ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5519/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 din 16 martie 2006,Tribunalul Brașov a respins, ca nefondată, cererea inculpatului G.L.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și175 lit. i) din același cod, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din același cod. În baza dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) din același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) alin. (2) și a art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen. Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.V., suma de 150.000.000 lei vechi daune materiale și 300.000.000 lei vechi daune morale. Totodată, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.A.S.J. Brașov. În baza dispozițiilor art. 343 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 109 din același cod, s-a dispus restituirea unor bunuri către inculpat și martorii H.I. și B.I. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 8 septembrie 2005, inculpatul, însoțit de concubina sa C.V., veniți de la o petrecere la care consumaseră alcool, au intrat într-un bar din comuna Jibert din județul Brașov, cu intenția de a cumpăra țigări.

Aici, i-au întâlnit pe C.V., C.D. și H.I. și pentru că barmanul a refuzat să-i vândă inculpatului bere, acesta a mers la masa celor trei și a băut din berea lui H.I., după care între el și C.D. a avut loc o discuție referitoare la concubine. La închiderea localului, inculpatul și-a determinat concubina să meargă acasă, el intenționând să-l lovească pe C.D. pentru că acesta s-ar fi legat de moralitatea femeii. Ca atare, pe drum, inculpatul a rupt dintr-un gard o scândură, s-a apropiat de grupul celor trei și l-a lovit în cap pe C.V., acesta prăbușindu-se la pământ. După incident, inculpatul a fugit, i-a spus concubinei ceea ce făcuse și ulterior s-a reîntors la locul unde lovise victima. Aici, l-a întâlnit pe H.I.

și fără a detalia întâmplarea, și-a rupt tricoul cu care era îmbrăcat și a afirmat că se va lua la bătaie cu cel care lovise. În dimineața zilei de 9 septembrie 2005, C.V. a fost transportat de familie la spital, el fiind supus unei intervenții chirurgicale urgente. Raportul de constatare medico-legală a înscris că C.V. a prezentat fractură cominutivă cu înfundare parieto-occipitală dreapta, hematom intraparenchimatos, leziunile necesitând 40-45 de zile de îngrijiri medicale și fiind periculoase pentru viață. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul. Parchetul a criticat sentința pentru greșita respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă .A.S.J.

Brașov și pentru netemeinicia pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului. Inculpatul și-a motivat apelul pe greșita încadrare juridică a faptei și pe netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 90 din 27 iunie 2006, a admis apelul declarat de parchet numai cu privire la temeiul legal al efectelor circumstanțelor atenuante, a desființat sentința, a înlăturat aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. și a aplicat art. 76 alin. (2) C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul. Parchetul și-a întemeiat calea de atac pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu referire specială la greșita reținere a circumstanțelor atenuante. Inculpatul și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 din același cod, el susținând că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în opinia sa aceasta trebuind să fie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată sub aspectul cuantumului, considerat a fi prea mare. Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.

Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului cauzei, se reține că instanța, orientându-se la pedeapsa de 6 ani închisoare, a considerat toate criteriile generale de individualizare, în cadrul acestora ca reliefând și datele ce țin de persoana inculpatului, fără antecedente penale și sincer pe parcursul desfășurării fazelor procesului penal. De altfel, reținerea sau nu a existenței împrejurărilor care pot constitui circumstanțe atenuante este atributul instanței, materializat în convingerea sa că o pedeapsă stabilită în limitele textului incriminator și cu luarea în considerare a situației infractorului, poate conduce la realizarea scopului pedepsei, așa cum este stipulat în art. 52 C. pen. În ce privește motivele de recurs susținute de inculpat, și acestea sunt nefondate.

Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (2) C. proc. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție. În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmărire ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

În cauză, fapta inculpatului de a se înarma cu un obiect din lemn și de a aplica cu acesta, o lovitură în capul victimei, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat (agravanta fiind dată de faptul că lovirea a avut loc într-un spațiu destinat circulației publice), iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, atâta vreme cât viața victimei a fost salvată numai prin asistență medicală calificată și de urgență, rezultatul mai grav, respectiv decesul, nu s-a produs datorită tocmai intervenirii acestei cauze independente de voința lui, făptuitorul acceptând, cu ușurință, posibilitatea ca fapta lui să ducă la moartea celui lovit. În ce privește pedeapsa aplicată, așa cum s-a mai arătat, aceasta a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ea reflectând pericolul social ridicat al faptei, dar și persoana infractorului față de care s-au reținut circumstanțe atenuante.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.L.I. împotriva deciziei penale nr. 190/ Ap din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la 26 septembrie 2006. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2006.