ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4361/2005

Asupra recursului penal de

față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 419/

F din 30 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul I.N.D. la două pedepse de câte 7 ani închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C.

pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare

făcându-se aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond analizând probele administrate în cauză a constatat

dovedită situația de fapt expusă în rechizitoriu și vinovăția inculpatului în

sustragerea telefoanelor mobile din posesia părților vătămate prin amenințare

și violență.

Împotriva acestei sentinței

a declarat apel inculpatul I.N.D. care a solicitat în principal achitarea sa,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pentru că din probe nu rezultă că a

sustras telefoanele mobile folosind violența iar în subsidiar a solicitat

redozarea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 342

din 2 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1390/2005 a Curții de Apel București, secția

I penală, a fost respins apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat considerându-se

că prima instanță a făcut o analiză corectă a probelor stabilind cu

corectitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și

că s-a făcut o aplicare judicioasă a prevederilor art. 72 C. pen., la

individualizarea pedepselor.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul care a susținut că nu a folosit violențe în momentul

în care a sustras telefoanele mobile, astfel că încadrarea juridică făcută este

greșită și a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Curtea, analizând decizia

atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul

declarat fiind nefondat.

Situația de fapt, a fost

stabilită de instanța de fond și apreciată corespunzător de instanța de apel,

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubii vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie

pentru care s-a pronunțat condamnarea. Din procesul verbal încheiat de organele

de poliție, declarația părților vătămate B.F. și A.S., a martorului B.B., precum

și procesul-verbal de percheziție corporală, rezultă că inculpatul la date

diferite 23 octombrie 2004 și respectiv 24 octombrie 2004 a sustras folosind

violențe și amenințări, din posesia părților vătămate două telefoane mobile.

În raport de situația de

fapt reținută, Curtea consideră că instanțele au făcut și o încadrare juridică corectă.

Referitor la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că instanțele

au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Pedepsele stabilite corespund

gradului de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, a modului și

împrejurărilor concrete în care au fost săvârșite, precum și persoana

inculpatului care este recidivist fiind condamnat anterior pentru fapte de aceeași

natură.

Având în vedere aceeași

situație, Curtea urmează, ca în conformitate cu art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.

Se va computa din pedeapsa

perioada executată la zi.

Potrivit art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.N.D. împotriva deciziei penale nr. 342 din 9

mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la 14 iulie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2005.