ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4784/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 28

februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 395/P/2005,Tribunalul Dolj, secția

penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute

în sarcina inculpatului B.I., din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 8 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002,

modificată, a revocat beneficiul grațierii condiționate pentru pedeapsa de

2.500.000 lei amendă aplicată prin sentința penală nr. 104 din 4 martie 2002 a

Judecătoriei Băilești, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa

aplicată în cauză.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a

computat la zi, reținerea și arestarea preventivă începând de la 23 decembrie

2004.

S-a dispus obligarea inculpatului la

plata sumei de 35 milioane lei despăgubiri civile și la 7 milioane lei

cheltuieli judiciare către partea civilă F.G.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata sumei de 40.679.940 lei către partea civilă C.A.S. Dolj, cu titlu de

cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., raportat

la art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unei furci, corp delict.

În considerentele hotărârii,

instanța a reținut, în esență, că, în după amiaza zilei de 22 decembrie 2004,

inculpatul B.I., aflat în stare de ebrietate, a lovit cu pumnul și apoi cu

furca pe partea vătămată F.G. peste tot corpul, producându-i leziuni traumatice

ce au necesitat internarea de urgență în spital, intervenție chirurgicală și

îngrijiri medicale necesitând 50-55 zile pentru vindecare și care i-au pus în

primejdie viața.

Prin decizia penală nr. 192 din 7

iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondat, apelurile

declarate de părțile civile F.E. și F.G. și de inculpat, menținând arestarea

preventivă a inculpatului și computând în continuare detenția.

În apelul inculpatului, Curtea de

Apel a reținut că instanța de fond a respins justificat cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei, intenția inculpatului nefiind doar de a produce o

vătămare gravă victimei, ci de a ucide victima sau de a accepta acest rezultat,

chiar dacă nu l-ar fi urmărit. S-a reținut că numai intervenția martorului V.P.

a pus capăt agresiunii inculpatului.

Referitor la pedeapsă, instanța de

apel a constatat că Tribunalul a individualizat corect pedeapsa având în vedere

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. De asemenea, a apreciat că nu

sunt incidente, în cauză, nici prevederile art. 73 lit. b) și nici cele ale art.

74 C. pen.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18 și pct. 14 C. proc. pen., și solicitând schimbarea încadrării

juridice a faptei în art. 182 alin. (2) C. pen., și reducerea pedepsei, prin

aplicarea circumstanțelor atenuante legale și judiciare.

Pe aspect civil a cerut reducerea

cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile F.G.

Înalta Curte, examinând cauza sub

aspectele invocate, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru motivele ce urmează:

Instanțele (de fond și apel) au

stabilit corect starea de fapt, având în vedere modalitatea în care fapta a

fost săvârșită (lovituri multiple și intense aplicate cu furca pe tot corpul,

inclusiv în zonele vitale, apte să provoace moartea), cât și intenția indirectă

de ucidere manifestată de inculpat care, deși nu a urmărit rezultatul letal, a

acceptat posibilitatea producerii lui. Numai intervenția martorului V.P. a pus

capăt violențelor exercitate de inculpat asupra victimei.

În consecință, reținând că fapta

inculpatului constituie infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., iar nu aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., Înalta Curte va respinge acest motiv de casare.

Referitor la individualizarea

pedepsei, Înalta Curte constată că au fost avute în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen.

Prevederile art. 73 lit. b) și cele

ale art. 74 C. pen., nu au incidență în cauză.

Astfel, nu a rezultat, din probele

administrate în cauză, că inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

De asemenea, nu s-a dovedit

existența niciuneia dintre împrejurările prevăzute în art. 74 C. pen.,

împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante.

Instanțele au avut în vedere atât

gravitatea faptei (tentativă de omor calificat), cât și persoana inculpatului

(infractor violent, cu antecedente penale), stabilind o pedeapsă

corespunzătoare acestor criterii.

Sub aspectul modului de rezolvarea a

acțiunii civile, Înalta Curte constată că instanțele au procedat corect

acordând părții civile numai acele despăgubiri legate de tratamentul în spital

al victimei nu și cele care au legătură de cauzalitate cu decesul ulterior al

victimei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive începând de la 23 decembrie

2004 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 120 lei noi (RON).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 192 din 7 iunie 2006

a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și a arestării preventive de la 23 decembrie 2004 la 16 august

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 120 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 august 2006.