ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1029 din 21 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 17445/3/2006, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat B.M.A. Revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât prin cererea sa, condamnatul a solicitat o reapreciere a probelor administrate în căile ordinare de atac, precum și prelungirea probatoriului prin audierea a trei martori.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel recurentul condamnat B.M.A., solicitând casarea sentinței și în cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire. Prin decizia penală nr. 761/ A din 30 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. A obligat apelantul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că revizuientul a solicitat admiterea a trei martori pentru a-și dovedi nevinovăția, împrejurare față de care, nu pot deveni incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuientul condamnat B.M.A., solicitând casarea acestora și în cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legii.

Înalta Curte, examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 14 C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 17445/3/2006, condamnatul B.M.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1592 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București. În motivarea cererii, revizuientul a solicitat audierea a trei martori, considerând că în mod netemeinic s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie. Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 1592 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus condamnarea inculpatului B.M.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2138 din 29 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat instanței cererea de revizuire a condamnatului B.M.A., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată. Din examinarea conținutului cererii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Nici la judecarea cererii de revizuire de către instanța de fond și nici în apel, condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul de lege anterior invocat, referindu-se la aspecte ce privesc legalitatea și temeinicia hotărârii, aspecte avute în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac. Vinovăția sau nevinovăția făptuitorului nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, aceasta fiind stabilită de instanțele de judecată în căile ordinare de atac. Cum aspectele invocate de revizuient au fost examinate de către instanțele care au soluționat cauza în fond, apel și recurs, nefiind evidențiate fapte sau împrejurări noi, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.M.A. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 761/ A din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2007.