ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5740/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 668 din

data de 24 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, față

de inculpatul C.M., s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.M., la o pedeapsă de 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă

postcondamnatorie.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de

443 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 116 din 29 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 231 din 9

mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rest pe care

l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-a

interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În temeiul art. 14 alin. (3) C.

proc. pen., și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 17 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore V.L.R.,

reprezentată legal de V.D., suma de 1.700.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

În temeiul art. 116 C. pen., i s-a

interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26 martie 2004, partea

vătămată V.L.R., în timp ce se deplasa pe Calea Giulești, însoțită de prietena

sa V.N., a fost acostată de inculpat care i-a cerut sub amenințarea unui

briceag să-i dea un inel din aur de pe deget, după care acesta a părăsit în

fugă zona.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul C.M. a declarat apel, solicitând în principal, achitarea sa,

întrucât nu a săvârșit fapta, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia nr. 588 din 28 iulie 2005,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, decizie ce a fost

recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea

introductivă.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (3) C. proc.

pen., procesul penale are drept scop constatarea la timp și în mod complet a

faptelor ce constituie infracțiuni, astfel că acea persoană care a săvârșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Pe de altă parte, potrivit art. 3 C.

proc. pen., în desfășurarea procesului trebuie să se asigure aflarea adevărului

cu privire la persoana făptuitorului, iar conform art. 4 C. proc. pen.,

organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol

activ în desfășurarea procesului penal.

În același timp, potrivit art. 6 alin.

(2) C. proc. pen., în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate

să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute

de lege și să administreze probele necesare în apărare.

Verificând actele și lucrările de la

dosar, se constată că instanțele dovedind rol activ în administrarea tuturor

probatoriilor necesare justei soluționări a cauzei a reținut corect situația de

fapt și vinovăția acestuia.

Martorul audiat în cauză a confirmat

prezența inculpatului în câmpul infracțional, fiind identificat totodată de

partea vătămată cu ocazia recunoașterii din grup care a susținut constant că

autorul faptei este inculpatul.

Apărarea formulată de inculpat, în

sensul că la data săvârșirii infracțiunii se afla la niște rude în comuna

Chitila, nu a putut fi probată, deși s-au acordat două termene de judecată

pentru a se asigura prezența a doi martori propuși de către acesta, inculpatul

neputând să administreze proba încuviințată, instanța revenind asupra acesteia.

Nu este întemeiată solicitarea de a

se reduce pedeapsa, aceasta fiind corespunzătoare pericolului social deosebit al

faptei, determinată de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită,

inculpatul acționând cu un cuțit asupra părții vătămate, minoră, precum și

circumstanțelor personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, cu

o poziție nesinceră, astfel că se justifică aplicarea pedepsei de 8 ani

închisoare, în vederea realizării corecte a scopurilor prevăzute de art. 52 C.

pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Examinând cauza, Curtea constată că

nu există nici un motiv de casare sare să poată fi luat în considerare din

oficiu.

În consecință, recursul va fi

respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 598 din 28 iulie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a și pentru cauze cu minori și familie.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2005.