ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 522/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1008

din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală:

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C., la o pedeapsă de 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Totodată, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.

pen., a fost dedusă arestarea preventivă a acestuia de la 17 iulie 2006 la zi.

În baza art. 116 C. pen.,

s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe

raza Municipiului București pe o durată de 3 ani.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.M.R., la o pedeapsă de 9 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 917 zile rămas

de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

139/2004 a Tribunalului Gorj și a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată

în prezenta sentință, astfel că în final s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Totodată, s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 17 iulie 2006 la zi.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.C., la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Totodată, s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 14, raportat la

art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de SC

C.P.S. SRL și au fost obligați cei trei inculpați la plata, în solidar, către

această societate comercială a sumei de 45.000 RON, cu titlu de daune

materiale.

În baza art. 14, raportat la

art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de

partea vătămată B.P. și au fost obligați cei trei inculpați, în solidar, la

plata către aceasta a sumei de 15.000 RON (150.000.000 ROL), cu titlu de daune

morale, precum și a sumei de 47,30 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 160 RON, reprezentând

onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, s-a dispus a fi avansate din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 20

octombrie 2005, în jurul orei 21,30, inculpații S.M.C., Ț.M.R. și Ș.C.,

împreună cu numitul Ț.C.C. (cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei),

s-au deplasat cu autoturismul, proprietatea inculpatului S.M.C., la depozitul

aparținând SC C.P.S. SRL București, unde lucrase o vreme numitul Ț.C.C. Aici,

inculpatul Ț.M.R. a coborât și l-a întrebat pe paznicul depozitului, respectiv

pe partea vătămată B.P., unde se află str. Stoica Ludescu. După ce a obținut

informația cerută, inculpatul s-a urcat în mașină și toți patru au plecat,

revenind însă în jurul orei 24,00, cu un alt autoturism, respectiv cu o Dacie

berlină de culoare crem, aparținând inculpatului Ș.C.

Partea vătămată B.P. a auzit

zgomote în curte și bătăi în geam, astfel că a ieșit din clădirea de birouri,

fiind imediat lovită cu pumnul în față de inculpatul Ț.M.R. Partea vătămată a căzut,

reușind să observe, însă, că odată cu inculpatul Ț.M.R. a mai intrat un alt

individ, care și acesta a lovit-o cu pumnii și picioarele, iar la scurt timp au

pătruns alte două persoane, care au început să caute prin birouri. Așa cum s-a

reținut și în rechizitoriu, probele administrate în cauză nu au putut stabili

contribuția concretă a fiecăruia dintre participanți (cu excepția inculpatului

Ț.M.R.), însă, este cert faptul că toți cei patru au pătruns în punctul de

lucru al societății.

Partea vătămată nu le-a

putut observa fizionomia celorlalți 3 participanți, întrucât în timp ce era

lovită, fața i-a fost acoperită cu haina cu care era îmbrăcată, fiindu-i de

asemenea imobilizate picioarele și mâinile, prin legarea lor cu un cablu.

Din incinta societății inculpații

au sustras o casă de bani, în care se aflau sumele de 300.000.000 lei și 2500

de euro, o unitate centrală de la un calculator, trei telefoane mobile, o cutie

ce conținea actele și ștampilele firmei mai sus menționate, cât și ale SC B.C.

SRL, alte documente, precum și o geantă, tip servietă neagră L.

Cu bunurile sustrase,

inculpații s-au deplasat la domiciliul lui Ș.C., fiind văzuți de martorul B.A.C.,

vecin cu acesta. A doua zi, după amiază, în curtea inculpatului Ș.C. a fost

făcut un foc, în care a fost aruncată geanta tip servietă de culoare neagră,

marca L., în care se aflau: o ștampilă rotundă și 5 dreptunghiulare ale SC C.P.S.

SRL, o ștampilă pătrată a SC B.C. SRL și acte ale societății SC C.P.S. SRL

Același martor, care se afla în vizită la inculpatul Ș.C., în momentul

respectiv, a luat geanta de pe foc fără să fie observat și, constatând care

este conținutul acesteia, l-a contactat pe numitul B.G., reprezentant al părții

vătămate SC C.P.S. SRL, predându-i bunurile.

Actul de identitate al numitului

B.G., precum și două carnete C.E.C. ale societății mai sus amintite, de

asemenea sustrase de inculpați, au fost găsite aruncate de către martorul K.D.

și restituite.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații S.M.C.

și Ț.M.R., precum și părțile civile B.P. și SC C.P.S. SRL.

Prin decizia penală nr. 351

din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

au fost admise apelurile parchetului și ale părților civile și s-a reformat

hotărârea instanței de fond, în sensul că față de inculpatul Ț.M.R. s-a aplicat

măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București, pentru

o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei, fiind menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

La data de 7 aprilie 2008,

inculpatul Ș.C. (aflat în penitenciar) a formulat o cerere pe care a adresat-o

Tribunalului București, această instanță interpretând-o ca fiind contestație în

anulare, astfel că, prin sentința penală nr. 542 din 25 aprilie 2008,

pronunțată de secția I penală, s-a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia penală nr. 2885

din 19 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

constatat că obiectul real al cererii inculpatului Ș.C., care nu a luat

cunoștință de conținutul minutei hotărârii prin care a fost condamnat, deoarece

se afla arestat în altă cauză, îl constituie apelul declarat de acesta

împotriva sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2008, astfel că s-a dispus

trimiterea cauzei la Curtea de Apel București.

Investită cu judecarea

apelului promovat de inculpatul Ș.C., Curtea de Apel București a reținut că

acesta a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, al cărei

cuantum l-a apreciat ca fiind mult prea mare, în raport de circumstanțele reale

ale faptei și de cele personale.

Prin decizia penală nr. 289

din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.C. împotriva

sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală.

S-a constatat că

apelantul-inculpat este arestat în altă cauză.

A fost obligat apelantul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a

dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale nr.

289 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Ș.C., care a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că

individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că, prima instanță a

reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe

baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise

de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

În mod corect, prima

instanță a apreciat că în cauză a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de

care se bucură inculpații, conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., relevante

în acest sens fiind, în primul rând, plângerile și declarațiile părții vătămate

B.P. și ale numitului B.G. (reprezentant al părții vătămate SC C.P.S. SRL).

Astfel, partea vătămată B.P. a descris, pe larg și detaliat, împrejurările

săvârșirii infracțiunii, mașina cu care s-au deplasat anterior inculpații, în

cursul aceleiași zile (când întrebaseră partea vătămată despre strada S.L.),

dar și semnalmentele inculpatului Ț.M.R., pe baza cărora a fost întocmit, de

altfel, și un portret robot. Partea vătămată l-a recunoscut pe acest inculpat

după fotografie, dar și din grup, în prezența martorilor asistenți.

Susținerile părții vătămate

B.P. se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. AI/11591/2005,

potrivit cărora aceasta a prezentat, la data de 25 octombrie 2005, leziuni

traumatice, care s-au putut produce la data de 20 octombrie 2005, prin lovire

cu corp dur, pentru care a necesitat 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, dacă

nu survin complicații.

Fiindu-i prezentată geanta

recuperată de la martorul B.A.C., numitul B.G., reprezentant legal al SC C.P.S.

SRL, a recunoscut-o, fără ezitare, ca fiind cea sustrasă, după aspectul

exterior și interior, după caracteristici, dar și după bunurile conținute

(ștampile și înscrisuri), de asemenea recunoscute. La rândul său, numitul B.I.,

administrator al SC C.P.S. SRL, a recunoscut aceste bunuri.

Probele arătate s-au

coroborat și cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorul

B.A.C., care a observat momentul când au fost transportate în interiorul

locuinței inculpatului Ș.C. un seif metalic (a cărui descriere s-a potrivit cu

cea făcută de reprezentantul părții vătămate SC C.P.S. SRL) și o cutie de

plastic. Totodată, martorul a precizat că a văzut în locuința aceluiași

inculpat o unitate centrală, deși știa că inculpatul Ș.C. nu are calculator,

iar după câteva zile că l-a văzut pe inculpatul Ț.M.R. luând acel bun. A doua

zi, după amiază, martorul a mers în vizită la inculpatul Ș.C., văzând cum în

curte a fost făcut un foc, în care a fost aruncată o geantă neagră, ce a fost

luată de martor și predată ulterior reprezentantului părții vătămate SC C.P.S.

SRL.

Martorul i-a recunoscut după

fotografie atât pe cei trei inculpați, cât și pe numitul Ț.C.C., cu privire la

care s-a dispus disjungerea cauzei.

Ca atare, în mod temeinic,

în urma coroborării probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât

și în mod nemijlocit în fața sa, prima instanță a reținut că, în seara zilei de

20 octombrie 2005, în jurul orei 24,00, inculpații S.M.C., Ț.M.R. și Ș.C.,

împreună cu numitul Ț.C.C., au sustras mai multe bunuri aparținând părții

civile SC C.P.S. SRL, iar pentru a-și asigura scăparea, au întrebuințat

violențe asupra părții vătămate B.P., care a suferit leziuni, pentru a căror

vindecare a necesitat 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații (astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. AI/11591/2005).

În aceste condiții, critica

recurentului inculpat Ș.C. referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu

este fondată, având în vedere împrejurările și modalitatea concretă în care a

fost comisă fapta (de mai multe persoane împreună, noaptea, prin agresarea fizică

a unui paznic și pătrunderea în forță în incinta punctului de lucru al unei societăți

comerciale), față de urmările produse (constând nu doar în prejudicierea

patrimoniului SC C.P.S. SRL, încă neacoperit, ci și în atingerea destul de

însemnată adusă integrității fizice a părții vătămate B.P.) și față de datele

ce caracterizează persoana inculpaților (toți fără ocupație și toți cunoscuți

cu antecedente penale).

Astfel, inculpatul Ș.C. a

comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen., mai mult, în prezent, este arestat în altă cauză.

Pe de altă parte, inculpatul

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave,

ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și

bunurile acesteia.

Folosirea violenței în

scopul însușirii unor bunuri, conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de

periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare și

traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat

în masa cetățenilor.

Infracțiunea de tâlhărie

prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat chiar și prin limitele

pedepsei stabilite de legiuitor.

În atari condiții, a reduce

pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit,

ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte

similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a

justiției.

Asemenea fapte, neurmate de

o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional

și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 27 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Va constata că recurentul

inculpat este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 289 din 27

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că recurentul

inculpat este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2009.