ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5585/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 607 din 23 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 7216/3/2006 în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția și arestul preventiv de la 26 ianuarie 2006, la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă I.G.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente. A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la 270 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că, în seara de 26 februarie 2006, inculpatul B.M. s-a deplasat împreună cu învinuiții I.D.B. și M.I.S. în cartierul Drumul Taberei cu scopul de a acosta tineri pentru a-i deposeda de telefoanele mobile. Învinuitul M.I.S. a prins pe partea vătămată I.G.B. de mâna stângă, lovindu-l cu pumnul în zona feței, iar învinuitul I.D.B. l-a prins de mâna dreaptă. La îndemnul învinuitului I.D.B., inculpatul B.M. a scos din buzunar un cuțit pe care l-a așezat la gâtul părții vătămate pentru a o determina să nu riposteze. Învinuitul I.D.B. a scos din buzunarul drept al pantalonilor părții vătămate un portofel pe care l-a înmânat inculpatului B.M., care l-a controlat, dar negăsind nici o sumă de bani, l-a restituit părții vătămate.

Învinuitul M.I.S. a scos din buzunarul stâng al părții vătămate un telefon mobil marca Nokia 2600 pe care l-a sustras. După săvârșirea faptei cei trei autori s-au deplasat în zona Răzoare. Partea vătămată a sesizat un echipaj de poliție care patrula în zonă și împreună cu aceasta s-a deplasat în diferite zone ale cartierului Drumul Taberei, iar pe str. Drumul Sării i-a observat pe cei trei autori, indicându-i organelor de poliție. S-a mai reținut că față de cei doi învinuiți, I.D.B. și M.I.S., s-a dispus disjungerea cauzei. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel inculpatul B.M. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. Instanța de apel a respins, ca nefundat, apelul inculpatului, constatând că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost una orientată spre minimul special prevăzut de lege și care este aptă să conducă la îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Decizia instanței de control judiciar a fost atacată cu recurs de inculpat care a reiterat critica invocată în apel cu privire la greșita individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă și a cărei reducere o solicită. Recursul este nefondat. Verificând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de critica invocată cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările și modalitatea în care s-a comis fapta, pericolul social concret al infracțiunii dar și circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, aflat în abandon școlar, manifestând o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Acordând eficiența cuvenită tuturor acestor criterii legale instanța de fond s-a orientat în mod corect spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare să satisfacă scopurile prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen., pedeapsa fiind menținută și de instanța de apel. Așa fiind, Înalta Curte constată neîntemeiată critica invocată de recurent, astfel că recursul acestuia urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive și văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 519/ A din 26 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2006, la 28 septembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2006.