ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5519/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din 16

martie 2006,Tribunalul Brașov a respins, ca nefondată, cererea inculpatului G.L.I.

de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și175 lit.

i) din același cod, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.

182 alin. (2) din același cod.

În baza dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) din același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) alin. (2) și a art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la

6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 alin. (1) lit. a), b), c) și e) C. pen.

Pe latură civilă inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile C.V., suma de 150.000.000 lei vechi daune

materiale și 300.000.000 lei vechi daune morale.

Totodată, s-a respins acțiunea

civilă formulată de partea civilă C.A.S.J. Brașov.

În baza dispozițiilor art. 343 alin.

(3) C. proc. pen., raportat la art. 109 din același cod, s-a dispus restituirea

unor bunuri către inculpat și martorii H.I. și B.I.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța

a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 8 septembrie 2005,

inculpatul, însoțit de concubina sa C.V., veniți de la o petrecere la care

consumaseră alcool, au intrat într-un bar din comuna Jibert din județul Brașov,

cu intenția de a cumpăra țigări. Aici, i-au întâlnit pe C.V., C.D. și H.I. și

pentru că barmanul a refuzat să-i vândă inculpatului bere, acesta a mers la

masa celor trei și a băut din berea lui H.I., după care între el și C.D. a avut

loc o discuție referitoare la concubine.

La închiderea localului, inculpatul

și-a determinat concubina să meargă acasă, el intenționând să-l lovească pe C.D.

pentru că acesta s-ar fi legat de moralitatea femeii.

Ca atare, pe drum, inculpatul a rupt

dintr-un gard o scândură, s-a apropiat de grupul celor trei și l-a lovit în cap

pe C.V., acesta prăbușindu-se la pământ.

După incident, inculpatul a fugit,

i-a spus concubinei ceea ce făcuse și ulterior s-a reîntors la locul unde

lovise victima. Aici, l-a întâlnit pe H.I. și fără a detalia întâmplarea, și-a

rupt tricoul  cu care era îmbrăcat și a afirmat că se va lua la bătaie cu cel

care lovise.

În dimineața zilei de 9 septembrie 2005, C.V. a fost transportat de familie la spital, el fiind supus unei intervenții chirurgicale

urgente.

Raportul de constatare medico-legală

a înscris că C.V. a prezentat fractură cominutivă cu înfundare

parieto-occipitală dreapta, hematom intraparenchimatos, leziunile necesitând

40-45 de zile de îngrijiri medicale și fiind periculoase pentru viață.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă .A.S.J. Brașov

și pentru netemeinicia pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului.

Inculpatul și-a motivat apelul pe

greșita încadrare juridică a faptei și pe netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală

nr. 90 din 27 iunie 2006, a admis apelul declarat de parchet numai cu privire

la temeiul legal al efectelor circumstanțelor atenuante, a desființat sentința,

a înlăturat aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. și a aplicat art. 76 alin. (2) C.

pen.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

inculpatul.

Parchetul și-a întemeiat calea de

atac pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art.

72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu referire

specială la greșita reținere a circumstanțelor atenuante.

Inculpatul și-a motivat recursul pe cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 din același cod,

el susținând că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în

opinia sa aceasta trebuind să fie infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., și s-a aplicat o pedeapsă greșit

individualizată sub aspectul cuantumului, considerat a fi prea mare.

Recursurile declarate în cauză nu

sunt fondate.

Astfel, din verificarea lucrărilor

dosarului cauzei, se reține că instanța, orientându-se la pedeapsa de 6 ani

închisoare, a considerat toate criteriile generale de individualizare, în

cadrul acestora ca reliefând și datele ce țin de persoana inculpatului, fără

antecedente penale și sincer pe parcursul desfășurării fazelor procesului

penal.

De altfel, reținerea sau nu a

existenței împrejurărilor care pot constitui circumstanțe atenuante este atributul

instanței, materializat în convingerea sa că o pedeapsă stabilită în limitele

textului incriminator și cu luarea în considerare a situației infractorului,

poate conduce la realizarea scopului pedepsei, așa cum este stipulat în art. 52 C. pen.

În ce privește motivele de recurs

susținute de inculpat, și acestea sunt nefondate.

Pentru existența infracțiunii de

vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (2) C. proc. pen., este

necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi

acționat cu praeterintenție.

În vederea delimitării infracțiunii

de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii

subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu

obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea

spre care au fost îndreptate acestea, urmărire ce se puteau produce și

terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de

urgență punea în primejdie viața victimei.

În cauză, fapta inculpatului de a se

înarma cu un obiect din lemn și de a aplica cu acesta, o lovitură în capul

victimei, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat (agravanta

fiind dată de faptul că lovirea a avut loc într-un spațiu destinat circulației

publice), iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, atâta vreme cât

viața victimei a fost salvată numai prin asistență medicală calificată și de

urgență, rezultatul mai grav, respectiv decesul, nu s-a produs datorită tocmai intervenirii

acestei cauze independente de voința lui, făptuitorul acceptând, cu ușurință,

posibilitatea ca fapta lui să ducă la moartea celui lovit.

În ce privește pedeapsa aplicată,

așa cum s-a mai arătat, aceasta a fost individualizată cu respectarea

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ea reflectând pericolul social ridicat al faptei, dar și persoana infractorului față de care s-au reținut

circumstanțe atenuante.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 din același cod,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.L.I. împotriva deciziei

penale nr. 190/ Ap din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării

preventive de la 10 septembrie 2005 la 26 septembrie 2006.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2006.