ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de

inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr.221/A din 9 octombrie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

S-a prezentat recurentul inculpat C.M., în stare

de arest, asistat de avocat M.A., apărător desemnat din oficiu.

A lipsit intimata parte vătămată S.A.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și o nouă individualizare a pedepsei în raport

de condițiile în care s-a săvârșit fapta și de circumstanțele atenuante

personale.

Procurorul a pus concluzii de respingere a

recursului ca nefondat, arătând că decizia atacată este legală și temeinică.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a cerut reducerea

pedepsei.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr.177 din 6 martie 2003 a Tribunalului Argeș, a fost condamnat

inculpatul C.M. în baza art.174, 175 lit.c, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul

penal, la 19 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din același cod.

Potrivit art.61 din Codul penal, s-a revocat

liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr.40/2001 a Tribunalului Argeș și s-a dispus contopirea

restului rămas neexecutat de 357 zile în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 19 ani și 6 luni închisoare

sporită cu 6 luni, în total 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.

S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul

penal, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 7 februarie 2003 la zi.

S-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut în fapt că, în seara zilei de 6 februarie 2003, inculpatul, fiind în

stare de ebrietate a avut o altercație cu fratele său, victima D.I., i-a

aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, producându-i

secționarea parenchimului  pulmonar și pleural cu consecința imediată a

decesului.

Conform raportului de constatare medico-legală,

moartea victimei a fost violentă, ea determinându-se hemoragiei interne care a

survenit în urma unui traumatism toracic forte cu lezare pulmonară cu corp

tăietor-înțepător.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au

fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de

urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor P.N.

și C.S., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Pitești – Secția penală, prin

decizia nr.221 din 9 octombrie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul C.M.,

a desființat în parte sentința primei instanțe, a descontopit pedepsele și a

înlăturat sporul și, rejudecând, a aplicat dispozițiile art.73 lit.b din Codul

penal și a redus pedeapsa principală la 14 ani închisoare.

Totodată, a contopit în această pedeapsă, restul

de 357 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară și a stabilit că în final,

inculpatul să execute 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a reținut că, în seara zilei de 6 februarie 2003, victima a solicitat

inculpatului și martorului suma de bani rezultată din  valorificarea unor

deșeuri din carton pe care împreună le adunau, că între părți s-a iscat o

ceartă în timpul căreia victima D.I. l-a lovit pe inculpat cu pumnii și

picioarele.

În continuare, victima l-a lovit cu  piciorul pe

inculpat, ambii căzând la pământ. După aceasta, inculpatul i-a aplicat fratelui

său o singură lovitură cu cuțitul în zona toracelui, care a condus la decesul

imediat prin puternica hemoragie declanșată.

Toate aceste împrejurări care au fost descrise

pe larg de martorul ocular P.I. au condus instanța de control judiciar la

concluzia că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări

determinată de conduita violentă a victimei, fiind incidente dispozițiile

art.73 din Codul penal referitoare la circumstanța atenuantă a provocării.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în

termen legal inculpatul C.M. care, invocând dispozițiile art.385

9

alin.1 pct.14 din Codul de procedură penală, a susținut că pedeapsa principală

aplicată este prea severă, solicitând reducerea ei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că

instanța de apel a stabilit în mod corect că la 6 februarie 2003, inculpatul a

aplicat o lovitură cu cuțitul fratelui său în zona toracelui, cauzându-i

decesul imediat și că fapta, încadrată în dispozițiile art.174, 175 lit.c din

Codul penal a fost săvârșită în condițiile circumstanței atenuante a provocării

din partea victimei, prevăzută de art.73 lit.b din același cod.

La individualizarea pedepsei, sub minimul legal

au fost avute în vedere, conform  art.72 din Codul penal, pericolul social al

infracțiunii, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care se află

în stare de recidivă prevăzută de art.73 lit.a din Codul penal și care a

dovedit sinceritate pe parcursul procesului penal.

Se mai constată că pedeapsa principală aplicată,

de 14 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art.52 din Codul

penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a

inculpatului.

Fiind respectate cerințele dispozițiilor legale

arătate, nu există temeiuri de reducere a pedepsei închisorii, așa cum s-a

solicitat de inculpatul recurent.

Întrucât motivul de recurs invocat este

neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art.385

9

alin.3 din Codul de

procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art.385

15

pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării

preventive de la 7 februarie 2003  la 7 ianuarie 2004 și se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.  împotriva deciziei penale

nr. 221/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din

pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 februarie 2003

la 7 ianuarie 2004.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.