ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 2

iunie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul T.L.N., la pedeapsa

principală de:

- 7 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

(pedeapsă complementară), pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat („în public”) faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsă timpul arestării

preventive cu începere de la 7 ianuarie 2005 la zi.

Pe latură civilă a fost obligat

inculpatul la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă T.L. și respectiv

13.114.700 lei daune materiale, cu dobânzi legale aferente, reprezentând

cheltuieli de spitalizare, către partea civilă C.A.S. Argeș.

A fost obligat inculpatul la suma de

3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în fapt că, în seara zilei de 6 ianuarie 2005, în jurul orelor 21,00,

partea vătămată T.L.I. a mers cu I. împreună cu martorii G.C., T.M. și T.M. pe

la casele din satul Păuleasca. În curtea locuinței martorului G.C. s-au

întâlnit cu grupul inculpatului T.L.N., însoțit de frații acestuia T.S. și T.D.,

care se aflau sub influența băuturilor alcoolice. În mod nejustificat,

inculpatul s-a luat la ceartă cu cei din grupul advers, a scos din buzunar un

briceag și a înjunghiat repetat partea vătămată, care a căzut la pământ, după

care a fugit și a aruncat arma în râul din apropiere.

Partea vătămată T.L., în vârstă de

18 ani, a fost internată imediat în Spitalul Județean Argeș cu diagnosticul

„Agresiune, plăgi înjunghiate multiple braț stg., hemitorace dr. și coapsa

stg., hemopneumotorax dr. post-traumatic cu șoc traumatic” ce a impus pentru

salvarea vieții victimei intervenție chirurgicală în regim de urgență, în final

fiind acordate pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepsei

potrivit art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere pericolul concret ridicat

al infracțiunii în raport de împrejurările în care a fost comisă și urmările

sale, înjunghiere repetată, în zone vitale cu un briceag a victimei care a

necesitat intervenție medicală de specialitate pentru salvarea vieții acesteia,

comportarea ulterioară a inculpatului, care a fugit de la locul faptei, poziția

procesuală nesinceră în legătură cu fapta comisă, a cărei recunoaștere parțială

la urmărirea penală a fost retractată la cercetarea judecătorească, precum și

celelalte date ce caracterizează persoana și comportarea anterioară a acestuia,

infractor primar în vârstă de 20 ani, lipsit de ocupație. În acest context s-a

aplicat pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, reprezentând minimul legal

special prevăzut de lege în raport cu infracțiunea comisă de inculpat.

Daunele morale cu caracter compensatoriu

în cuantum de 20.000.000 lei acordate de instanță părții civile T.L. reprezintă

echivalentul suferințelor fizice și psihice cauzate acesteia în calitate de

victimă a infracțiunii comise de inculpat, având ca temei legal dispozițiile art.

998, art. 999 C. civ. și art. 14 și următoarele C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

106 din O.U.G. nr. 150/2002 privind asistența medicală spitalicească a fost

obligat inculpatul către partea civilă C.A.S. Argeș (pentru Spitalul Județean

Argeș, secția chirurgie) la 13.114.700 lei despăgubiri civile, cu dobânzi

legale aferente, reprezentând contravaloarea asistenței și îngrijirilor

medicale acordate părții vătămate în cauză.

Prin decizia penală nr. 618/ P din 22

septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat în cauză de către inculpat, fiind menținută arestarea

preventivă și obligat acesta la 50 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat în termen recurs de către inculpat cu solicitarea, în principal, de a

fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ori art. 10 alin.

(1) lit. e), raportat la art. 44 alin. (2) C. pen., sau de a i se reține

circumstanța atenuantă legală a provocării din art. 73 lit. b) C. pen. [(corespunzător

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.)].

În subsidiar, s-a cerut schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.,

și/sau reducerea pedepsei [(corespunzător cazurilor de casare, prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.)].

Recursul este nefondat.

În cursul cercetării judecătorești

inculpatul a retractat declarațiile anterioare și a susținut că autorul înjunghierii

victimei din greșeală, datorită busculadei create în încăpere întrucât

inculpatul a pretins că infracțiunea a fost comisă în interiorul locuinței

martorului G.C., a fost martorul T.M.; în același sens sunt și depozițiile

fraților inculpatului, martorii T.S. și D. La urmărirea penală inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei în condiții de legitimă apărare/provocare

declarând procurorului, asistat de apărător, că în interiorul casei martorului

G.C. „.. T.L. (p. vătămată) s-a certat pentru o sticlă de vin cu T.D., a

încercat să-l lovească cu un scaun pe acesta dar m-a atins pe mine cu scaunul

în spate la umăr. Eu i-am reproșat că m-a lovit și T.M. (aflat în grupul p. vătămate)

care avea un cuțit în mână s-a dus către ușă, ne-a spus tuturor că nu mai ieșim

nici unul afară și ne-a amenințat că ne omoară pe toți. Am vrut să ies dar m-a

împins T.M. și apoi m-a lovit tot el cu un scaun, căzându-i briceagul din mână.

Atunci m-am ridicat de sub masă, am luat briceagul de jos și pentru că T.L. m-a

împins către zid l-am lovit cu briceagul de două ori și apoi am fugit și am

aruncat briceagul în râul din apropiere”.

Poziția procesuală amintită precum

și celelalte declarații în apărarea inculpatului arătate anterior, au fost

înlăturate ca nesincere și fiind în contradicție cu toate celelalte mijloace de

probă ce confirmă în mod univoc că partea vătămată a fost înjunghiată de

inculpat, aflat sub influența băuturilor alcoolice, repetat și fără un motiv

întemeiat la intrare în curtea locuinței martorului G.C., astfel cum s-a

reținut în mod corect de către prima instanță, respectiv: plângerea și

declarațiile părții vătămate care se coroborează cu procesul-verbal de

cercetare la locul faptei și fotografiile judiciar-operative, întocmite cu

această ocazie, declarațiile martorilor G.C., G.C., T.M.M., T.M.

Situația de fapt amintită realizează

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., urmând a

fi respinse în totalitate, ca nefondate, celelalte critici de nelegalitate

invocate de inculpat privind achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) și e),

raportat la art. 44 alin. (2) C. proc. pen., reținerea art. 73 lit. b) C. pen.,

ori schimbarea încadrării juridice în infracțiunea mai ușoară de încăierare

prevăzută de art. 322 C. pen.

Reducerea pedepsei sub minimul legal

special de 7 ani și 6 luni închisoare nu este posibilă decât prin aplicarea de

circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., a căror reținere

în cauză nu se justifică în raport cu împrejurările comiterii infracțiunii,

urmările acesteia și comportarea avută ulterior de inculpat.

Din oficiu, în limitele caracterului

devolutiv al căii de atac de față se reține legalitatea și temeinicia

celorlalte rezolvări juridice adoptate în primă instanță și menținute în apel.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul

inculpatului, făcându-se aplicația art. 385

17

alin. (4), raportat la

art. 383 alin. (2) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va fi obligat acesta la suma de 220 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu

apărător oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.L.N. împotriva deciziei penale nr. 200/ A din 22 septembrie

2005 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 ianuarie 2005 la 25 ianuarie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 ianuarie 2006.