ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1029

din 21 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 17445/3/2006, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a

cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat B.M.A. Revizuientul

condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât prin cererea

sa, condamnatul a solicitat o reapreciere a probelor administrate în căile

ordinare de atac, precum și prelungirea probatoriului prin audierea a trei

martori.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel recurentul condamnat B.M.A., solicitând casarea sentinței și în

cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 761/

A din 30 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

A obligat apelantul

condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel a reținut că revizuientul a solicitat admiterea a trei martori

pentru a-și dovedi nevinovăția, împrejurare față de care, nu pot deveni

incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs revizuientul condamnat B.M.A., solicitând casarea acestora și

în cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire, apreciind că sunt

îndeplinite condițiile legii.

Înalta Curte, examinând

recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București sub nr. 17445/3/2006, condamnatul B.M.A. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 1592 din 13 decembrie 2004, pronunțată de

Tribunalul București.

În motivarea cererii,

revizuientul a solicitat audierea a trei martori, considerând că în mod

netemeinic s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie.

Înalta Curte constată că,

prin sentința penală nr. 1592 din 13 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

București, s-a dispus condamnarea inculpatului B.M.A., la o pedeapsă de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 2138 din 29 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 399

și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat

instanței cererea de revizuire a condamnatului B.M.A., după efectuarea

verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca

nefondată.

Din examinarea conținutului

cererii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu

sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care

limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită,

fiind exclusă orice interpretare sau adăugare la lege.

Astfel, potrivit art. 394 C.

proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a)

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b)

un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere;

c)

un înscris care a servit ca temei al hotărârii

a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d)

un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)

când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

Nici la

judecarea cererii de revizuire de către instanța de fond și nici în apel,

condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia din cazurile expres și

limitativ prevăzute de textul de lege anterior invocat, referindu-se la aspecte

ce privesc legalitatea și temeinicia hotărârii, aspecte avute în vedere cu

ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.

Vinovăția sau

nevinovăția făptuitorului nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire,

aceasta fiind stabilită de instanțele de judecată în căile ordinare de atac.

Cum aspectele

invocate de revizuient au fost examinate de către instanțele care au soluționat

cauza în fond, apel și recurs, nefiind evidențiate fapte sau împrejurări noi,

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea de

revizuire, ca nefondată.

Față de cele menționate,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.M.A.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuient

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat B.M.A. împotriva deciziei penale nr.

761/ A din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 ianuarie 2007.