ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 305 din 23 aprilie 2009, a condamnat pe inculpatul L.M., la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.E.), la 8 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată L.L.), la 8 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.V.), la 7 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată A.E.), la 7 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

(partea vătămată O.E.), la 8 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată A.M.), la 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. (partea vătămată L.L.), la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. (parte vătămată minoră P.P.) pentru tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., la 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., rap.

la art. 197 alin. (1) din același cod (parte vătămată A.M.), la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) 1 lit. c) C. pen. (parte vătămată L.L.), la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată A.E.) precum și la 2 ani închisoare pentru aceeași infracțiunea, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată A.M.).

Prin sentință s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 792 din 24 noiembrie 2005 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1911 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, respectiv de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la 16 iulie 2005) și de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen.

(aceeași dată). S-a înlăturat sporul de 2 ani închisoare și s-a constatat că infracțiunile sunt concurente cu cele pentru care fusese condamnat anterior. În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (2), (3) din același cod, s-au contopit pedepsele, s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, de 15 ani închisoare, s-a adăugat spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a mai dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei emis în baza hotărârii anterioare și emiterea unui nou mandat. Pe latură civilă, s-a constatat că nu s-au constituit părți civile N.E., P.V., A.E., O.E. și A.M. În baza disp. art. 14, art. 17, art. 346 și art. 348 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile minore P.P., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: În seara de 24 martie 2005, în jurul orelor 20.00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, prin deschiderea sistemului de acces de la poarta curții lui N.E., a pătruns inițial în curte și pe urmă în casă, a sesizat că locatara este împreună cu un nepot minor, s-a ascuns sub pat și când a sesizat că femeia l-a văzut, a împins-o și a fugit.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei. În aceeași noapte, după ora 1.00 ,având asupra sa o sapă, inculpatul, găsind descuiată poarta curții lui L.L., a forțat ușa de acces în locuință, a intrat în camera femeii, s-a îndreptat spre patul pe care stătea acesta, a înjuriat-o și i-a cerut să accepte raport sexual. Speriată, femeia de 79 de ani neavând nicio reacție, inculpatul a dezbrăcat-o forțat și a trântit-o pe pat, s-a urcat peste ea, și a dat jos pantalonii și a încercat penetrarea. Din cauza stării de ebrietate în care se afla, nu s-a reușit intromisia, dar inculpatul a ejaculat pe picioarele victimei. La cercetarea judecătorească, inculpatul a declarat că este posibil să fie acționat în maniera descrisă.

După activitatea descrisă, inculpatul a legal mâinile femeii și i-a cerut să-i dea bani. De teamă, victima i-a dat 17 lei pe care îi avea într-o pungă, după aceasta inculpatul părăsind locul, nu înainte de a-și uita, în holul casei, sapa și un fular. Același inculpat, și de această dată aflat sub influența alcoolului, după orele 24.00 ale nopții de 13/14 iulie 2005, cunoscând că minora P.P., în vârstă de 14 ani dormea singură într-o cameră din casa bunicilor ei, a hotărât să întrețină cu ea raport sexual. Ca atare, găsind ușa de acces în acea casă deschisă, inculpatul a pătruns în încăpere, s-a urcat în patul în care dormea copila și a încercat un raport intim.

Pentru că minora s-a opus, inculpatul a încercat să o dezbrace, iar pentru a o face să nu țipe, i-a introdus degetele în gură și a strâns-o de gât . Nereușind să o imobilizeze, inculpatul a zgâriat-o pe față, zvârcolirile copilei atrăgând trezirea fraților ei și, ulterior, a bunicilor, ceea ce l-a făcut pe inculpat să coboare din pat și să fugă. Bunica copilei P.V. a cerut ajutor unui vecin, L.G., căutarea inculpatului rămânând fără rezultat. Raportul de constatare medico-legală din 15 iulie 2005, a reținut că minora a prezentat plăgi contuze, escoriație, edem și congestie laringiană, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente și au necesitat pentru vindecare, 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În aceeași noapte, după derularea situației de fapt expusă mai sus, în jurul orei 1.00 ,inculpatul înarmat cu un bâț, a încercat să intre în casa lui A.E. Nereușind pentru că ușa era încuiată, inculpatul s-a urcat în podul casei și a căutat un loc prin care ar fi putut pătrunde în încăperi. Zgomotele au trezit-o pe femeie și aceasta, când l-a văzut pe inculpat, a început să țipe. Inculpatul, neintimidându-se, a continuat să încerce să intre peste femeie, sens în care a spart un geam și a pătruns pe prispa casei, aici el fiind văzut și de T.V., a venit să o ajute pe A.E. Cei doi l-au alungat pe inculpat. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor. Continuându-și activitatea infracțională, în aceeași noapte, inculpatul s-a deplasat la locuința lui O.E., a intrat în curte prin escaladarea gardului și forțând accesul, a pătruns într-un hol al imobilului.

Aici, trăgând de o ușă închisă, inculpatul a fost auzit și văzut de femeie, aceasta i-a spus că nu este singură în casă și l-a alungat. Este de menționat că atunci când forța ușa de acces, inculpatul a luat de pe hol un toiag al femeii. Și această faptă a fost recunoscută de inculpat, el menționând însă că nu-și amintește ce dorea să facă în casa femeii. După plecarea de la casa lui O.E., inculpatul, cunoscând că A.M., în vârstă de 69 de ani, are probleme de auz și locuiește împreună cu fratele ei surdo-mut, a intrat în curtea casei prin escaladarea gardului, a spart un geam și pentru că femeia, auzind zgomote, a deschis ușa pentru a vedea cine, este cel care o deranjează, a profitat de faptul că lumina nu era aprinsă și a apucat-o de cap, a trântit-o pe un pat, s-a urcat peste ea și, prin constrângere, a încercat să aibă un raport sexual.

Împotrivirea femeii și strigătele ei l-au făcut pe inculpat să-și abandoneze activitățile. Raportul de constatare medico-legală a reținut, la 15 iulie 2005, că victima a prezentat pe figură excoriații. Împotriva sentinței, inculpatul a formulat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 121 din 13 octombrie 2009, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. Recursul a fost motivat oral pe incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Procedându-se la individualizarea pedepselor și implicit la stabilirea pedepsei rezultante, instanța de fond și cea de apel au avut în vedere, în integralitate, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare pentru fiecare infracțiune - pericolul social deosebit de mărit al faptelor, concretizat în atingerea adusă drepturilor persoanelor vătămate, împrejurările în care acestea s-au comis, de regulă pe timp de noapte și fiind îndreptate împotriva unor femei în vârstă care locuiau fie singure, fie în compania nepoților minori sau altor membri de familie ce prezentau stare de boală, dar și persoanei inculpatului care, de regulă, a recunoscut faptele, dar adesea nu a putut să și le explice, inculpatul, în același timp, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate de 12 ani închisoare pentru același tip de infracțiuni.

Ca atare, pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului este corect și just individualizată, iar executarea acesteia în regim de detenție corespunde și scopului ei, așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.