ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 24 ianuarie 2005, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul F.I. , la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 aprilie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest.

S-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.500.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (prestație periodică globală) de la data producerii prejudiciului și până la data pronunțării și la plata sumei de 500.000 lei lunar, reprezentând prestație periodică, începând cu data de 24 ianuarie 2005 și până la încetarea stării de nevoie. S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.262.651 lei, reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul clinic județean de urgență Craiova. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că, la data de 20 aprilie 2004, după-amiază, partea vătămată S.N.C.

zis B. s-a deplasat la locuința inculpatului F.I. zis P., pentru a juca remy, împreună cu martorii F.R.V. și F.V., fratele inculpatului. În jurul orelor 16,00, cei trei au început să se certe, întrucât partea vătămată nu juca corect (trișa), motiv pentru care jocul a luat sfârșit, iar partea vătămată și martorul F.R.V. au plecat la casele lor. Martorul F.V. a constatat că mai lipseau și alte piese, decât cele restituite de partea vătămată când trișa, fapt pentru care a strigat-o pe aceasta să le restituie. Partea vătămată care ajunsese în stradă, a negat că ar avea alte piese și și-a continuat deplasarea către casă. Din casă a ieșit și inculpatul F.I. zis P., care avea în mână o coasă, fiind pregătit să meargă să adune iarbă pentru animale, care, văzând refuzul părții vătămate de a restitui piesele de remy, a început să se insulte cu aceasta.

În timp ce se insultau reciproc, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu coasa, părții vătămate în cap, aceasta căzând la pământ și sângerând abundent. La fața locului în acel moment, se aflau martorii F.R.V. și B.N., care au încercat cu un pulover să oprească hemoragia, dar cum la fața locului s-au adunat mai multe persoane, care au constatat starea gravă a victimei, au anunțat Serviciul de ambulanță Dolj, care a transportat-o la spital, unde a fost internată cu diagnosticul de „traumatism cranio-cerebral mediu, zonă de fractură cu înfundare parietală stânga.” Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fugit, sustrăgându-se de la cercetarea penală. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1634/A.1 din 23 aprilie 2004 al I.M.L.

Craiova, partea vătămată a prezentat leziuni care s-au putut produce, în ziua de 20 aprilie 2004, prin lovire cu un corp dur, necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații. Totodată, s-a mai arătat că leziunile produse, respectiv „traumatism cranio-cerebral mediu, plagă parietală de 3 cm, agresiune, edem cerebral, paralizie facială dreapta” au pus în primejdie viața victimei. Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de parchet sunt următoarele: - hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât s-a omis a se dispune revocarea suspendării și a grațierii condiționate a executării pedepsei anterioare; - sentința este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată, situată la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este mică în raport de gravitatea faptei și datele ce caracterizează inculpatul, care nu este la primul contact cu legea penală. În apel, inculpatul a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea aspră. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 27 din 27 aprilie 2005, a admis apelul parchetului, a desființat sentința în ce privește latura penală și în baza art. 86 4 C. pen., raportat la art. 83 C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea executării sub supraveghere și beneficiul grațierii pentru pedeapsa de un an închisoare și 1.000.000 lei amendă penală, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 866/2003 a Tribunalului Dolj, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208, 209 lit. a) C. pen. și art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 99 C. pen., urmând ca inculpatul să execute în întregime aceste pedepse, alăturat pedepsei aplicate în cauza de față de 7 ani și 6 luni închisoare, în total 8 ani și 6 luni închisoare și 1.000.000 lei amendă penală. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. S-a dedus detenția preventivă de la 26 aprilie 2004 la zi și s-a menținut arestarea preventivă.

Inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.I., reiterând motivul din apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse prea aspre. Recursul este nefondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanța de apel, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate. Așa fiind, instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici apare ca nefondat și va fi respins, ca atare. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 27 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția pentru minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 30 iunie 2005. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2005.