie 2006, inculpatul B.M. s-a deplasat împreună cu învinuiții I.D.B. și

M.I.S. în cartierul Drumul Taberei cu scopul de a acosta tineri pentru a-i

deposeda de telefoanele mobile.

Învinuitul M.I.S. a prins pe partea

vătămată I.G.B. de mâna stângă, lovindu-l cu pumnul în zona feței, iar

învinuitul I.D.B. l-a prins de mâna dreaptă. La îndemnul învinuitului I.D.B.,

inculpatul B.M. a scos din buzunar un cuțit pe care l-a așezat la gâtul părții

vătămate pentru a o determina să nu riposteze.

Învinuitul I.D.B. a scos din

buzunarul drept al pantalonilor părții vătămate un portofel pe care l-a înmânat

inculpatului B.M., care l-a controlat, dar negăsind nici o sumă de bani, l-a

restituit părții vătămate.

Învinuitul M.I.S. a scos din

buzunarul stâng al părții vătămate un telefon mobil marca Nokia 2600 pe care

l-a sustras.

După săvârșirea faptei cei trei

autori s-au deplasat în zona Răzoare.

Partea vătămată a sesizat un echipaj

de poliție care patrula în zonă și împreună cu aceasta s-a deplasat în diferite

zone ale cartierului Drumul Taberei, iar pe str. Drumul Sării i-a observat pe

cei trei autori, indicându-i organelor de poliție.

S-a mai reținut că față de cei doi

învinuiți, I.D.B. și M.I.S., s-a dispus disjungerea cauzei.

Împotriva sentinței primei instanțe

a formulat apel inculpatul B.M. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei.

Instanța de apel a respins, ca nefundat,

apelul inculpatului, constatând că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost

una orientată spre minimul special prevăzut de lege și care este aptă să

conducă la îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Decizia instanței de control

judiciar a fost atacată cu recurs de inculpat care a reiterat critica invocată

în apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei, pe care o consideră

prea severă și a cărei reducere o solicită.

Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de critica invocată cât și

din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările și

modalitatea în care s-a comis fapta, pericolul social concret al infracțiunii

dar și circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente

penale, aflat în abandon școlar, manifestând o atitudine sinceră pe parcursul

procesului penal.

Acordând eficiența cuvenită tuturor

acestor criterii legale instanța de fond s-a orientat în mod corect spre o

pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare

să satisfacă scopurile prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen., pedeapsa fiind menținută și de instanța de apel.

Așa fiind, Înalta Curte constată

neîntemeiată critica invocată de recurent, astfel că recursul acestuia urmează

a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive și văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 519/ A din 26 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive de la 26 ianuarie 2006, la 28 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

septembrie 2006.