ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2086/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1060

din 15 septembrie 2006, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe

inculpatul

V.S.,

la pedeapsa de 9

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen.,

a revocat beneficiul liberării condiționate, privind restul de 1020 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 507/2001 a Tribunalului București, secția I

penală, dispunând contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată în prezenta

cauză inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest, deducându-se conform art. 88 C. pen.

durata reținerii și arestării preventive executată de la 17 mai 2006 la zi.

S-a luat act că partea

vătămată G.G.M., nu  s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 116 C. pen.,

s-a interzis inculpatului a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3

ani.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, evaluând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale,

cât și în faza cercetării judecătorești a stabilit următoarea situație de fapt:

În ziua de 17 mai 2006, în

jurul orei 19,50, partea vătămată G.G.M., se afla în stația de troleibuz

situată în București, str. Popa Nan la intersecția cu str. Matei Voievod,

vorbind la telefon cu martorul S.C.

La un moment dat, inculpatul

venind din spate, a lovit cu cotul brațul părții vătămate în care ținea

telefonul, a smuls aparatul, după care a fugit pe bulevardul Pache Protopopescu

- în sensul Stația Mătăsari.

Alertat de strigătele de

ajutor ale părții vătămate, martorul S.V., aflat în apropiere, a intervenit,

cei doi pornind în urmărirea inculpatului, care în această împrejurare a

aruncat telefonul, continuând deplasarea în fugă pentru a nu fi prins.

Inculpatul, a fost, la scurt

timp ajuns și imobilizat de un echipaj de poliție, fiind identificat ca autor

al infracțiunii.

Fapta descrisă, a fost

recunoscută de inculpat, care susține că nu a agresat partea vătămată ci doar a

smuls din mâna acesteia telefonul mobil, pe care intenționa să-l vândă.

Apreciind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în forma prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., instanța a reținut dovedită vinovăția

inculpatului, condamnându-l la o pedeapsă, la a cărei individualizare judiciară

a avut în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii, comisă în stare de

recidivă postcondamnatorie.

Astfel, fișa de cazier a

inculpatului, confirmă existența unor condamnări chiar și pentru infracțiuni de

același gen, ultima condamnare reprezentând-o pedeapsa de 8 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507/2001 a Tribunalului București,

secția I penală, din care s-a liberat condiționat, la data de 6 iulie 2005.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, cerând, reducerea pedepsei considerată deosebit de

severă, față de circumstanțele în care infracțiunea s-a comis.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 806 din 23 noiembrie 2006, a admis apelul

inculpatului, a desființat în parte sentința și rejudecând cauza, l-a condamnat

pe inculpat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen.,

s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de

1022 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicat prin

sentința penală nr. 507/2001 a Tribunalului București, secția I penală,

dispunând contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. c) C. pen., apreciindu-se că în mod greșit s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de lit. c).

Reaprecierea cuantumului

pedepsei la limita minimă prevăzută de textul incriminator, este justificată de

instanța de control judiciar prin minima violență exercitată de inculpat asupra

părții vătămate la momentul sustragerii telefonului mobil, cât și prin faptul

că acesta nu a opus rezistență la momentul imobilizării sale, recunoscând și

regretând fapta.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs, invocând critici ce vizează netemeinicia hotărârii, pedeapsa

la care s-a orientat instanța, fiind exagerată, solicitând reducerea ei. Drept

caz de casare se precizează dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen.

Examinând recursul prin

prisma motivului invocat, instanța constată nefondată critica.

Instanța de apel, a evaluat

corect toate criteriile legale de individualizare a pedepsei așa cum sunt

enunțate de art. 72 C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă care sub aspectul

cuantumului este de natură să-și atingă atât scopul punitiv dar și

educativ-preventiv, fără să fie ignorată starea de recidivă postcondamnatorie,

în care s-a săvârșit infracțiunea, primul termen al recidivei, constituindu-l o

infracțiune de același gen, situație care nu ar justifica reținerea în favoarea

sa de circumstanțe atenuante care să permită reducerea pedepsei sub această

limită.

Cum la examinarea din

oficiu, nu se constată prezența vreunui caz care să motiveze reformarea

deciziei instanței de apel, recursul inculpatului, va fi respins, ca nefondat,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Conform art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

se va deduce din pedeapsă durata executată în stare de arest preventiv la zi.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat V.S. împotriva deciziei penale nr. 806

din 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai

2006 la 19 aprilie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 aprilie 2007.