ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5664/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 613

din 26 aprilie 2007, Tribunalului București, secția a II-a penală, a condamnat

pe inculpatul

T.C.,

la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

din același cod, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută

de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod și,

la 13 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 65

C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pe durata de 5

ani după executarea pedepsei principale.

Prin sentință, în baza

dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.

Pe latură civilă, s-a luat

act că partea vătămată G.O.M. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 1 ianuarie

2005, după orele 23,00, G.O.M., însoțită de A.A., s-a îmbarcat în autoturismul

condus de cea din urmă și au plecat spre casele lor. Femeia a coborât din

vehicul la intersecția Căii Victoria cu str. Gheorghe Manu, de aici continuând

să se deplaseze, singura spre căminul studențesc M., pe traseu fiind acostată

de inculpat. Acesta, sub pretextul că este agent de pază și are obligația să

investigheze o faptă de furt, i-a cerut să-l urmeze în clădirea de la nr. X

pentru a-i verifica actele. Dându-și seama că inculpatul are alte intenții,

femeia i-a propus să primească niște bani, în schimb cerându-i să o lase în

pace. Neacceptând, inculpatul a prins-o de mână și de talie și a tras-o spre

incinta curții clădirii. În continuare, cei doi au traversat curtea spre

intrarea în imobil, în capătul acesteia femeia observând o ușă metalică

deschisă. Crezând că în interior sunt persoane, G.O.M. a strigat după ajutor și

a încercat să opună rezistență la intenția inculpatului de a o forța să intre

în clădire. Nereușind, a fost trasă în interior, și a fost obligată să parcurgă

niște scări, după ce inculpatul a închis ușa de acces cu zăvorul.

După parcurgerea mai multor

încăperi, inculpatul a tras-o într-o cameră mai mare, în aceasta aflându-se

trei fotolii uzate, două canapele și o masă tip birou, pe aceasta aflându-se un

pet de capacitate 2 litri plin cu apă, țigări și 4 baterii pentru lanternă.

Aici, inculpatul a țipat la femeie, i-a spus că știe el cu cine are de-a face,

că este „traseistă”, „semaforistă” și că dacă va accepta să întrețină cu el un

raport sexual oral, o va lăsa să plece.

Fiind conștientă că nu poate

să o ajute nimeni, timorată, femeia a fost determinată să-l accepte pe inculpat,

raportul consumându-se pe una din canapele. Nervos datorită imposibilității lui

organice a ejacula, inculpatul a înjurat-o, a lovit-o cu palmele și pumnii

peste cap, a scuipat-o, a împins-o spre cealaltă canapea, i-a tras cu forța

pantalonii și a supus-o unui raport sexual normal, acesta fiind urmat de

ejaculare.

În timpul raportului sexual,

inculpatul, sărutând femeia, îi spunea ce să facă pentru a-i produce plăcere și

o îmbia să-i răspundă că și ei îi place.

În continuare, după

aproximativ 30 minute, timp în care inculpatul s-a adresat femeii când frumos,

când pe un ton violent, el a mai forțat-o să accepte un nou raport sexual

normal. După consumarea acestuia, sesizând că telefonul celular al femeii a

sunat, inculpatul l-a luat și a respins apelul.

Cu același telefon, în jurul

orelor 4,00, inculpatul a apelat un număr de mobil, individul cu care a

conversat fiind numit de el „vărule”, pe acesta rugându-l să vină în București

cu mașina, pentru a-i lua și duce la domiciliul femeii.

Aceluiași „văr”, inculpatul

i-a spus să rețină numărul de apel, i-a indicat că este al soției lui și i-a

spus să-i facă rost de un pașaport pentru a o scoate din țară și a pleca

împreună în Elveția.

În timp ce inculpatul avea

convorbirea telefonică amintită, sperând că poate scăpa, G.O.M. se deplasa prin

cameră, situație în care l-a enervat pe inculpat, acesta apostrofând-o că dacă

nu încetează, își va chema colegii de la pază pentru a o viola.

La orele 4,30, inculpatul a

scos femeia din cameră, au parcurs același traseu de la venire, el a discutat

cu o persoană căreia G.O.M., prin semne, a încercat să-i ceară ajutorul, dar

pentru că nu a fost înțeleasă, a fost dusă în aceeași încăpere, aici inculpatul

încercând din nou să o supună unui raport sexual. Nereușind, femeia a profitat de

un moment de neatenție din partea acestuia, a fugit din încăpere, a parcurs mai

multe holuri, a urcat niște scări până la ultimul nivel al clădirii, aici fiind

însă prinsă de inculpat și introdusă într-o altă cameră.

În jurul orei 7,00, schimbându-se

paza, în încăpere au pătruns doi agenți, aceștia au întrebat ce caută în locul

respectiv, moment în care inculpatul a încercat să fugă. Comportamentul

acestuia l-a determinat pe unul din agenți să-l lovească, dar nu a fost posibil

să fie imobilizat. Profitând de situație, G.O.M. a povestit ce i se întâmplase,

unul din agenți, la rugămintea ei, a oprit un taximetru, cu acesta ea

deplasându-se la părinții prietenului ei, și acestora ea relatându-le faptele,

după care a sesizat poliția.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul și-a motivat

apelul pe greșita aplicare a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., numai în raport cu pedeapsa rezultantă, greșita aplicare a

dispozițiilor art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 118 lit. e) din același cod și omisiunea rețineri stării de

recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul a criticat

sentința pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, în opinia

sa aceasta neexistând, greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de

viol, în opinia sa, fapta constituind infracțiunea de perversiune sexuală,

prevăzută de art. 201 C. pen. și pentru greșita aplicare a pedepsei accesorii

prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. c), d) și e) C. pen.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 308 din 18 septembrie 2007, a admis

apelurile, a desființat sentința, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele

componente, a făcut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a menținut pedepsele

pentru cele trei infracțiuni, a aplicat art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C.

pen. și a aplicat, pentru fiecare din cele trei fapte, pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durata de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pe durata de 5

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 300 lei reprezentând

contravaloarea telefonului mobil sustras.

Nemulțumit și de hotărârea

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 18 (s-a

comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de condamnare) și pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

cauzei se reține că instanța de fond a stabilit o situație de fapt probată,

vinovăția inculpatului fiind just reliefată.

Astfel, plângerea și

declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare a locului faptelor,

planșele foto, procesul-verbal de prezentare pentru recunoașterea inculpatului,

declarațiile martorilor P.Șt.C., Șt.A., S.A.G., Ț.Z., Ț.C. au dovedit vinovăția

inculpatului, ele coroborându-se între ele.

Privind pedeapsa rezultantă

și pedepsele aplicate pentru cei trei fapte penale săvârșite, se reține că au

fost stabilite și individualizate cu luarea în considerare a tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social fiind deosebit de

grav, împrejurările în care acestea au fost comise, de asemenea, denotă

periculozitatea concretă a manifestărilor inculpatului, dar și a persoanei

acestuia, recidivist tot dintr-o faptă de viol.

Pe de altă parte, pedeapsa

rezultantă, aceea de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție

răspunde și scopului, așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Văzând și că în faza

apelurilor, greșelile instanței de fond au fost îndreptate, având în vedere și

considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 308 din 18

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2007.