ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 426/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 471/MF/2005, a fost menținută măsura arestării preventive, printre alții, a inculpaților C.M. și O.M. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă, acestea impune în continuare privarea lor de libertate, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații C.M. și O.M., fără a-l motiva în scris.

Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestora deoarece nu mai sunt temeiuri care să justifice menținerea lor în detenție. Recursurile sunt nefondate.

Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 18/ MF din 14 octombrie 2005, l-a condamnat pe inculpatul C.M., la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și la 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., dispunând în final, după contopirea sancțiunilor să execute 20 de ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în total 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și inculpata O.M., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute sancțiunea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani în total 7 ani închisoare. Tribunalul a mai condamnat-o prin aceeași hotărâre și pe inculpata nerecurentă B.T.A. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a celor trei inculpați și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus detenția acestora începând cu data de 18 septembrie 2004 la zi.

Conform sentinței, la data de 17 septembrie 2004, inculpatul C.M., în înțelegere cu inculpatele B.T.A. și O.M. a ucis victima P.A., căreia i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, după care, au sustras bunuri de valoare din locuința acesteia pe care au incendiat-o. Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de părțile civile, părțile responsabile civilmente și de inculpați, apeluri care formează obiectul dosarului nr. 471/MF/2005 al Curții de Apel Pitești. La termenul din 10 ianuarie 2006, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a menținut starea de arest a inculpaților prin încheierea atacată cu recurs, în prezenta cauză, de C.M. și O.M.

În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest. Instanța de apel, efectuând verificările dispuse de legea procesual penală, în mod justificat a apreciat că subzistă condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților C.M.

și O.M., pe care au menținut-o. Mai mult, Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 18/ MF din 14 octombrie 2005, a reținut vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii. Față de această situație, urmează să se constate că întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților au încetat, că a fost pronunțată o sentință de condamnare a acestora pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, încheierea prin care s-a menținut detenția apelanților inculpați C.M. și O.M. este legală și temeinică. În consecință, pentru considerentele arătate urmează ca recursurile declarate de inculpații C.M. și O.M. să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și O.M. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosar nr. 471/MF/2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2006.