ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2137/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Gorj, prin rechizitoriul nr. 638/ P/ 1997 din 5 martie 1998, a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.L.,

pentru săvârșirea unei tentative de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a dispus, în conformitate cu

prevederile art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și e)

C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.D. (parte

vătămată în cauza privind pe inculpatul P.L.), pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 20, raportat la art. 174 C.

pen. și neînceperea urmăririi penale față de P.Z., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

Pentru aceasta, în actul de sesizare

a instanței s-au reținut următoarele:

În dimineața zilei de 8 octombrie

1997, inculpatul P.L. și partea vătămată A.D. s-au deplasat la sediul

Judecătoriei Tg. Cărbunești, instanță în fața căreia între părți s-a derulat un

proces civil, care a fost câștigat de inculpat, după care fiecare s-a întors la

domiciliul său din comuna Săulești, sat Bibești, județ Gorj.

În după amiaza aceleiași zile, în

jurul orei 18,00, partea vătămată a mers la locuința martorului B.G., unde timp

de circa o oră a reparat un butoi al acestuia, după care a revenit, pentru

scurt timp la domiciliul său, iar apoi a plecat să mute priponul de care era

legat calul său, aflat la aproximativ 600 metri de locuința sa.

Partea vătămată, în timp ce se

întorcea acasă, a auzit lătratul câinilor din curtea unui nepot al său, V.V.,

și cunoscând că acesta locuiește cu familia în Tg. Jiu, s-a deplasat spre

curtea acestuia, pentru a vedea dacă acolo se află vreo persoană străină.

Întorcându-se spre casă, partea

vătămată a trecut prin fața porții inculpatului, care se învecinează cu

gospodăria sa, iar în momentul în care a ajuns în dreptul porții a fost

întâmpinat de inculpat, care l-a lovit în cap, iar apoi peste corp cu un corp

contondent, după care l-a târât în curtea sa, unde i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul în abdomen, iar soția acestuia l-a lovit peste corp cu o bucată de

lemn.

Partea vătămată, reușind să scape

din curtea inculpatului, s-a dus acasă și a relatat soției sale cele petrecute,

după care a fost transportat cu autoturismul condus de martorul C.I., la

spital.

S-a mai reținut că, urmare a

loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni, pentru a

căror vindecare au fost necesare 12 – 15 zile de îngrijiri medicale, leziuni

care au pus în primejdie viața acestuia în lipsa tratamentului medico -

chirurgical de urgență. A mai rezultat din actele medico – legale că și

inculpatul și soția sa, au prezentat mai multe leziuni la cap, pe corp și

membre, pentru a căror vindecare au fost necesare 10 – 12 zile de îngrijiri

medicale în cazul inculpatului, respectiv, 8 – 9 zile îngrijiri, în cazul

soției sale.

Tribunalul Gorj, prin sentința

penală nr. 147 din 14 iulie 1998, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., combinat cu art. 44 C. pen., a achitat

pe inculpatul P.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a dispus punerea în libertate de

îndată a inculpatului și s-a constatat că acesta a fost arestat preventiv la

data de 4 martie 1998.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut o altă situație de fapt, decât aceea descrisă în

rechizitoriu și anume, că în noaptea de 8 octombrie 1997, în jurul orei 24,00,

în scop de răzbunare, partea vătămată A.D., înarmată cu un cuțit și un corp contondent

(posibil levier din fier), a pătruns fără drept în locuința inculpatului P.L.

și a soției acestuia, P.Z., în timp ce aceștia dormeau, și le-a aplicat

numeroase lovituri. Inculpatul, prin loviturile pe care a fost nevoit să le

aplice părții vătămate a ripostat, pentru a înlătura un atac material direct,

imediat și injust, îndreptat împotriva sa și a soției sale, atac ce era în

măsură să le pună grav în pericol viața.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 383 din 25 august 1999, a respins ca nefondate, apelurile declarate

împotriva acestei sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea

civilă A.D.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin decizia penală nr. 1975 din 8

mai 2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul parchetului, a casat

hotărârile pronunțate și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea

cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi

penale.

Prin sentința penală nr. 279 din 13

noiembrie 2001, Tribunalul Gorj, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L. la 7 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală

durata arestului preventiv cu începere de la 4 martie 1998, la 12 iulie 1998.

S-a dispus confiscarea specială a

unui cuțit și a unui levier.

Inculpatul a fost obligat la plata a

1.057.694 lei cheltuieli judiciare de spitalizare către Spitalul județean Tg.

Jiu, plus dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală a debitului.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile A.D., sumele de 21.120.000 lei despăgubiri civile și 800.000 lei

cheltuieli judiciare, respingându-se cererea acestuia pentru daune morale.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezintă onorariu pentru apărarea din oficiu.

Prin decizia penală nr. 114 din 22

mai 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de partea civilă

A.D. și inculpatul P.L., desființând sentința, cu trimitere pentru rejudecare

la aceiași instanță de fond, Tribunalul Gorj.

Tribunalul Gorj, prin sentința

penală nr. 215 din 2 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul P.L., la 6 ani

închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174 C. pen.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit și a unui levier.

Inculpatul a fost obligat la plata a

1.057.694 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul județean Tg. Jiu, cu

dobânzile legale aferente.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile A.D. 24.995.000 lei despăgubiri civile, 5.000.000 lei

daune morale și 1.600.000 lei cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul la plata

1.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300.000 lei

reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu.

Hotărând astfel, prima instanță a

confirmat situația de fapt din rechizitoriu, reținând că, în noaptea de 8

octombrie 1997, după ora 22,00, în timp ce partea civilă trecea prin dreptul

locuinței inculpatului, a fost lovită de către acesta cu un obiect contondent,

dezechilibrându-se, situație de care a profitat inculpatul, care a tras-o în

curtea locuinței sale, unde a exercitat alte acte de violență.

Astfel, partea vătămată a fost

lovită de inculpat cu un cuțit în regiunile abdominale, parietală stângă și

fesa dreaptă, iar aceasta s-a apărat, folosind pumnii și gura, atât împotriva

inculpatului, cît și a soției acestuia, care intervenise în conflict.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel partea civilă și inculpatul.

În apelul părții civile A.D. a fost

criticată soluția primei instanțe, cu privire la modul de soluționare a laturii

civile, solicitându-se majorarea cuantumului daunelor morale la suma de

50.000.000 lei, iar cel al cheltuielilor judiciare la suma de 25.000.000 lei.

În apelul inculpatului s-a solicitat

pronunțarea unei soluții de achitare, fapta sa fiind săvârșită, pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust al părții vătămate,

îndreptat împotriva sa și a soției sale, atac ce era în măsură să le pună în pericol

viața, deci în stare de legitimă apărare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 17 din 27 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de partea

civilă A.D. și inculpatul P.L., a desființat sentința atacată și în baza art.

334 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi penale.

S-a dispus ca onorariul, pentru

apărarea din oficiu în cuantum de 300.000 lei va fi suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a solicitat admiterea

recursului, casarea ei și rejudecarea cauzei, întrucât în baza probelor

administrate, instanța poate cântări credibilitatea declarațiilor date de către

părți și martori, în contextul tuturor celorlalte mijloace de probă.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că, în cursul nopții de 8 octombrie 1997, între orele

23,00 – 24,00, între părți, pe fondul unor vechi relații conflictuale,

acutizate de recentul litigiu civil, finalizat în ziua precedentă, s-a produs

un conflict violent, urmare căruia acestea au suferit leziunile de violență

atestate în actele medico – legale.

Din examinarea deciziei atacate

rezultă că, în mod corect, instanța de apel a restituit cauza la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi penale, întrucât,

probatoriul este incomplet, cu multe contradicții neelucidate, astfel că nu se

poate trage o concluzie certă, cu privire la vinovăția sau nevinovăția

inculpatului.

Prin urmare se impunea o refacere în

ansamblu și în amănunt a probatoriilor și administrarea unor noi probe, în

vedere stabilirii unei situații de fapt exacte, care să corespundă adevărului,

instanța de apel, indicând ce probe trebuiesc completate.

Totodată, s-a învederat că,

administrarea acestui probatoriu deosebit de complex, nu poate fi realizată în

cadrul cercetării judecătorești.

Ca urmare, recursul declarat de

parchet va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei

penale nr. 17 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.