ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3195/2007

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 10 din 15 februarie 2007, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.V.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 229 din 11 iunie 2002 a Judecătoriei Segarcea și a fost contopit restul rămas neexecutat de 139 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției preventive de la 12 august 2006 la zi și s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat. S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare avansate statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, respectiv, declarațiile inculpatului, părții vătămate și martorilor D.G., R.M., M.C., A.M., declarațiile reprezentanților părții vătămate D.C. și D.G., adeverință medicală eliberată de medicul specialist P.E., a reținut, următoarea stare de fapt: În după amiaza zilei de 11 august 2006, inculpatul a sărbătorit în com.

Bîrca, județul Dolj, eliberarea sa din Penitenciarul Craiova, unde s-a consumat din abundență băuturi alcoolice. Într-un anume moment, în anturajul inculpatului a ajuns și partea vătămată Dudoiu lin, acceptând să consume berea din sticla oferită dar evitând să rămână în acea companie. Fiind organizată și discotecă, partea vătămată a întârziat în acel perimetru până spre dimineață, astfel că, în jurul orelor 3,00, când se plimba pe o alee a parcului cu martorul P.M. s-a reîntâlnit cu inculpatul. Atenția inculpatului a fost atrasă de telefonul mobil la care partea vătămată asculta muzică și instantaneu a hotărât să-și însușească acest bun, rezoluție ce a fost dusă la îndeplinire prin aplicarea unei lovituri cu pumnul asupra mâinii în care era ținut telefonul, deposedarea efectivă realizându-se ulterior prin simpla luare a aparatului de pe solul unde a căzut în urma șocului lovirii.

Insistențele părții vătămate de a recupera telefonul și intervenția în acest sens a martorului P.M. nu l-au făcut pe inculpat să renunțe la folosul infracțiunii, acesta procedând chiar și la lovirea lui P.M. pentru finalizarea faptei așa cum a fost concepută. În urma sesizării organelor de poliție, în dimineața zilei următoare telefonul sustras a fost predat de bunăvoie de către inculpat și restituit părții vătămate. Fapta inculpatului, de a poseda prin violență partea vătămată de telefonul mobil și de a-și însuși acest bun, săvârșită pe timpul nopții într-un loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, împrejurarea comiterii faptei în intervalul de timp prev. de art. 61 C. pen., în stare de recidivă postcondamnatorie și că se afla în stare de ebrietate în momentul acela, astfel că s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., persoana acestuia, poziția procesuală sinceră pe parcursul procesului penal regretul manifestat și faptul prejudiciul a fost acoperit în totalitate.

În aceste condiții trebuia să se rețină aceste circumstanțe atenuante și potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., să fie coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Solicită într-o primă teză achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a sustras telefonul părții vătămate, iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 26 din 25 aprilie 2007, a respins apelul declarat inculpatul B.V.I., împotriva sentinței penale nr. 10 din 15 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj. Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului B.V.I.

de la 12 august 2006 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia. Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de față reluând motivele invocate în apel, respectiv a solicitat reaprecierea probelor și fie, să fie achitat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, nefiind dovedită intenția sa infracțională, fie, să i se reducă pedeapsa prin acordare de circumstanțe atenuante. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul cauzei și hotărârea atacată, în raport de primul motiv de recurs dar și din oficiu, Curtea, reține că acesta este fără temei , așa încât nu se impune nici o modificare. Așadar, situația de fapt reținută de ambele instanțe corespunde activității infracționale efectiv desfășurată de inculpatul recurent și care dovedește vinovăția sa, cu privire la tâlhăria comisă.

Astfel, nu există nici nu deține că, partea vătămată a fost deposedată prin violență și tot agresiv a acționat inculpatul, pentru a păstra bunul (telefon mobil) sustras. Aceste elemente de fapt, alături de cele ce caracterizează persoana recurentului, recidivist, nu pot justifica acordarea de circumstanțe atenuante și coborârea sancțiunii penale sub limita minimă prevăzută de textul ce incriminează infracțiunea săvârșită. Toate acestea se vor reține și față de împrejurarea că, inculpatul este recidivist postcondamnatoriu și anume deși se afla după liberarea condiționată, iar în intervalul de timp până la împlinirea duratei pedepsei anterioare, a ajuns să săvârșească o nouă faptă penală, ce face obiectul dosarului de față.

Așa fiind, pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare ce reprezintă de fapt, limita minimă, nu poate fi apreciată ca excesivă, iar reducerea sancțiunii nu se justifică, în nici un mod. Ca atare, nici motivul de recurs formulat, în subsidiar, nu poate fi primit, fiind nefondat. În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.I. împotriva deciziei penale nr. 26 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 12 august 2006 la 15 iunie 2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2007.