ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3977/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 23

martie 2004, Tribunalul Argeș, secția penală, în baza art. 174 alin. (1),

raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul Ț.I. la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 6 ani

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. f),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen., a fost condamnat

inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C.

pen., și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani.

În temeiul art. 86

9

C.

pen., s-a revocat executarea pedepsei la locul de muncă pentru restul de

pedeapsă rămas neexecutat de 285 zile din pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 3208/1994 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr.

121 din 16 decembrie 1995 a Tribunalului Argeș, rest care a fost contopit cu

pedeapsa de 20 ani închisoare, astfel ca inculpatul să execute 20 ani

închisoare și 6 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

628 din 16 martie 2001 a Judecătoriei Pitești, în pedepsele componente și s-a

înlăturat sporul de 6 luni închisoare, astfel că s-a contopit pedeapsa

rezultantă de 20 ani închisoare, cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., un an și 6 luni închisoare, aplicată

pentru art. 293 C. pen., pedepse aplicate prin sentința penală nr. 628/2001 a

Judecătoriei Pitești și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în

total să execute 22 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 6 ani.

S-a dispus anularea vechilor mandate

și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, și să fie dedusă perioada

executată începând cu 10 septembrie 2000 până la 16 octombrie 2002, precum și

perioada executată în arest preventiv, începând cu 16 octombrie 2002 și în

continuare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 850.000 lei.

S-a constatat că partea vătămată

B.D. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să

plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și dovezile de la dosar, a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 23 februarie 2000,

inculpatul cu intenție și în mod repetat, folosindu-se de corpuri dure, a

aplicat victimei B.I. mai multe lovituri soldate cu moartea, după care a

transportat-o cu căruța, aruncându-l într-o fântână părăsită.

Profitând de decesul acesteia, a

sustras din locuința victimei un televizor color și 300 de bonuri de masă pe

care le-a valorificat ulterior.

Vinovăția inculpatului a fost

stabilită în baza materialului de urmărire penală administrat în cauză și

anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice,

raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor audiați în cauză,

coroborate cu raportul tehnico-științific întocmit de către Institutul de

criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției, care a

evidențiat modificări psihofiziologice care au dus la concluzia detecției

comportamentului simulat.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul

Ț.I. a declarat apel, considerând că greșit a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, întrucât nu el este

autorul.

Prin decizia penală nr. 126 din 11

mai 2004, Curtea de Apel Pitești a respins apelul inculpatului, ca nefondat,

hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate

la instanța de fond.

Examinând recursul se constată că

acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată, printr-o justă

analiză și interpretare a materialului probator administrat în cauză, a

stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptelor săvârșite.

Martorii audiați în cauză au

confirmat prezența inculpatului în câmpul infracțional.

Martorul P.R. care s-a aflat în

permanență împreună cu inculpatul în penitenciar, a declarat că acesta i-a

povestit modul cum a procedat când l-a omorât pe numitul B.I., susținând că

acesta avea în casă 60 milioane lei, însă nu i-a găsit, mulțumindu-se doar cu

un televizor și bonuri de masă.

Existând așadar probe care duc la

concluzia indubitabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care în

mod just și în conformitate cu prevederile legii a fost condamnat, susținerea

sa vizând nevinovăția, este neîntemeiată.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptelor, împrejurările în

care au fost săvârșite, datele ce-l caracterizează, și anume, existența

antecedentelor penale, cât și poziția sa procesuală nesinceră, pedeapsa

aplicată fiind, prin cuantumul ei, de natură a realiza scopul așa cum a fost

circumscris în art. 52 C. pen.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins cu obligarea

sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ț.I. împotriva deciziei penale nr. 126 din 11 mai 2004 a

Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 octombrie 2002 la 20 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2004.