ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1008 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală: 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., a fost dedusă arestarea preventivă a acestuia de la 17 iulie 2006 la zi. În baza art. 116 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Municipiului București pe o durată de 3 ani. 2. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.M.R., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 917 zile rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139/2004 a Tribunalului Gorj și a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta sentință, astfel că în final s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 17 iulie 2006 la zi. 3. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.C., la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de SC C.P.S. SRL și au fost obligați cei trei inculpați la plata, în solidar, către această societate comercială a sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune materiale. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.P.
și au fost obligați cei trei inculpați, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 15.000 RON (150.000.000 ROL), cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 47,30 RON cu titlu de daune materiale. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 160 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 20 octombrie 2005, în jurul orei 21,30, inculpații S.M.C., Ț.M.R. și Ș.C., împreună cu numitul Ț.C.C.
(cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei), s-au deplasat cu autoturismul, proprietatea inculpatului S.M.C., la depozitul aparținând SC C.P.S. SRL București, unde lucrase o vreme numitul Ț.C.C. Aici, inculpatul Ț.M.R. a coborât și l-a întrebat pe paznicul depozitului, respectiv pe partea vătămată B.P., unde se află str. Stoica Ludescu. După ce a obținut informația cerută, inculpatul s-a urcat în mașină și toți patru au plecat, revenind însă în jurul orei 24,00, cu un alt autoturism, respectiv cu o Dacie berlină de culoare crem, aparținând inculpatului Ș.C. Partea vătămată B.P. a auzit zgomote în curte și bătăi în geam, astfel că a ieșit din clădirea de birouri, fiind imediat lovită cu pumnul în față de inculpatul Ț.M.R.
Partea vătămată a căzut, reușind să observe, însă, că odată cu inculpatul Ț.M.R. a mai intrat un alt individ, care și acesta a lovit-o cu pumnii și picioarele, iar la scurt timp au pătruns alte două persoane, care au început să caute prin birouri. Așa cum s-a reținut și în rechizitoriu, probele administrate în cauză nu au putut stabili contribuția concretă a fiecăruia dintre participanți (cu excepția inculpatului Ț.M.R.), însă, este cert faptul că toți cei patru au pătruns în punctul de lucru al societății. Partea vătămată nu le-a putut observa fizionomia celorlalți 3 participanți, întrucât în timp ce era lovită, fața i-a fost acoperită cu haina cu care era îmbrăcată, fiindu-i de asemenea imobilizate picioarele și mâinile, prin legarea lor cu un cablu.
Din incinta societății inculpații au sustras o casă de bani, în care se aflau sumele de 300.000.000 lei și 2500 de euro, o unitate centrală de la un calculator, trei telefoane mobile, o cutie ce conținea actele și ștampilele firmei mai sus menționate, cât și ale SC B.C. SRL, alte documente, precum și o geantă, tip servietă neagră L. Cu bunurile sustrase, inculpații s-au deplasat la domiciliul lui Ș.C., fiind văzuți de martorul B.A.C., vecin cu acesta. A doua zi, după amiază, în curtea inculpatului Ș.C. a fost făcut un foc, în care a fost aruncată geanta tip servietă de culoare neagră, marca L., în care se aflau: o ștampilă rotundă și 5 dreptunghiulare ale SC C.P.S. SRL, o ștampilă pătrată a SC B.C.
SRL și acte ale societății SC C.P.S. SRL Același martor, care se afla în vizită la inculpatul Ș.C., în momentul respectiv, a luat geanta de pe foc fără să fie observat și, constatând care este conținutul acesteia, l-a contactat pe numitul B.G., reprezentant al părții vătămate SC C.P.S. SRL, predându-i bunurile. Actul de identitate al numitului B.G., precum și două carnete C.E.C. ale societății mai sus amintite, de asemenea sustrase de inculpați, au fost găsite aruncate de către martorul K.D. și restituite. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații S.M.C. și Ț.M.R., precum și părțile civile B.P. și SC C.P.S. SRL. Prin decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile parchetului și ale părților civile și s-a reformat hotărârea instanței de fond, în sensul că față de inculpatul Ț.M.R.
s-a aplicat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București, pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. La data de 7 aprilie 2008, inculpatul Ș.C. (aflat în penitenciar) a formulat o cerere pe care a adresat-o Tribunalului București, această instanță interpretând-o ca fiind contestație în anulare, astfel că, prin sentința penală nr. 542 din 25 aprilie 2008, pronunțată de secția I penală, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia penală nr. 2885 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că obiectul real al cererii inculpatului Ș.C., care nu a luat cunoștință de conținutul minutei hotărârii prin care a fost condamnat, deoarece se afla arestat în altă cauză, îl constituie apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2008, astfel că s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București. Investită cu judecarea apelului promovat de inculpatul Ș.C., Curtea de Apel București a reținut că acesta a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei cuantum l-a apreciat ca fiind mult prea mare, în raport de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale.
Prin decizia penală nr. 289 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a constatat că apelantul-inculpat este arestat în altă cauză. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Ș.C., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.
pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
În mod corect, prima instanță a apreciat că în cauză a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., relevante în acest sens fiind, în primul rând, plângerile și declarațiile părții vătămate B.P. și ale numitului B.G. (reprezentant al părții vătămate SC C.P.S. SRL). Astfel, partea vătămată B.P. a descris, pe larg și detaliat, împrejurările săvârșirii infracțiunii, mașina cu care s-au deplasat anterior inculpații, în cursul aceleiași zile (când întrebaseră partea vătămată despre strada S.L.), dar și semnalmentele inculpatului Ț.M.R., pe baza cărora a fost întocmit, de altfel, și un portret robot. Partea vătămată l-a recunoscut pe acest inculpat după fotografie, dar și din grup, în prezența martorilor asistenți.
Susținerile părții vătămate B.P. se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. AI/11591/2005, potrivit cărora aceasta a prezentat, la data de 25 octombrie 2005, leziuni traumatice, care s-au putut produce la data de 20 octombrie 2005, prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Fiindu-i prezentată geanta recuperată de la martorul B.A.C., numitul B.G., reprezentant legal al SC C.P.S. SRL, a recunoscut-o, fără ezitare, ca fiind cea sustrasă, după aspectul exterior și interior, după caracteristici, dar și după bunurile conținute (ștampile și înscrisuri), de asemenea recunoscute. La rândul său, numitul B.I., administrator al SC C.P.S.
SRL, a recunoscut aceste bunuri. Probele arătate s-au coroborat și cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorul B.A.C., care a observat momentul când au fost transportate în interiorul locuinței inculpatului Ș.C. un seif metalic (a cărui descriere s-a potrivit cu cea făcută de reprezentantul părții vătămate SC C.P.S. SRL) și o cutie de plastic. Totodată, martorul a precizat că a văzut în locuința aceluiași inculpat o unitate centrală, deși știa că inculpatul Ș.C. nu are calculator, iar după câteva zile că l-a văzut pe inculpatul Ț.M.R. luând acel bun. A doua zi, după amiază, martorul a mers în vizită la inculpatul Ș.C., văzând cum în curte a fost făcut un foc, în care a fost aruncată o geantă neagră, ce a fost luată de martor și predată ulterior reprezentantului părții vătămate SC C.P.S.
SRL. Martorul i-a recunoscut după fotografie atât pe cei trei inculpați, cât și pe numitul Ț.C.C., cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei. Ca atare, în mod temeinic, în urma coroborării probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit în fața sa, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 20 octombrie 2005, în jurul orei 24,00, inculpații S.M.C., Ț.M.R. și Ș.C., împreună cu numitul Ț.C.C., au sustras mai multe bunuri aparținând părții civile SC C.P.S. SRL, iar pentru a-și asigura scăparea, au întrebuințat violențe asupra părții vătămate B.P., care a suferit leziuni, pentru a căror vindecare a necesitat 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații (astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. AI/11591/2005).
În aceste condiții, critica recurentului inculpat Ș.C. referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este fondată, având în vedere împrejurările și modalitatea concretă în care a fost comisă fapta (de mai multe persoane împreună, noaptea, prin agresarea fizică a unui paznic și pătrunderea în forță în incinta punctului de lucru al unei societăți comerciale), față de urmările produse (constând nu doar în prejudicierea patrimoniului SC C.P.S. SRL, încă neacoperit, ci și în atingerea destul de însemnată adusă integrității fizice a părții vătămate B.P.) și față de datele ce caracterizează persoana inculpaților (toți fără ocupație și toți cunoscuți cu antecedente penale). Astfel, inculpatul Ș.C.
a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., mai mult, în prezent, este arestat în altă cauză. Pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia. Folosirea violenței în scopul însușirii unor bunuri, conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare și traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetățenilor. Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat chiar și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
În atari condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.C.
împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Va constata că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.