ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3270/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 372 din 28

noiembrie 2002, Tribunalul Argeș, secția penală, a condamnat pe inculpatul

D.L.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare în condițiile art. 57 și art. 71

C. pen. și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen.

În baza dispozițiile art. 61 C.

pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă

de 155 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 825 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă

prin decizia penală nr. 760 din 6 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul

Argeș și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată

prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 18 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art.71 C. pen. și 6 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada executată în arest preventiv începând cu 8 august 2002,

la zi.

În baza art. 149, art. 155 și art.

159 C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de

30 zile, începând cu 28 noiembrie 2002 și până la 27 decembrie 2002.

În baza art. 14 și art. 346 C. pen.

și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 25.000.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă P.I.

A fost obligat inculpatul la 12.000.000

lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezintă onorariul de

avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 1998, inculpatul

D.L.V. a cunoscut-o pe R.A.M., iar la începutul anului 2000, inculpatul a fost

arestat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În perioada detenției, inculpatul a

corespondat cu victima, stabilind ca după ieșirea din penitenciar să se

căsătorească.

În a doua parte a lunii iulie 2002,

inculpatul a fost liberat condiționat și la circa 2-3 zile s-a deplasat la

domiciliul victimei, în orașul Costești, sat Zorile, unde aceasta locuia cu

părinții săi.

- 3 datorită unor neînțelegeri, victima evita să se întâlnească cu inculpatul

și în momentul când acesta îi făcea vizite, victima se ascundea.

În ziua de 7 august 2002, inculpatul

a revenit în domiciliul victimei, aceasta nu era acasă, iar în jurul orelor

17,00, a depistat-o pe un câmp din apropiere și a adus-o în domiciliul ei.

În jurul orelor 19,00, victima a

motivat că vrea să meargă la un vecin, respectiv martorul D.I., să introducă un

cablu în priză, întrucât nu avea curent electric. De fapt, victima voia să se

ascundă de inculpat.

Ajunsă în domiciliul martorului,

inculpatul a urmărit-o și din locuința acestuia a luat un cuțit ce se afla pe o

masă în curte, a ieșit în stradă după victimă și i-a aplicat 9-10 lovituri cu

cuțitul, după care a părăsit locul faptei. Inculpatul a fugit, a aruncat

cuțitul într-un lan cu porumb și în urma cercetărilor efectuate, corpul delict

nu a mai fost găsit.

Din raportul de necropsie

medico-legală nr. 158/B/2002 din 15 august 2002, întocmit de S.M.L. Argeș, a

rezultat că moartea victimei R.A.M. a fost violentă și s-a datorat unei

hemoragii interne, care a survenit în urma unui traumatism abdominal forte cu

leziuni de organe viscerale prin lovire cu un corp înțepător de o lungime de

cel puțin 15 cm. și o lățime de 2 cm. S-a mai stabilit că între leziunile

traumatice toraco-abdominale viscerale și deces există legătură directă de

cauzalitate și că poziția agresor-victimă a fost față în față.

În drept, fapta inculpatului a fost

încadrată în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv omor calificat.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că

scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în

cuantumul fixat.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul D.L.V. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

Inculpatul a criticat sentința

pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că

aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă.

Parchetul a criticat sentința tot

pentru netemeinicie, în sensul că aceasta este prea blândă în raport de gradul

de pericol social concret al faptei săvârșite și de antecedentele penale ale

inculpatului.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 86/ A din 1 aprilie 2003, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpatul D.L.V. împotriva

sentinței penale nr. 372 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș, secția

penală.

S-a dedus detenția în continuare și

s-a menținut starea de arest și s-a prelungit durata arestului preventiv până

la 10 mai 2003.

Nemulțumiți și de această decizie,

în termenul legal, atât parchetul, precum și inculpatul, au declarat recurs,

reluând motivele invocate în apelurile fiecăruia.

Recursurile sunt fondate doar în

limita celor ce se vor analiza.

Verificându-se actele dosarului, în

raport de criticile formulate, precum și din oficiu, instanța de recurs

constată că, situația de fapt reținută este concordantă cu probatoriul

administrat și încadrarea juridică este cea legală și corespunzătoare

activității infracționale efectiv desfășurată de făptuitor.

Pedeapsa aplicată de

18 ani închisoare, de asemeni se apreciază că a fost judicios stabilită, cu

respectarea cerințelor art. 72 C. pen., așa încât, va contribui la asigurarea

dublului scop al sancțiunii penale și anume, de reinserție socială, dar și de

prevenție generală. Se mai constată că s-a avut în vedere și starea sănătății

inculpatului, dar și gravitatea faptei comise.

Potrivit fișei antecedentelor

penale, se mai reține că tot în mod corect, s-a stabilit și starea se recidivă

a inculpatului, dar ambele instanțe au calculat eronat, restul rămas de

executat, din pedeapsa de 4 ani, ce constituie primul termen al recidivei.

Tot eronat, primul termen al

recidivei, a fost socotită o pedeapsă de 3 ani închisoare, în loc de 4 ani

închisoare, deși se face referire la una și aceeași sentință penală și anume

nr. 825/2001 a Judecătoriei Pitești.

În consecință, starea de recidivă

este cea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. (cum de altfel s-a reținut de

ambele instanțe), dar primul termen al recidivei, îl constituie pedeapsa de 4

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 825/2001 și restul rămas de

executat după, liberarea condiționată, este de un an, 6 luni și 4 zile de

închisoare și nu de 155 zile de închisoare, cum eronat, au contopit instanțele.

Pentru aceste considerente și numai

în limita acestora, recursurile urmează a fi admise, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și se va dispune potrivit celor analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul D.L.V. împotriva

deciziei penale nr. 86/ A din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 372 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului

Argeș, numai cu privire la cuantumul restului de pedeapsă rămas neexecutat din

pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 825

din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Pitești, care este de un an 6 luni și 4

zile.

Conform art. 61 C. pen., contopește

acest rest cu pedeapsa de 18 ani închisoare, în final, inculpatul având de

executat pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 8 august 2002, la 4 iulie 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.