ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4912/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 434 pronunțată la data de 13 decembrie 2005 de Tribunalul Gorj s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.I. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., și s-a dedus reținerea și arestul preventiv începând cu 8 septembrie 2005 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. S-a dispus confiscarea briceagului corp delict. Pe latură civilă s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă P.D., iar inculpatul a fost obligat la 12.000.000 lei, despăgubiri civile, 20.000.000 lei daune morale și 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către această parte. Inculpatul a fost obligat la 6.549.390 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Gorj, cu dobânzile legale aferente și la 200 RON, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, nr. 1072/P/2005 din 15 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În fapt, s-a reținut că, la data de 7 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, inculpatul și concubina sa, C.L., au consumat băuturi alcoolice într-un restaurant din Rovinari, unde se afla și partea vătămată P.D., ocazie cu care părțile au avut discuții contradictorii. În aceeași zi, în jurul orelor 18,00, inculpatul și concubina sa se aflau într-un alt restaurant din aceeași localitate consumând băuturi alcoolice, unde au sosit și partea vătămată P.D.

însoțită de martorul P.I. și alte persoane. Pentru a preveni un eventual conflict dintre inculpat și partea vătămată, martorul P.I. a încercat s-o determine pe partea vătămată P.D. să nu intre în acel local. Imediat din local a ieșit martora C.L., care a folosit un spray paralizant împotriva lui M.I., iar după aceasta inculpatul C.I., care a lovit cu cuțitul pe M.I. în regiunea ilio inghinală stângă, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Inculpatul a lovit apoi cu briceagul și pe partea vătămată P.D. în zona abdominală, provocându-i leziuni profunde ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar conform actului medico-legal aflat la dosar, leziunile ar fi putut pune în primejdie viața părții vătămate, dacă nu se intervenea medical de urgență.

Inculpatul a recunoscut că a lovit cu cuțitul pe partea vătămată și pe M.I., în condițiile în care aceștia au insultat-o pe concubina sa C.L. și au încercat să-l lovească. Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a hotărât condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară a pedepsei avându-se în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., însă a înlăturat dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece declarația inculpatului susținută doar de depoziția concubinei sale a fost apreciată ca fiind subiectivă și în neconcordanță cu depozițiile celorlalți martori audiați în cauză. Pe latură civilă, în raport de depozițiile martorilor audiați care au evaluat costul unei zile de muncă la 300.000 lei și în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și l-a obligat pe inculpat la 12.000.000 lei reprezentând contravaloarea celor 40 zile de muncă.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă reprezentând prejudiciul moral cauzat părții vătămate ca urmare a agresiunii și a suferinței fizice și psihice și 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel inculpatul C.I. și partea civilă P.D. Prin apelul formulat, inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată prin comportamentul său față de concubina acestuia, iar loviturile aplicate nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate întrucât a recunoscut săvârșirea faptei și a fost provocat de partea vătămată. Partea civilă P.D. nu a motivat apelul declarat în cauză. Prin decizia penală nr. 218 pronunțată la 3 iulie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I. și partea civilă P.D. împotriva sentinței penale nr. 434 din 13 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj. S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 13 decembrie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. Au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel instanța de apel a constatat că încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., este corectă, neputându-se reține nici incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, fiind respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Cu privire la apelul declarat de partea civilă, s-a constatat că este nefondat, instanța de fond în raport de probatoriile administrate în cauză dispunând în mod just admiterea în parte a acțiunii civile, obligându-l pe inculpat la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare în cuantumul dovedit. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, se consideră că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, au dat faptei o încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.

Fapta inculpatului C.I. de a aplica victimei P.D., într-un loc public, o lovitură cu briceagul, obiect apt de a produce moartea, într-o zonă importantă a corpului, cum este abdomenul, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața victimei, în lipsa tratamentului chirurgical imediat, realizează sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de tentativă la omor calificat. Așa fiind, nu se impune a se schimba încadrarea juridică a faptei, întrucât din probele administrate în cauză rezultă intenția indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei, acesta putându-și da seama de consecințele faptei sale, al cărui rezultat l-a acceptat ca posibil a se produce.

Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei nu este fondată. Înalta Curte constată că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este just individualizată, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, fiind dispusă cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale. Totodată, se apreciază că această pedeapsă este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 30 august 2006. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 218 din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 30 august 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.