ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 952/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 30

septembrie 2003, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul I.M., în baza

art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la

18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de 586 zile neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 67

din 10 februarie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș, pe care l-a contopit cu

pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 18 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest și

dedusă prevenția de la 29 aprilie 2003 la zi.

Constată că nu există constituire de

parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat și a onorariului pentru apărătorul din

oficiu.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 26 aprilie 2003, inculpatul I.M. a consumat băuturi alcoolice în

locuința fratelui său I.I. din com. Băiculești, jud. Argeș, venind și celălalt

frate, victima I.A. și martorul M.G.

De menționat că frații, inculpat

I.M. și victima I.A. locuiau împreună într-un imobil din apropiere.

Victima I.A. a mers la domiciliul

său, fiind urmată la scurt timp de ceilalți doi frați.

Aici, pe fondul consumului de

alcool, a izbucnit o ceartă urmare căreia inculpatul I.A. a lovit-o cu pumnii

și picioarele pe victima I.A., până ce aceasta a rămas în stare de

inconștiență.

Inculpatul și fratele său I.I. au

mers apoi la locuința acestuia din urmă, unde a continuat să consume alcool.

Văzând că victima s-a ridicat de jos

în camera în care o bătuse anterior, inculpatul I.M. a mers la aceasta și a început

să o lovească din nou, târând-o în curte, legând-o cu o frânghie de picioare și

suspendând-o cu capul în jos, prin agățare de un dud.

Observând cele de mai sus, martorul

M.G. a tăiat cu un cuțit funia, victima rămânând în stare de inconștiență lângă

dud.

A doua zi victima a fost găsită în

această stare în grădină, transportată la spital unde, însă, a decedat.

Din raportul medico-legal de

autopsie rezultă că moartea sus-numitului a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale subdurale, consecutivă unui traumatism

cranio-cerebral acut forte produs prin lovire cu corp dur.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția, regretând fapta, pe care a motivat-o prin starea de ebrietate în

care se afla.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie în privința

individualizării pedepsei, care este severă, solicitând reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 277 din 27

noiembrie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și

legală.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susținut oral,

personal și prin apărătorul din oficiu în sensul reducerii pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că motivul de recurs

invocat, întemeiat pe cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.

În raport de situația de fapt,

corect reținută și temeinic dovedită și încadrarea juridică, legal făcută,

pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ținându-se seama de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

S-au avut în vedere, astfel, gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii, a cărei urmare este ireversibilă,

împrejurările comiterii acesteia, îndeosebi varietatea și durata relativ mare a

acțiunilor de violență, antecedentele inculpatului, condamnat tot pentru o

infracțiune gravă de violență, dar și starea de ebrietate în care făptuitorul

se afla și vârsta acestuia, de 26 ani.

Pedeapsa aplicată este și

justificată și necesară pentru realizarea echilibrată a funcțiilor sale, de

constrângere și reeducare și a scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Cererea de reducere a pedepsei nu este susținută de

vreo altă împrejurare decât cele avute deja în vedere de instanțe la

individualizarea judiciară realizată, astfel încât, constatând că aceasta nu

este întemeiată, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.

Nici din examinarea hotărârii,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența

vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată

inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la

18 februarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 277 din 27 noiembrie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 18

februarie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.