ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4912/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434

pronunțată la data de 13 decembrie 2005 de Tribunalul Gorj s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.I. din

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa

de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani,

după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.,

și s-a dedus reținerea și arestul preventiv începând cu 8 septembrie 2005 la

zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

S-a dispus confiscarea briceagului

corp delict.

Pe latură civilă s-a admis în parte

acțiunea civilă promovată de partea civilă P.D., iar inculpatul a fost obligat

la 12.000.000 lei, despăgubiri civile, 20.000.000 lei daune morale și 5.000.000

lei cheltuieli de judecată către această parte.

Inculpatul a fost obligat la

6.549.390 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Gorj, cu dobânzile

legale aferente și la 200 RON, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Gorj, nr. 1072/P/2005 din 15 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.I., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de

7 septembrie 2005, în jurul orelor 12,00, inculpatul și concubina sa, C.L., au

consumat băuturi alcoolice într-un restaurant din Rovinari, unde se afla și

partea vătămată P.D., ocazie cu care părțile au avut discuții contradictorii.

În aceeași zi, în jurul orelor

18,00, inculpatul și concubina sa se aflau într-un alt restaurant din aceeași

localitate consumând băuturi alcoolice, unde au sosit și partea vătămată P.D. însoțită

de martorul P.I. și alte persoane.

Pentru a preveni un eventual

conflict dintre inculpat și partea vătămată, martorul P.I. a încercat s-o

determine pe partea vătămată P.D. să nu intre în acel local.

Imediat din local a ieșit martora C.L.,

care a folosit un spray paralizant împotriva lui M.I., iar după aceasta

inculpatul C.I., care a lovit cu cuțitul pe M.I. în regiunea ilio inghinală

stângă, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru

vindecare.

Inculpatul a lovit apoi cu briceagul

și pe partea vătămată P.D. în zona abdominală, provocându-i leziuni profunde ce

au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar conform

actului medico-legal aflat la dosar, leziunile ar fi putut pune în primejdie

viața părții vătămate, dacă nu se intervenea medical de urgență.

Inculpatul a recunoscut că a lovit

cu cuțitul pe partea vătămată și pe M.I., în condițiile în care aceștia au

insultat-o pe concubina sa C.L. și au încercat să-l lovească.

Reținând vinovăția inculpatului,

instanța de fond a hotărât condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară

a pedepsei avându-se în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., însă a înlăturat

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece declarația inculpatului

susținută doar de depoziția concubinei sale a fost apreciată ca fiind

subiectivă și în neconcordanță cu depozițiile celorlalți martori audiați în

cauză.

Pe latură civilă, în raport de

depozițiile martorilor audiați care au evaluat costul unei zile de muncă la

300.000 lei și în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale acordate

părții vătămate, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă promovată de

partea civilă și l-a obligat pe inculpat la 12.000.000 lei reprezentând

contravaloarea celor 40 zile de muncă.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă reprezentând

prejudiciul moral cauzat părții vătămate ca urmare a agresiunii și a suferinței

fizice și psihice și 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe penale,

în termen legal, au declarat apel inculpatul C.I. și partea civilă P.D.

Prin apelul formulat, inculpatul a

solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea

vătămată prin comportamentul său față de concubina acestuia, iar loviturile

aplicate nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate întrucât a recunoscut

săvârșirea faptei și a fost provocat de partea vătămată.

Partea civilă P.D. nu a motivat

apelul declarat în cauză.

Prin decizia penală nr. 218 pronunțată

la 3 iulie 2006 Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul C.I. și partea civilă P.D. împotriva

sentinței penale nr. 434 din 13 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj.

S-a dedus arestarea preventivă a

inculpatului de la 13 decembrie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a

acestuia.

Au fost obligați apelanții la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel instanța de

apel a constatat că încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., este corectă,

neputându-se reține nici incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că

pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, fiind respectate

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu privire la apelul declarat de

partea civilă, s-a constatat că este nefondat, instanța de fond în raport de

probatoriile administrate în cauză dispunând în mod just admiterea în parte a

acțiunii civile, obligându-l pe inculpat la despăgubiri civile și cheltuieli

judiciare în cuantumul dovedit.

Împotriva deciziei instanței de

apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de

casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina sa, din infracțiunea de tentativă de omor calificat,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în

subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Verificând hotărârea atacată, prin

prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se consideră că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, au dat faptei o

încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat inculpatului o pedeapsă just

individualizată.

Fapta inculpatului C.I. de a aplica

victimei P.D., într-un loc public, o lovitură cu briceagul, obiect apt de a

produce moartea, într-o zonă importantă a corpului, cum este abdomenul,

cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de

îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața victimei, în lipsa

tratamentului chirurgical imediat, realizează sub aspect constitutiv elementele

infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Așa fiind, nu se impune a se schimba

încadrarea juridică a faptei, întrucât din probele administrate în cauză

rezultă intenția indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei, acesta

putându-și da seama de consecințele faptei sale, al cărui rezultat l-a acceptat

ca posibil a se produce.

Nici critica privind greșita

individualizare a pedepsei nu este fondată.

Înalta Curte constată că pedeapsa de

7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este just individualizată,

atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, fiind dispusă cu

respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea și

mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a

acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are

antecedente penale.

Totodată, se apreciază că această

pedeapsă este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ

prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.

Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 30 august 2006.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva

deciziei penale nr. 218 din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii

și arestării preventive de la 8 septembrie 2005 la 30 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.