ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1084/2008

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 1008 din 18 iulie 2007, a condamnat, printre

alții, pe inculpații:

1. S.M.C.

, la 8 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 116

C. pen., s-a luat față de sus-numitul inculpat, măsura de siguranță a

interzicerii de a se afla pe teritoriul municipiului București pe perioada de 3

ani.

2. T.M.R.

, la 9 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

din același cod.

În baza art. 61 C. pen., s-a

dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 917 zile închisoare

rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 139/2004 a Tribunalului Gorj, contopirea acestuia cu

pedeapsa aplicată în cauză și executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 9 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latura civilă, s-au

admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile SC C.P. SRL și B.P.,

inculpații, coinculpatul Ș.C., fiind obligați, în solidar, la plata sumelor de

45.000 lei daune materiale, 15.000 lei daune morale și 47,30 lei daune

materiale către partea civilă persoană fizică.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 20

octombrie 2005, respectiv după orele 21,00, inculpații, fiind alături de ei

coinculpatul Ș.C. și Ț.C.C. (față de care s-a dispus disjungerea cauzei),

îmbarcați într-un autoturism Porsche roșu, proprietate a inculpatului S.M.C. și

având numere de înmatriculare Italia, s-au deplasat la depozitul SC C.P.S. SRL

din București, aici inculpatul Ț.M.R., după ce a coborât din vehicul,

întrebându-l pe paznicul B.P., unde se află str. Stoica Ludescu. După ce i s-a

indicat sensul respectivei străzi, inculpatul s-a reîmbarcat în vehicul, acesta

părăsind zona.

Spre orele 24,00, inculpații

au revenit, de această dată ei circulând cu un vehicul Dacia de culoare crem,

aparținând coinculpatului Ș.C.

Auzind zgomote în curte și

bătăi în fereastră, B.P. a ieșit din clădirea birourilor firmei, el fiind

imediat lovit cu pumnul în față de inculpatul Ț.M.R. În cădere, victima a văzut

că în afara inculpatului menționat a mai venit un individ, l-a lovit și acesta

cu pumnii și picioarele, imediat pătrunzând în curte încă două persoane, toți

căutând prin birouri. Pentru ca victima să nu vadă cele ce se petreceau,

inculpații i-au tras pe figură haina nu care era îmbrăcată și legându-l cu

cablu, i-au imobilizat mâinile și picioarele.

Din birourile firmei, au

fost sustrase o casă de bani (aceasta conținea 30.000 lei și 2500 euro), o

unitate centrală de la calculator, trei telefoane mobile, o cutie cu acte și ștampila

societății, inclusiv a SC B.C. SRL, alte documente, precum și o servietă de

culoare neagră, marca „Lamonza”. Bunurile au fost cărate la domiciliul

coinculpatului Ș.C., transportarea lor în locuința acestuia fiind văzută de B.A.C.,

vecin.

În după-amiaza zilei de 21

octombrie 2005, în curtea casei inculpatului Ș.C., de față fiind și vecinul

indicat, s-a făcut un foc, în flăcările căruia au fost aruncate bunurile

sustrase, de genul ștampile, acte, servieta „Lamonza”, aceasta fiind recuperată

de B.A.C. care, constatând ce mai rămăsese nears în interiorul ei, l-a

contactat pe B.G. Acesta era reprezentant al societății, actul lui de

identitate și două carnete cu file C.E.C., fiindu-i restituite.

Raportul de expertiză

medico-legală nr. A.1/11591/2005 a reținut că B.P. a prezentat, la 25 octombrie

2005, leziuni traumatice ce s-au putut produce la 20 octombrie 2005 prin lovire

cu corp dur, victima necesitând pentru vindecare 15-17 zile îngrijiri medicale

în condițiile nesurvenirii de complicații.

Împotriva sentinței au

formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, părțile civile și

inculpații.

Parchetul și părțile civile au

criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților și pentru neaplicarea, față de inculpatul Ț.M.R. a dispozițiilor art.

116 alin. (2) și (4) C. pen.

Inculpații și-au motivat

calea de atac pe greșita condamnare, ei considerându-se nevinovați.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, a admis apelurile

formulate de parchet și de părțile civile, a desființat în parte, sentința și

în baza dispozițiilor art. 116 C. pen., i-a interzis inculpatului Ț.M.R., să se

afle pe teritoriul Municipiului București pe perioada de 5 ani după executarea

pedepsei.

Apelurile formulate de

inculpați au fost respinse ca nefondate.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri părțile civile și

inculpații, cazurile de casare invocate fiind detaliate mai sus.

Recursurile sunt nefondate.

Procedând la

individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, în

integralitate, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (7-20 ani închisoare),

împrejurările comiterii faptei (în timpul nopții și de două sau mai multe

persoane), persoana inculpaților (recidiviști, inculpatul S.M.C. relativ sincer

însă), astfel că, orientându-se la 8 ani închisoare inculpatului S.M.C. și la 9

ani închisoare inculpatului Ț.M.R., executabile în regim de privare de

libertate, pedepsele corespund și scopului lor, astfel cum este definit în art.

52 C. pen., respectiv măsură de constrângere, dar și mijloc de reeducare.

Sub aspectul motivării,

hotărârea a răspuns cazului de apel invocat de părțile civile, inculpatului Ț.M.R.

aplicându-i măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe teritoriul

Municipiului București.

În ce privește criticile

aduse hotărârilor sub aspectul greșitei stabiliri a situației de fapt cu

consecința greșitei condamnări a inculpaților, aceștia susținând că nu au

săvârșit fapta de tâlhărie și ca atare, se impune fie achitarea lor, fie

rejudecarea cauzei, acestea nu sunt fondate.

Din verificarea materialului

probator administrat în cauză, se reține că instanța de fond a motivat amplu și

convingător, pe bază de probe coroborate și apreciate în ansamblul lor,

participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost

condamnați.

Astfel, s-au avut în vedere

plângerea și declarațiile părții vătămate B.P., ale lui B.G., B.P. descriind

detaliat împrejurările în care a fost agresat, autoturismul Porsche cu care se

prezentaseră inculpații, semnalmentele inculpatului Ț.M.R., pe baza relatărilor

acestuia întocmindu-se  portret robot, inculpatul fiind recunoscut fără

ezitare, după fotografie, dar și din grup, la recunoaștere fiind prezenți

martori asistenți.

De asemenea, B.G. a

recunoscut, fără ezitare, servieta predată de martorul B.A.C., acesta, la

urmărirea penală relatând amănunțit cele ce văzuse atunci când inculpații au

transportat în casa coinculpatului Ș.C. bunurile sustrase, tot acesta văzând

din respectiva locuință o unitate centrală de calculator, ori inculpatul, până

la acea dată, nu avea calculator, tot el relatând că obiectul a fost luat de

inculpatul Ț.M.R. „după câteva zile”. La cercetarea judecătorească, martorul a

revenit asupra a ceea ce declarase la urmărirea penală, dar această atitudine

nu a fost probată ca fiind consecința vreunei presiuni ce ar fi exercitat-o

organul de urmărire. Declarațiile, precum și recunoașterea din grup s-au făcut

în prezența martorilor asistenți T.M. și M.A., aceștia au fost menționați

inclusiv cu indicarea codurilor numerice personale. Același martor a detaliat

și participarea lui Ț.C., despre care la acea dată, organele de urmărire nu

știau nimic, aspect confirmat ulterior de inculpatul S.M.C., de B.G. și

B.I.

, aceștia recunoscând că cel menționat era un

fost angajat al societății.

La urmărirea penală,

inculpatul S.M.C. a relatat pe larg, amănunțit desfășurarea activității

infracționale, implicarea fiecărui participant, asemănător plângerii și

declarațiilor părții vătămate B.P. și declarațiilor martorului B.A.C. Revenirile

sale de la cercetarea judecătorească au fost înlăturate, motivat, de asemenea,

proba sa în apărare că la ora săvârșirii infracțiunii s-ar fi aflat în altă

locație, chiar declarația concubinei, mama copilului său, neprecizând în ce

perioadă acesta s-ar fi aflat la Curtea de Argeș. Inculpatul nu a probat nici

susținerea că autoturismul Porsche i-ar fi fost furat, dimpotrivă, concubina

sa, martora D.O. nu cunoștea acest lucru, aceeași nerecunoaștere fiind

susținută și de coinculpatul Ș.C., la acesta locuind S.M.C. în perioada

săvârșirii faptei.

În ce-l privește pe

inculpatul Ț.M.R., acesta apărându-se cu motivarea că la data săvârșirii faptei

s-ar fi aflat cazat la Pensiunea U. din Câmpia Turzii, județul Cluj, unde însă

ar fi fost înregistrat sub un alt nume, nefurnizând nicio probă, aceasta nu a

putut fi verificată.

Apreciind că în cauză este

stabilită situația de fapt și vinovăția inculpaților, neexistând motive care să

justifice rejudecarea, recursurile declarate de inculpați, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse ca nefondate.

În baza aceluiași temei, vor

fi respinse, ca nefondate, și recursurile părților civile.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., părțile

civile și recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.M.C., T.M.R. și părțile civile SC C.P.S.

SRL și B.P. împotriva deciziei penale nr. 351 din 30 octombrie 2007 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 17 iulie 2006 la 25

martie 2008 pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de câte100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2008.