ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318 din 2 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B.N.C. , a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. 1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 752,55 lei despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective. A obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu. S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată, in stare de arest preventiv, a inculpatului B.N.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 08 mai 2005, partea vătămată G.F. a lucrat la domiciliul său cu frații N. Până, în jurul orelor 18,00, când la aceasta a venit și numitul B.N.C. Toți patru au consumat băuturi alcoolice după care s-au deplasat la magazinul alimentar ce aparține SC M. SRL situat la circa 50 de metri de locuința părții vătămate, intenționând să mai consume bere. Aici au mai consumat 2 litri de bere, timp în care între frații N. și B.C. s-a iscat un conflict spontan datorat stării de ebrietate în care se aflau. În aceste împrejurări partea vătămată G.F. i-a despărțit pe cei trei și le-a dat câte o palmă peste obraz zicându-le să plece la domiciliile lor.

Urmare loviturii primite numitul B.C. a mers în mijlocul șoselei și i-a chemat pe frații săi, inculpatul B.N.C. și pe numitul B.D. țipând: „N., vino că F. a lui B. mă bătut”. Imediat la locul săvârșirii faptei a apărut inculpatul B.N.C., care avea o furcă în mână și cu aceasta s-a îndreptat spre partea vătămată, intenționând să o lovească în abdomen. Observând intenția inculpatului partea vătămată a prins furca de coarne pentru a înlătura atacul asupra sa. Văzând că nu reușește să înțepe pe partea vătămată G.F. în abdomen, deși împingea de furcă, inculpatul a tras-o spre el, a ridicat-o deasupra capului și cu aceasta a intenționat să o lovească în cap. Partea vătămată care a observat intenția inculpatului a parat lovitura aplicată de acesta cu antebrațul stâng și astfel a suferit o fractură deschisă tip I olecran stâng, care potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/A2/2005 este considerată leziune de autoapărare.

În timpul conflictului inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate și în alte zone ale corpului cauzându-i și alte leziuni, respectiv traumatism dento-alveolar maxilar superior cu luxație parțială 11 . În aceleași împrejurări numitul B.N.C. exercita acte de violență asupra fraților N. Urmare apariției la locul săvârșirii faptei a martorului G.P., care i-a despărțit pe cei patru, conflictul a încetat. Datorită leziunilor suferite partea vătămată a fost internată la Spitalul nr. 1 Craiova și a necesitat potrivit Certificatului medico - legal nr. 1143/A2/2005, 65-70 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată, dar s-a apărat de maniera că nu a intenționat să o lovească pe aceasta în cap. Apărarea inculpatului nu s-a probat, întrucât martorii audiați în cauză, respectiv N.F., N.M.

și G.P. prezenți la locul desfășurării conflictului au precizat că inculpatul a intenționat să lovească pe partea vătămată cu furca în cap, dar aceasta s-a apărat ridicând antebrațul stâng deasupra capului și astfel a suferit fractura descrisă în certificatul medico-legal. Fapta din rechizitoriu se probează prin declarațiile martorilor N.F., N.M., B.C., D.C. și G.P., ale părții vătămate, ale inculpatului, precum și cu procesele-verbale întocmite în cauză de organele de urmărire penală. În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut doar parțial săvârșirea faptei. Fiind audiată, partea vătămată și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, susținând în continuare că a fost lovită de către inculpat cu o furcă metalică și de către martorul B.C.

cu pumnii. Au fost audiați și martorii G.P., B.D., D.C., N.F., N.M., B.C., martori audiați și în faza de urmărire penală. Întrucât din declarațiile persoanelor audiate a rezultat faptul că la săvârșirea faptei au mai asistat și alte persoane, instanța pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, a dispus citarea în vederea audierii ca martori a numiților B.L., D.D., I.F. și B.A. Dintre aceștia au fost audiați doar B.A. și B.L.M. De asemenea, în același scop, instanța a solicitat Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova o copie a Foii de Observație Clinică Generală nr. 891/2005, iar I.M.L. Craiova stabilirea, în mod distinct, a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile de la nivelul brațului stâng, respectiv de la nivelul feței, întrucât din cercetarea judecătorească a rezultat faptul că aceste leziuni au fost cauzate de persoane diferite.

Cu adresa nr. l039/ Al din 27 iunie 2007, I.M.L. Craiova a comunicat că „leziunile de la nivelul superior stâng au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor”, iar „leziunile de la nivelul dinților au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor”. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că în seara de zilei de 08 mai 2005, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între frații N.F. și N.M., pe de o parte, și martorul B.C., pe de altă parte, a izbucnit un conflict concretizat în discuții contradictorii. Pentru aplanarea conflictului a intervenit partea vătămată G.F., care a aplicat câte o palmă fiecăruia dintre cei trei.

Deranjat de gestul părții vătămate, martorul B.C. a ieșit în stradă, în imediata vecinătate a magazinului SC M. SRL și a strigat la frații săi, inculpatul B.N.C. și martorul B.D., aflați la locuința lor, situată în apropiere, spunându-le, totodată, să vină la magazin întrucât a fost bătut de partea vătămată. În aceste condiții, la fața locului, au sosit cei doi, inculpatul având asupra sa o furcă metalică. Cu acest obiect, inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată pentru a o lovi. În același timp martorul B.C. o lovea pe partea vătămată cu pumnii în față. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul N.M. care l-a luat în brațe pe B.C. Văzând acestea, inculpatul 1-a lovit cu furca în cap pe martorul N.M., acesta din urmă pierzându-și cunoștința pentru scurt timp.

Imediat după aceea, inculpatul a ridicat furca și intenționând să o lovească și pe partea vătămată în cap, aceasta din urmă și-a protejat capul cu brațul superior-stâng, i-a cauzat leziuni la nivelul acestui membru, respectiv „fractură deschisă tip I olecran stâng”. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că doar aceste leziuni au fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, în timp ce leziunile de la nivelul feței au fost produse de martorul B.C. În drept, fapta inculpatului B.N.C., constând în aceea că, în ziua de 08 mai 2005, i-a aplicat lovituri cu furca părții vătămate G.F. producându-i leziuni de violență la nivelul membrului superior sting ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen.

Fapta săvârșită de inculpat nu poate fi calificată drept tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., deoarece din împrejurările comiterii faptei nu se poate reține că poziția psihică a inculpatului a fost aceea de a suprima viața părții vătămate. Chiar dacă inculpatul a folosit un obiect contondent (furcă) și a vizat o zonă vitală (capul), numărul și intensitatea loviturilor nu au fost de natură să pună în primejdia viața victimei. Acest aspect poate fi dedus, pe de o parte, din întreaga activitate desfășurată de inculpat la locul săvârșirii infracțiunii, acesta lovindu-l cu furca în cap, de mai multe ori, și pe martorul N.M., căruia nu i-a pus viața în primejdie iar, pe de altă parte, din raporturile dintre inculpat și victimă, anterioare săvârșirii faptei, care nu erau unele de dușmănie.

Nu poate fi neglijată nici cauza izbucnirii conflictului, aceasta constând într-un incident minor, care nu era de natură să declanșeze o acțiune extrem de agresivă din partea inculpatului. Față de cele mai sus expuse, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul B.N.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana inculpatului, care nu a avut o atitudine sinceră și se afla în stare de recidivă postexecutorie. Împotriva cestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul. În apelul declarat de parchet s-a arătat că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică. Întrucât în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., leziunile suferite de partea vătămată sunt leziuni de autoapărare, iar inculpatul a urmărit să o lovească în zone vitale ale corpului.

Instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., întrucât a fost condamnat prin sentința penală nr. 5580 din 14 decembrie 2004 la pedeapsa de un an și 7 luni închisoare astfel că erau incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. S-a mai arătat că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. și nu a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa față de care inculpatul se află în stare de recidivă. Pedeapsa nu a fost bine individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind prea blândă în raport cu gravitatea faptei și cu pedepsele aplicate anterior inculpatului. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri care să țină seama de criticile formulate.

În motivele de apel prezentate verbal cu ocazia dezbaterilor, avocat D.G. a solicita admiterea apelului formulat de inculpat în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. Apelul formulat de parchet este fondat, urmând să fie admis, iar apelul formulat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Criticile formulate de parchet în privința greșitei schimbări a încadrării juridice sunt fondate. Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea reține că, la data de 08 mai 2005, a avut loc un conflict între numiții N.M., N.F. și B.C. Partea vătămată a intervenit pentru aplanarea conflictului, lovindu-i pe cei trei cu palma. Fiind chemați de către martorul B.C., la locul conflictului s-au deplasat inculpatul și numitul B.N.C.

Potrivit declarațiilor martorilor N.F., N.M. și G.P., inițial inculpatul a îndreptat furca spre abdomenul părții vătămate intenționând să înțepe partea vătămată iar aceasta s-a apărat prinzând cu mâinile furca. Inculpatul a smuls furca și a aplicat mai multe lovituri părții vătămate vizând zona capului, iar partea vătămată a ridicat deasupra capului brațul stâng pentru a opri loviturile, suferind o fractură deschisă tip I olecran stâng. Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/ A2 din 17 mai 2005 leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur și pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare, necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale. Pentru stabilirea unei corecte încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a fost necesară o analiză a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, respective natura obiectului vulnerant, intensitatea loviturilor, zona corpului vizată precum și urmările produse.

În speță, inculpatul a lovit cu intensitate, cu o furcă victima, vizând zona capului, prevăzând astfel că victima ar putea să moară, rezultat pe care, deși nu 1-a dorit, și a cărui producerea fost evitată deoarece victima și-a protejat capul cu brațul, astfel că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Sunt nefondate criticile privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Se constată că sentința penală nr. 5580 din 14 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Craiova a rămas definitivă prin decizia penală nr. 802 din 08 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, iar infracțiunea ce constituie obiectul cauzei de față a fost săvârșită la data de 08 mai 2005. Dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., sunt incidente în raport cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1938 din 13 aprilie 1999 a Judecătoriei Craiova, pedeapsă ce a fost executată. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de parchet, iar în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de inculpat, ca nefondat.

A desființat în parte sentința urmând să condamne inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului, împrejurarea că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, astfel că aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare precum și a unei pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, fiind de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventive al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 40 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 318 din 2 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 607/63/2006. S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale. S-a desființat în parte sentința. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 alin. (l) lit. i) C. pen. , cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A fost condamnat inculpatul B.N.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A fost obligat apelantul inculpat la 120 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.N.C. criticând-o prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 14 C. proc. pen., învederând instanței că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice, susținând că fapta a fost săvârșită fără intenție directă întrucât inculpatul nu a intenționat să suprime viața victimei, în fapt fiind vorba despre un conflict spontan, iar din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat, în subsidiar a învederat instanței că pedeapsa aplicată este foarte mare, și a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului cu consecința reducerii pedepsei, acesta având trei copii minori în întreținere. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare indicate, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul B.N.C.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a) Astfel, sub aspectul primului motiv de critică relativ la pretinderea lipsei intenției recurentului în suprimarea vieții victimei G.F. și tinderea în consecință la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia întrucât cu titlu de premisă se reține că printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probe administrate în cauză instanța de apel a reținut corect situația de fapt imputată constând în esență în aceea că, la data de 08 mai 2005, a avut loc un conflict între numiții N.M., N.F.

și B.C., iar partea vătămată a intervenit pentru aplanarea conflictului, lovindu-i pe cei trei cu palma. Fiind chemați de către martorul B.C., la locul conflictului s-au deplasat inculpatul și numitul B.N.C. Potrivit declarațiilor martorilor N.F., N.M. și G.P., inițial inculpatul recurent a îndreptat furca spre abdomenul părții vătămate intenționând să înțepe partea vătămată iar aceasta s-a apărat prinzând cu mâinile furca. Inculpatul B.N.C. a smuls furca și a aplicat mai multe lovituri părții vătămate vizând zona capului, iar partea vătămată a ridicat deasupra capului brațul stâng pentru a opri loviturile, suferind o fractură deschisă tip I olecran stâng. Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1143/ A2 din 17 mai 2005 leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur și pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare, necesitând pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.

Pentru stabilirea unei corecte încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.N.C. este necesară o analiză a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, respective natura obiectului vulnerant, intensitatea loviturilor, zona corpului vizată precum și urmarea socialmente produsă. În speță, inculpatul a lovit cu intensitate, cu o furcă victima, vizând zona capului, prevăzând astfel că victima ar putea să moară, rezultat pe care, deși nu 1-a dorit, și a cărui producerea a fost evitată deoarece aceasta și-a protejat capul cu brațul, astfel că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

b) Concomitent este nefondată și critica relativă la micșorarea cuantumului pedepsei aplicate de 8 ani închisoare în regim de executare, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., constituindu-se într-o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat B.N.C. cât și asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Aceeași pedeapsă este totodată judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret ridicat al faptei comise, de mecanismul real de săvârșire a acesteia (prin aplicarea de numeroase lovituri cu o furcă, obiect contondent apt să producă decesul victimei și vizând o zonă vitală, respectiv capul acesteia pentru unicul scop de a îi pune în primejdie viața acesteia), dar și față de datele care circumstanțiază persoana inculpatului B.N.C.

Din acest punct de vedere se reține că inculpatul este recidivist postexecutoriu în sensul dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și a avut o poziție procesuală parțial sinceră de recunoaștere a loviturilor aplicate dar de negare a intenției suprimării vieții acesteia. Față de toate cele sus-expuse se concluzionează în sensul inexistenței unor elemente care să justifice reducerea pretinsă a pedepsei aplicate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.C., împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.