ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6720/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6720/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 1037 din 29

august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată

de condamnatul V.E. privind revizuirea sentinței penale nr. 1088 din 14

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa înregistrată, la data de

18 martie 2005 cu nr. 1823, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a

înaintat instanței cererea formulată de condamnatul V.E., privind revizuire

sentinței penale nr. 1088/2003 a Tribunalului București.

În motivarea cererii, condamnatul a

arătat că instanțele nu i-au respectat dreptul la apărare, nu au fost audiați

martorii și partea vătămată.

S-a mai reținut că cererea formulată

de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 746 din 4 octombrie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat, împotriva sentinței penale

nr. 1037/2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Împotriva sus-menționatei decizii a

declarat recurs revizuientul V.E. lăsând la aprecierea instanței soluționarea

sa.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, Curtea

constată că V.E. a fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

art. 2

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același

cod, prin sentința penală nr. 1088/2003 a Tribunalului București, secția I

penală, a cărei revizuire s-a cerut, reținându-se că, la data de 2 decembrie

2002, împreună cu alte persoane, inculpatul a sustras prin violență un telefon

mobil de la partea vătămată B.D.

Verificând susținerile

revizuientului, se constată în motivarea sentinței a cărei revizuire a

solicitat-o, pe versoul filei 85 din dosarul nr. 586/2003 al Tribunalului

București, secția I penală, faptul că se menționează că „în cursul cercetării

judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată și martorul din acte”.

Totodată, din actele aflate la

dosare, se constată împrejurarea că inculpatul a fost asistat de apărător din

oficiu, atât la judecata în fond a cauzei, cât și în apel și recurs.

În consecință, potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă

definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute

la alin. (1) lit. a) - e) din text.

Or, revizuientul nu se încadrează cu

motivele invocate în nici unul din aceste cazuri, prin solicitarea formulată

tinzând, de fapt, la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât

cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanța de apel.

Ca atare, conform dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins,

ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul V.E. împotriva deciziei penale nr. 746 din 4 octombrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2005.