ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

penală nr. 305 din 23 aprilie 2009, a condamnat pe inculpatul L.M., la 8

ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192

alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.E.), la 8 ani închisoare

pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

(parte vătămată L.L.), la 8 ani închisoare pentru aceeași

infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte

vătămată P.V.), la 7 ani închisoare, pentru aceeași

infracțiune prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată

A.E.), la 7 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192

alin. (2) C. pen. (partea vătămată O.E.), la 8 ani închisoare

pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

(parte vătămată A.M.), la 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pentru tentativă

la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 197 alin.

(1) C. pen. (partea vătămată L.L.), la 10 ani închisoare și

5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

(parte vătămată minoră P.P.) pentru tentativă la

infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., la 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen., rap. la

art. 197 alin. (1) din același cod (parte vătămată A.M.),

la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)

1

lit. c) C. pen. (parte

vătămată L.L.), la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de

distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată A.E.)

precum și la 2 ani închisoare pentru aceeași infracțiunea, prev.

de art. 217 alin. (1) C. pen. (parte vătămată A.M.).

Prin sentință s-a dispus

descontopirea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală

nr. 792 din 24 noiembrie 2005 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 1911 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în pedepsele componente, respectiv de 8 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. (faptă

comisă la 16 iulie 2005) și de 10 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C.

pen. (aceeași dată). S-a înlăturat sporul de 2 ani închisoare

și s-a constatat că infracțiunile sunt concurente cu cele pentru

care fusese condamnat anterior.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (2), (3) din același cod, s-au

contopit pedepsele, s-a dispus executarea pedepsei cea mai grea, de 15 ani

închisoare, s-a adăugat spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de

executat 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și

a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

S-a mai dispus retragerea mandatului de

executare a pedepsei emis în baza hotărârii anterioare și emiterea

unui nou mandat.

Pe latură civilă, s-a constatat

că nu s-au constituit părți civile N.E., P.V., A.E., O.E.

și A.M.

În baza disp. art. 14, art. 17, art. 346

și art. 348 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile minore P.P., suma de 10.000 lei cu

titlu de daune morale.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarele:

În seara de 24 martie 2005, în jurul

orelor 20.00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, prin deschiderea sistemului

de acces de la poarta curții lui N.E., a pătruns inițial în

curte și pe urmă în casă, a sesizat că locatara este

împreună cu un nepot minor, s-a ascuns sub pat și când a sesizat

că femeia l-a văzut, a împins-o și a fugit.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei.

În aceeași noapte, după ora

1.00 ,având asupra sa o sapă, inculpatul, găsind descuiată

poarta curții lui L.L., a forțat ușa de acces în

locuință, a intrat în camera femeii, s-a îndreptat spre patul pe care

stătea acesta, a înjuriat-o și i-a cerut să accepte raport

sexual. Speriată, femeia de 79 de ani neavând nicio reacție,

inculpatul a dezbrăcat-o forțat și a trântit-o pe pat, s-a urcat

peste ea, și a dat jos pantalonii și a încercat penetrarea. Din cauza

stării de ebrietate în care se afla, nu s-a reușit intromisia, dar

inculpatul a ejaculat pe picioarele victimei.

La cercetarea judecătorească,

inculpatul a declarat că este posibil să fie acționat în maniera

descrisă.

După activitatea descrisă,

inculpatul a legal mâinile femeii și i-a cerut să-i dea bani.

De teamă, victima i-a dat 17 lei pe

care îi avea într-o pungă, după aceasta inculpatul părăsind

locul, nu înainte de a-și uita, în holul casei, sapa și un fular.

Același inculpat, și de

această dată aflat sub influența alcoolului, după orele 24.00

ale nopții de 13/14 iulie 2005, cunoscând că minora P.P., în

vârstă de 14 ani dormea singură într-o cameră din casa bunicilor

ei, a hotărât să întrețină cu ea raport sexual.

Ca atare, găsind ușa de acces

în acea casă deschisă, inculpatul a pătruns în încăpere,

s-a urcat în patul în care dormea copila și a încercat un raport intim.

Pentru că minora s-a opus, inculpatul a încercat să o dezbrace, iar

pentru a o face să nu țipe, i-a introdus degetele în gură

și a strâns-o de gât .

Nereușind să o imobilizeze,

inculpatul a zgâriat-o pe față, zvârcolirile copilei atrăgând

trezirea fraților ei și, ulterior, a bunicilor, ceea ce l-a

făcut pe inculpat să coboare din pat și să fugă. Bunica

copilei P.V. a cerut ajutor unui vecin, L.G., căutarea inculpatului

rămânând fără rezultat.

Raportul de constatare medico-legală

din 15 iulie 2005, a reținut că minora a prezentat plăgi

contuze, escoriație, edem și congestie laringiană, leziuni ce au

putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente și au necesitat

pentru vindecare, 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În aceeași noapte, după

derularea situației de fapt expusă mai sus, în jurul orei 1.00

,inculpatul înarmat cu un bâț, a încercat să intre în casa lui A.E. Nereușind

pentru că ușa era încuiată, inculpatul s-a urcat în podul casei

și a căutat un loc prin care ar fi putut pătrunde în

încăperi. Zgomotele au trezit-o pe femeie și aceasta, când l-a

văzut pe inculpat, a început să țipe. Inculpatul,

neintimidându-se, a continuat să încerce să intre peste femeie, sens

în care a spart un geam și a pătruns pe prispa casei, aici el fiind

văzut și de T.V., a venit să o ajute pe A.E. Cei doi l-au

alungat pe inculpat.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptelor.

Continuându-și activitatea

infracțională, în aceeași noapte, inculpatul s-a deplasat la

locuința lui O.E., a intrat în curte prin escaladarea gardului și

forțând accesul, a pătruns într-un hol al imobilului. Aici,

trăgând de o ușă închisă, inculpatul a fost auzit și

văzut de femeie, aceasta i-a spus că nu este singură în

casă și l-a alungat. Este de menționat că atunci când

forța ușa de acces, inculpatul a luat de pe hol un toiag al femeii.

Și această faptă a fost

recunoscută de inculpat, el menționând însă că nu-și

amintește ce dorea să facă în casa femeii.

După plecarea de la casa lui O.E.,

inculpatul, cunoscând că A.M., în vârstă de 69 de ani, are probleme

de auz și locuiește împreună cu fratele ei surdo-mut, a intrat

în curtea casei prin escaladarea gardului, a spart un geam și pentru

că femeia, auzind zgomote, a deschis ușa pentru a vedea cine, este

cel care o deranjează, a profitat de faptul că lumina nu era

aprinsă și a apucat-o de cap, a trântit-o pe un pat, s-a urcat peste

ea și, prin constrângere, a încercat să aibă un raport sexual.

Împotrivirea femeii și

strigătele ei l-au făcut pe inculpat să-și abandoneze

activitățile.

Raportul de constatare medico-legală

a reținut, la 15 iulie 2005, că victima a prezentat pe figură

excoriații.

Împotriva sentinței, inculpatul a

formulat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 121 din 13 octombrie 2009, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale

de atac nemotivată în scris.

Recursul a fost motivat oral pe

incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat pentru

considerentele ce se vor dezvolta.

Procedându-se la individualizarea

pedepselor și implicit la stabilirea pedepsei rezultante, instanța de

fond și cea de apel au avut în vedere, în integralitate, criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă

prevăzute de textele incriminatoare pentru fiecare infracțiune - pericolul

social deosebit de mărit al faptelor, concretizat în atingerea adusă

drepturilor persoanelor vătămate, împrejurările în care acestea

s-au comis, de regulă pe timp de noapte și fiind îndreptate împotriva

unor femei în vârstă care locuiau fie singure, fie în compania

nepoților minori sau altor membri de familie ce prezentau stare de

boală, dar și persoanei inculpatului care, de regulă, a

recunoscut faptele, dar adesea nu a putut să și le explice,

inculpatul, în același timp, aflându-se în executarea unei pedepse

privative de libertate de 12 ani închisoare pentru același tip de

infracțiuni.

Ca atare, pedeapsa rezultantă

stabilită inculpatului este corect și just individualizată, iar

executarea acesteia în regim de detenție corespunde și scopului ei,

așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza disp. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform dispozițiile art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 13 octombrie

2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Constată

că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă

recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2010.