ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 426/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2006

a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 471/MF/2005,

a fost menținută măsura arestării preventive, printre alții, a inculpaților C.M.

și O.M.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut că întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive a inculpaților subzistă, acestea impune în continuare

privarea lor de libertate, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs, în termen legal, inculpații C.M. și O.M., fără a-l motiva în

scris.

Apărătorul inculpaților a solicitat

admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării

preventive și punerea în libertate a acestora deoarece nu mai sunt temeiuri

care să justifice menținerea lor în detenție.

Recursurile sunt nefondate.

Tribunalul Argeș, prin sentința

penală nr. 18/ MF din 14 octombrie 2005, l-a condamnat pe inculpatul C.M., la

20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art.

176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c),

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și la 7 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., dispunând în final, după contopirea sancțiunilor să execute 20

de ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în total 25 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnată și inculpata O.M., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 alin. (3) C. pen., și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 99

alin. (3) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpata să execute sancțiunea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat

un spor de 2 ani în total 7 ani închisoare.

Tribunalul a mai condamnat-o prin

aceeași hotărâre și pe inculpata nerecurentă B.T.A. la pedeapsa rezultantă de

10 ani închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a celor trei inculpați și în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus detenția acestora începând cu data de 18 septembrie 2004 la zi.

Conform sentinței, la data de 17

septembrie 2004, inculpatul C.M., în înțelegere cu inculpatele B.T.A. și O.M. a

ucis victima P.A., căreia i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, după care,

au sustras bunuri de valoare din locuința acesteia pe care au incendiat-o.

Sentința a fost apelată de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș, de părțile civile, părțile responsabile

civilmente și de inculpați, apeluri care formează obiectul dosarului nr. 471/MF/2005

al Curții de Apel Pitești.

La termenul din 10 ianuarie 2006,

instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a

menținut starea de arest a inculpaților prin încheierea atacată cu recurs, în

prezenta cauză, de C.M. și O.M.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea

stării de arest.

Instanța de apel, efectuând verificările

dispuse de legea procesual penală, în mod justificat a apreciat că subzistă

condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive a inculpaților C.M. și O.M., pe care au

menținut-o.

Mai mult, Tribunalul Argeș, prin

sentința penală nr. 18/ MF din 14 octombrie 2005, a reținut vinovăția

inculpaților și a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

Față de această situație, urmează să

se constate că întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpaților au încetat, că a fost pronunțată o sentință de condamnare a

acestora pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, încheierea prin

care s-a menținut detenția apelanților inculpați C.M. și O.M. este legală și

temeinică.

În consecință, pentru considerentele

arătate urmează ca recursurile declarate de inculpații C.M. și O.M. să fie

respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M. și O.M. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosar nr. 471/MF/2005.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2006.