ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2086/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1060 din 15 septembrie 2006, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul V.S., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate, privind restul de 1020 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 507/2001 a Tribunalului București, secția I penală, dispunând contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată în prezenta cauză inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, deducându-se conform art. 88 C. pen. durata reținerii și arestării preventive executată de la 17 mai 2006 la zi. S-a luat act că partea vătămată G.G.M., nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 ani. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești a stabilit următoarea situație de fapt: În ziua de 17 mai 2006, în jurul orei 19,50, partea vătămată G.G.M., se afla în stația de troleibuz situată în București, str. Popa Nan la intersecția cu str. Matei Voievod, vorbind la telefon cu martorul S.C.

La un moment dat, inculpatul venind din spate, a lovit cu cotul brațul părții vătămate în care ținea telefonul, a smuls aparatul, după care a fugit pe bulevardul Pache Protopopescu - în sensul Stația Mătăsari. Alertat de strigătele de ajutor ale părții vătămate, martorul S.V., aflat în apropiere, a intervenit, cei doi pornind în urmărirea inculpatului, care în această împrejurare a aruncat telefonul, continuând deplasarea în fugă pentru a nu fi prins. Inculpatul, a fost, la scurt timp ajuns și imobilizat de un echipaj de poliție, fiind identificat ca autor al infracțiunii. Fapta descrisă, a fost recunoscută de inculpat, care susține că nu a agresat partea vătămată ci doar a smuls din mâna acesteia telefonul mobil, pe care intenționa să-l vândă.

Apreciind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în forma prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., instanța a reținut dovedită vinovăția inculpatului, condamnându-l la o pedeapsă, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel, fișa de cazier a inculpatului, confirmă existența unor condamnări chiar și pentru infracțiuni de același gen, ultima condamnare reprezentând-o pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 507/2001 a Tribunalului București, secția I penală, din care s-a liberat condiționat, la data de 6 iulie 2005. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, cerând, reducerea pedepsei considerată deosebit de severă, față de circumstanțele în care infracțiunea s-a comis.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 806 din 23 noiembrie 2006, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și rejudecând cauza, l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 1022 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 507/2001 a Tribunalului București, secția I penală, dispunând contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. c) C. pen., apreciindu-se că în mod greșit s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de lit. c). Reaprecierea cuantumului pedepsei la limita minimă prevăzută de textul incriminator, este justificată de instanța de control judiciar prin minima violență exercitată de inculpat asupra părții vătămate la momentul sustragerii telefonului mobil, cât și prin faptul că acesta nu a opus rezistență la momentul imobilizării sale, recunoscând și regretând fapta. În termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând critici ce vizează netemeinicia hotărârii, pedeapsa la care s-a orientat instanța, fiind exagerată, solicitând reducerea ei.

Drept caz de casare se precizează dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul prin prisma motivului invocat, instanța constată nefondată critica. Instanța de apel, a evaluat corect toate criteriile legale de individualizare a pedepsei așa cum sunt enunțate de art. 72 C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă care sub aspectul cuantumului este de natură să-și atingă atât scopul punitiv dar și educativ-preventiv, fără să fie ignorată starea de recidivă postcondamnatorie, în care s-a săvârșit infracțiunea, primul termen al recidivei, constituindu-l o infracțiune de același gen, situație care nu ar justifica reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante care să permită reducerea pedepsei sub această limită.

Cum la examinarea din oficiu, nu se constată prezența vreunui caz care să motiveze reformarea deciziei instanței de apel, recursul inculpatului, va fi respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata executată în stare de arest preventiv la zi. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.S. împotriva deciziei penale nr. 806 din 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2006 la 19 aprilie 2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2007.