ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 318
din 2 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, secția penală,
în
baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru
care inculpatul
B.N.C.
,
a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de
pe lângă Tribunalul Dolj, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C.
pen., raportat la art. 174 și art.
175
lit. 1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea
prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.
b) C. pen.
În
baza art.
182
alin. (l) C. pen., cu aplicabilă
art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N.C., la
pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a
făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C.
pen.
S-a
constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a
admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul
Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul către această
parte civilă la plata sumei de 752,55 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi
reactualizată la data plății efective.
A
obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat,
din care 100 lei onorariu apărător oficiu.
S-a
reținut că prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de arest preventiv,
a inculpatului B.N.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova
(arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor
calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.,
art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.
b) C. pen.
În
actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În
ziua de 08 mai 2005, partea vătămată G.F. a lucrat la domiciliul său cu frații
N. Până, în jurul orelor 18,00, când la aceasta a venit și numitul B.N.C. Toți
patru au consumat băuturi alcoolice după care s-au deplasat la magazinul
alimentar ce aparține SC M. SRL situat la circa 50 de metri de locuința părții
vătămate, intenționând să mai consume bere.
Aici
au mai consumat 2 litri de bere, timp în care între frații N. și B.C. s-a iscat
un conflict spontan datorat stării de ebrietate în care se aflau.
În
aceste împrejurări partea vătămată G.F. i-a despărțit pe cei trei și le-a dat
câte o palmă peste obraz zicându-le să plece la domiciliile lor.
Urmare
loviturii primite numitul B.C. a mers în mijlocul șoselei și i-a chemat pe
frații săi, inculpatul B.N.C. și pe numitul B.D. țipând: „N., vino că F. a lui
B. mă bătut”.
Imediat
la locul săvârșirii faptei a apărut inculpatul B.N.C., care avea o furcă în
mână și cu aceasta s-a îndreptat spre partea vătămată, intenționând să o
lovească în abdomen.
Observând
intenția inculpatului partea vătămată a prins furca de coarne pentru a înlătura
atacul asupra sa.
Văzând
că nu reușește să înțepe pe partea vătămată G.F. în abdomen, deși împingea de
furcă, inculpatul a tras-o spre el, a ridicat-o deasupra capului și cu aceasta
a intenționat să o lovească în cap.
Partea
vătămată care a observat intenția inculpatului a parat lovitura aplicată de
acesta cu antebrațul stâng și astfel a suferit o fractură deschisă tip I
olecran stâng, care potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/A2/2005 este
considerată leziune de autoapărare.
În
timpul conflictului inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate și în alte
zone ale corpului cauzându-i și alte leziuni, respectiv traumatism dento-alveolar
maxilar superior cu luxație parțială
11
.
În
aceleași împrejurări numitul B.N.C. exercita acte de violență asupra fraților
N.
Urmare
apariției la locul săvârșirii faptei a martorului G.P., care i-a despărțit pe
cei patru, conflictul a încetat.
Datorită
leziunilor suferite partea vătămată a fost internată la Spitalul
nr. 1
Craiova
și
a
necesitat
potrivit
Certificatului
medico
-
legal
nr. 1143/A2/2005, 65-70 zile de
îngrijiri medicale.
Inculpatul
a recunoscut că a lovit pe partea vătămată, dar s-a apărat de maniera că nu a
intenționat să o lovească pe aceasta în cap.
Apărarea
inculpatului nu s-a probat, întrucât martorii audiați
în
cauză, respectiv N.F., N.M. și G.P. prezenți la locul
desfășurării conflictului au precizat că inculpatul a intenționat să lovească
pe partea vătămată cu furca în cap, dar aceasta
s-a
apărat ridicând antebrațul stâng deasupra capului și astfel a
suferit fractura descrisă în certificatul medico-legal.
Fapta
din rechizitoriu se probează prin declarațiile martorilor N.F., N.M., B.C., D.C.
și G.P., ale părții vătămate, ale inculpatului, precum și cu procesele-verbale
întocmite în cauză de organele de urmărire penală.
În
faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut
doar parțial săvârșirea faptei.
Fiind
audiată, partea vătămată și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire
penală, susținând în continuare că a fost lovită de către inculpat cu o furcă
metalică și de către martorul B.C. cu pumnii.
Au
fost audiați și martorii G.P., B.D., D.C., N.F., N.M., B.C., martori audiați și
în faza de urmărire penală.
Întrucât
din declarațiile persoanelor audiate a rezultat faptul că la săvârșirea faptei
au mai asistat și alte persoane, instanța pentru lămurirea împrejurărilor
cauzei, a dispus citarea în vederea audierii ca martori a numiților B.L., D.D.,
I.F. și B.A.
Dintre
aceștia au fost audiați doar B.A. și B.L.M. De asemenea, în același scop,
instanța a solicitat Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova o copie a
Foii de Observație Clinică Generală nr. 891/2005, iar I.M.L. Craiova
stabilirea, în mod distinct, a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare
pentru leziunile de la nivelul brațului stâng, respectiv de la nivelul feței,
întrucât din cercetarea judecătorească a rezultat faptul că aceste leziuni au
fost cauzate de persoane diferite.
Cu
adresa nr. l039/ Al din 27 iunie 2007, I.M.L. Craiova a comunicat că „leziunile
de la nivelul superior stâng au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri
medicale de la data producerii lor”, iar „leziunile de la nivelul dinților au
necesitat pentru vindecare
11-12
zile
îngrijiri medicale de la data producerii lor”.
Analizând
actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în seara de zilei de 08
mai 2005, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între frații N.F. și N.M.,
pe de o parte, și martorul B.C., pe de altă parte, a izbucnit un conflict
concretizat în discuții contradictorii.
Pentru
aplanarea conflictului a intervenit partea vătămată G.F., care a aplicat câte o
palmă fiecăruia dintre cei trei.
Deranjat
de gestul părții vătămate, martorul B.C. a ieșit în stradă, în imediata
vecinătate a magazinului SC M. SRL și a strigat la frații săi, inculpatul B.N.C.
și martorul B.D., aflați la locuința lor, situată în apropiere, spunându-le,
totodată, să vină la magazin întrucât a fost bătut de partea vătămată.
În
aceste condiții, la fața locului, au sosit cei doi, inculpatul având asupra sa
o furcă metalică.
Cu
acest obiect, inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată pentru a o lovi.
În același timp martorul B.C. o lovea pe partea vătămată cu pumnii în față.
Pentru
aplanarea conflictului a intervenit martorul N.M. care l-a luat în brațe pe B.C.
Văzând
acestea, inculpatul 1-a lovit cu furca în cap pe martorul N.M., acesta din urmă
pierzându-și cunoștința pentru scurt timp.
Imediat
după aceea, inculpatul a ridicat furca și intenționând să o lovească și pe
partea vătămată în cap, aceasta din urmă și-a protejat capul cu brațul
superior-stâng, i-a cauzat leziuni la nivelul acestui membru, respectiv
„fractură deschisă tip I olecran stâng”.
Din
probatoriul administrat în cauză a rezultat că doar aceste leziuni au fost
cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, în timp ce leziunile de la nivelul
feței au fost produse de martorul B.C.
În
drept, fapta inculpatului B.N.C., constând în aceea că, în ziua de 08 mai 2005,
i-a aplicat lovituri cu furca părții vătămate G.F. producându-i leziuni de
violență la nivelul membrului superior sting ce au necesitat pentru vindecare
65-70 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.
(l) C. pen.
Fapta
săvârșită de inculpat nu poate fi calificată drept tentativă la infracțiunea de
omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art.
174 și 175 lit. i) C. pen., deoarece din împrejurările comiterii faptei nu se
poate reține că poziția psihică a inculpatului a fost aceea de a suprima viața
părții vătămate.
Chiar
dacă inculpatul a folosit un obiect contondent (furcă) și a vizat o zonă vitală
(capul), numărul și intensitatea loviturilor nu au fost de natură să pună în
primejdia viața victimei.
Acest
aspect poate fi dedus, pe de o parte, din întreaga activitate desfășurată de
inculpat la locul săvârșirii infracțiunii, acesta lovindu-l cu furca în cap, de
mai multe ori, și pe martorul N.M., căruia nu i-a pus viața în primejdie iar,
pe de altă parte, din raporturile dintre inculpat și victimă, anterioare
săvârșirii faptei, care nu erau unele de dușmănie.
Nu
poate fi neglijată nici cauza izbucnirii conflictului, aceasta constând într-un
incident minor, care nu era de natură să declanșeze o acțiune extrem de
agresivă din partea inculpatului.
Față
de cele mai sus expuse, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat
încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B.N.C. a fost trimis în
judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Dolj, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C.
pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen.
La
individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi aplicată inculpatului
instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv
dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în
partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana
inculpatului, care nu a avut o atitudine sinceră și se afla în stare de
recidivă postexecutorie.
Împotriva
cestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul Dolj și inculpatul.
În
apelul declarat de parchet s-a arătat că sentința pronunțată este nelegală și
netemeinică.
Întrucât
în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea
prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.,
în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., leziunile suferite de
partea vătămată sunt leziuni de autoapărare, iar inculpatul a urmărit să o
lovească în zone vitale ale corpului.
Instanța
de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b)
C.
pen.,
întrucât a fost condamnat prin sentința penală nr. 5580
din 14 decembrie 2004 la pedeapsa de un an și 7 luni închisoare astfel că erau
incidente dispozițiile art. 37 lit. a)
C. pen.
S-a
mai arătat că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2)
C. pen. și nu a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas de
executat din pedeapsa față de care inculpatul se află în stare de recidivă.
Pedeapsa
nu a fost bine individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind
prea blândă în raport cu gravitatea faptei și cu pedepsele aplicate anterior
inculpatului.
În
temeiul art. 379 pct. 2 lit. a)
C. pen.,
s-a
solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei
hotărâri care să țină seama de criticile formulate.
În
motivele de apel prezentate verbal cu ocazia dezbaterilor, avocat D.G. a
solicita admiterea apelului formulat de inculpat în sensul înlăturării
dispozițiilor art. 37 lit. b)
C. pen.
Apelul
formulat de parchet este fondat, urmând să fie admis, iar apelul formulat de
inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile
formulate de parchet în privința greșitei schimbări a încadrării juridice sunt
fondate.
Din
analiza probelor administrate în cauză, Curtea reține că, la data de 08 mai 2005,
a avut loc un conflict între numiții N.M., N.F. și B.C. Partea vătămată a
intervenit pentru aplanarea conflictului, lovindu-i pe cei trei cu palma. Fiind
chemați de către martorul B.C., la locul conflictului s-au deplasat inculpatul
și numitul B.N.C.
Potrivit
declarațiilor martorilor N.F., N.M. și G.P., inițial inculpatul a îndreptat
furca spre abdomenul părții vătămate intenționând să înțepe partea vătămată iar
aceasta s-a apărat prinzând cu mâinile furca. Inculpatul a smuls furca și a
aplicat mai multe lovituri părții vătămate vizând zona capului, iar partea
vătămată a ridicat deasupra capului brațul stâng pentru a opri loviturile,
suferind o fractură deschisă tip I olecran stâng.
Potrivit
Certificatului medico-legal nr. 1143/ A2 din 17 mai 2005 leziunile au putut fi
produse prin lovire cu corp dur și pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare,
necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
Pentru
stabilirea unei corecte încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis
în judecată inculpatul, a fost necesară o analiză a împrejurărilor în care a
fost săvârșită fapta, respective natura obiectului vulnerant, intensitatea
loviturilor, zona corpului vizată precum și urmările produse.
În
speță, inculpatul a lovit cu intensitate, cu o furcă victima, vizând zona
capului, prevăzând astfel că victima ar putea să moară, rezultat pe care, deși
nu
1-a
dorit, și a cărui producerea
fost evitată deoarece victima și-a protejat capul cu brațul, astfel că fapta
săvârșită întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de
omor calificat prevăzută de art. 20
C. pen.,
raportat
la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Sunt
nefondate criticile privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C.
pen.
Se
constată că sentința penală nr. 5580 din 14 decembrie 2004 pronunțată de
Judecătoria Craiova a rămas definitivă prin decizia penală nr. 802 din 08
septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, iar infracțiunea ce constituie
obiectul cauzei de față a fost săvârșită la data de 08 mai 2005. Dispozițiile art.
37 lit. b)
C. pen.,
sunt
incidente în raport cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 1938 din 13 aprilie 1999 a Judecătoriei Craiova, pedeapsă
ce a fost executată.
Având
în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a)
C. proc. pen., a admis apelul formulat de parchet, iar în temeiul art. 379 pct.
1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de inculpat, ca nefondat.
A
desființat în parte sentința urmând să condamne inculpatul pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit.
i)
C. pen.
La
individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi aplicată inculpatului,
instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72
C.
pen.,
respectiv limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de
pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită
fapta, persoana inculpatului, împrejurarea că inculpatul a săvârșit
infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, astfel că aplicarea unei
pedepse
de 8 ani închisoare precum și a unei pedepse complementare constând în
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C.
pen.,
pe o perioadă de 3 ani, fiind de natură să
contribuie la realizarea scopului educativ și preventive al
pedepsei prevăzută de art.
52 C. pen.
Așa fiind, prin decizia
penală nr. 40 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a
admis
apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva
sentinței penale nr. 318 din 2 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în
dosarul nr. 607/63/2006.
S-a
respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe
penale.
S-a
desființat în parte sentința.
În
baza art. 20
C. pen.,
raportat la art. 174 și art. 175 alin. (l) lit. i)
C.
pen.
, cu aplicarea art. 37 lit. b)
C.
pen.
A
fost condamnat inculpatul B.N.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare precum și la
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și b)
C. pen.,
pe o durată de 3 ani.
S-a
aplicat dispozițiile art.
71
și art. 64
lit. a) și b)
C. pen.
S-au
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A
fost obligat apelantul inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare avansate de
stat.
Împotriva
acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.N.C. criticând-o
prin
prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 17, 14 C.
proc. pen., învederând instanței că faptei i s-a dat o greșită încadrare
juridică și a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen.,
schimbarea încadrării juridice, susținând că fapta a fost săvârșită fără
intenție directă întrucât inculpatul nu a intenționat să suprime viața
victimei, în fapt fiind vorba despre un conflict spontan, iar din probatoriul
administrat în cauză nu a rezultat săvârșirea infracțiunii pentru care
inculpatul a fost judecat și condamnat, în subsidiar a învederat instanței că
pedeapsa aplicată este foarte mare, și a solicitat să se dea o mai mare
eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului cu consecința reducerii
pedepsei, acesta având trei copii minori în întreținere.
Examinând
actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de
critică invocate și de cazurile de casare indicate, Înalta Curte are în vedere
că recursul declarat de inculpatul
B.N.C. se privește ca nefondat și
urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen.
a) Astfel, sub aspectul
primului motiv de critică relativ la pretinderea lipsei intenției recurentului
în suprimarea vieții victimei G.F. și tinderea în consecință la schimbarea încadrării
juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de vătămare
corporală gravă, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia întrucât cu
titlu de premisă se reține că printr-un examen complet și convingător al mijloacelor
de probe administrate în cauză instanța de apel a reținut corect situația de
fapt imputată constând în esență în aceea că,
la data de 08 mai 2005, a avut loc un conflict între
numiții N.M., N.F. și B.C., iar partea vătămată a intervenit pentru aplanarea
conflictului, lovindu-i pe cei trei cu palma. Fiind chemați de către martorul B.C.,
la locul conflictului s-au deplasat inculpatul și numitul B.N.C.
Potrivit
declarațiilor martorilor N.F., N.M. și G.P., inițial inculpatul recurent a
îndreptat furca spre abdomenul părții vătămate intenționând să înțepe partea
vătămată iar aceasta s-a apărat prinzând cu mâinile furca. Inculpatul
B.N.C.
a
smuls furca și a aplicat mai multe lovituri părții vătămate vizând zona
capului, iar partea vătămată a ridicat deasupra capului brațul stâng pentru a
opri loviturile, suferind o fractură deschisă tip I olecran stâng.
Potrivit
Certificatului medico-legal nr. 1143/ A2 din 17 mai 2005 leziunile au putut fi
produse prin lovire cu corp dur și pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare,
necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.
Pentru
stabilirea unei corecte încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis
în judecată inculpatul
B.N.C. este
necesară o analiză a
împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, respective natura obiectului
vulnerant, intensitatea loviturilor, zona corpului vizată precum și urmarea
socialmente produsă.
În
speță, inculpatul a lovit cu intensitate, cu o furcă victima, vizând zona
capului, prevăzând astfel că victima ar putea să moară, rezultat pe care, deși
nu
1-a
dorit, și a cărui producerea a
fost evitată deoarece aceasta și-a protejat capul cu brațul, astfel că fapta
săvârșită întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de
omor calificat prevăzută de art. 20
C. pen.,
raportat
la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
b)
Concomitent este nefondată și critica relativă la micșorarea cuantumului
pedepsei aplicate de 8 ani închisoare în regim de executare, întrucât aceasta
este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin
dispozițiile art. 52 C. pen., constituindu-se într-o reală măsură de
constrângere și reeducare a recurentului inculpat
B.N.C. cât și asigure prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.
Aceeași pedeapsă este
totodată judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare
judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul
social generic și concret ridicat al faptei comise, de mecanismul real de
săvârșire a acesteia (prin aplicarea de numeroase lovituri cu o furcă, obiect
contondent apt să producă decesul victimei și vizând o zonă vitală, respectiv
capul acesteia pentru unicul scop de a îi pune în primejdie viața acesteia), dar
și față de datele care circumstanțiază persoana inculpatului B.N.C.
Din acest punct de vedere
se reține că inculpatul este recidivist postexecutoriu în sensul dispozițiilor art.
37 lit. b) C. pen. și a avut o poziție procesuală parțial sinceră de
recunoaștere a loviturilor aplicate dar de negare a intenției suprimării vieții
acesteia.
Față de toate cele
sus-expuse se concluzionează în sensul inexistenței unor elemente care să
justifice reducerea pretinsă a pedepsei aplicate.
Văzând și dispozițiile art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul B.N.C., împotriva deciziei penale nr. 40 din 10
martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până
la până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 ianuarie 2009.