ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7352/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005 al Curții de Apel Pitești, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest pentru inculpații P.V.S., I.E.G., D.I., P.V., B.C., S.L.G., D.M. și P.I.F., N.C.B., I.O.P., B.M.C., M.C.N., P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., S.V. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 160 b alin. (3), raportat la art. 300 2 C. proc. pen., astfel încât Curtea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive pe care a menținut-o pentru fiecare inculpat. De asemenea, măsura arestării preventive a fost apreciată ca fiind justificată și în raport cu dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în concret această măsură fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare în continuare a procesului penal. Totodată, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 1 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații fiind prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și totodată există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei hotărâri, inculpații I.E.G., P.V.S. și S.L.G., în termen legal, au declarat recursuri. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b din același cod.

Conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică o asemenea măsură, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea stării de arest preventiv. Prin încheierea atacată, instanța Curții de Apel Pitești, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, fiind îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen., în mod corect, a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul emis de D.I.I.C.O.T.S.T.

Alba Iulia, inculpații au fost trimiși în judecată, după cum urmează: Inculpatul S.L.G., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 și 10 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) și (2), art. 330 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul P.V.S.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.; inculpatul I.E.G., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 264 C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. Prin urmare se constată că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților de către Curtea de Apel Pitești este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedepse mai mari de4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 , ale art. 160 b alin. (3), art. 148 lit. f) C. proc. pen., precum și ale art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.E.D.O., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați, vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică inculpatului S.L.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.E.G., P.V.S. și S.L.G. împotriva încheierii din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 2207/46/2005. Obligă recurenții inculpați I.E.G. și P.V.S. la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat S.L.G. la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.