ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5803/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 364 din 2 iulie 2004, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul B.C. la o pedeapsă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b C. pen. (fapta din 19 noiembrie 2003). În baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1907/2002 a Judecătoriei Galați, contopindu-se restul neexecutat de 464 zile închisoare cu pedeapsa din prezenta cauză și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 11 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la zi. S-a constatat că fiul victimei, numitul G.M., nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În garsoniera martorului M.I., situată în Galați, au fost găzduite pe timp de noapte, mai multe persoane. În genere, acestea nu aveau locuință și obișnuiau să consume băuturi alcoolice. În cursul lunii august 2003, după ce s-a liberat condiționat din executarea unei pedepse privative de libertate, inculpatul B.C. a înnoptat și el în această garsonieră.

În seara zilei de 19 noiembrie 2003, în garsoniera mai sus-menționată, inculpatul B.C. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii R.C. și S.C. În aceeași încăpere se afla și victima G.L., precum și un minor B.V. de 12 ani, scăpat de sub supravegherea părinților. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima G.L., ce era în stare de ebrietate, le-a adresat expresii vulgare atât martorului R.C., cât și inculpatului B.C. În aceste împrejurări, inculpatul B.C. i-a aplicat victimei G.L., ce era pe patul de lângă fereastră și unde dormea de obicei, mai multe lovituri cu pumnii în zona superioară a corpului și a cutiei toracice, făcând aceasta în trei reprize la intervale scurte de timp.

După ultimile lovituri, victima G.L. a rămas în pat, în poziția decubit-dorsal. Inculpatul B.C. și martorii R.C. și S.C. au terminat de băut votca din sticlele pe care le cumpărase, după care s-au culcat. Spre dimineață, în jurul orelor 4,00, martora S.C. a constatat că victima G.L. este decedată în patul ei, iar apoi a sesizat secția 4 Poliție. În urma efectuării autopsiei, s-a concluzionat că moartea victimei G.L. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute consecutive hemoragiei interne în cadrul unui politraumatism toraco-abdominal cu fracturi sterno-costale și rupturi hepative. Cu ocazia autopsiei victimei, s-au constatat: fractura sternului, fracturi costale bilaterale (coastele 2, 3, 5 – II – partea stângă și coastele 2-12 partea dreaptă), rupturi hepatice, infiltrate sanguine perirenal drept, leziuni produse prin loviri repetate cu corpuri dure, posibil mâini, picioare.

Toate leziunile au fost produse în timpul vieții. Traumatismul toraco-abdominal cu fracturi sterno-costale bilaterale și rupturi hepatice au fost de gravitate mare, producând moartea victimei prin hemoragie internă. Între traumatismul toraco-abdominal și moartea victimei a existat raport direct de cauzalitate. Inculpatul a susținut că victima G.L. căzuse pe scări cu câteva zile înainte de incident, astfel că, leziunile suferite atunci au condus la decesul acesteia. S-a reținut săvârșirea infracțiunii de omor și nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât, față de intensitatea loviturilor și împrejurarea că victimei i-au fost produse leziuni de o mare gravitate, pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.

În raportul medico-legal s-a concluzionat că leziunile cu caracter tanatogenerator au fost produse victimei în seara zilei de 19 noiembrie 2003. Astfel, susținerea inculpatului cum, că victima ar fi căzut în zilele premergătoare, pe scările blocului A. 6 și când și-ar fi produs leziuni, care au concurat la producerea morții, nu pot fi reținute. Cu ocazia efectuării autopsiei victimei, s-au mai constatat echimoze brun-gălbui pelpebrală dreapta și la nivelul bărbiei și o excoriație frontală stânga, leziuni ce au putut fi produse prin lovire și cu corpuri dure și care erau mai vechi de 2-3 zile înainte de deces. Aceste leziuni erau superficiale ce nu au contribuit la mecanismul de producere al morții și nu au necesitat îngrijiri medicale.

În cauză, nu se poate reține nici scuza provocării, din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultând că starea de provocare nu se prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracțiunii pe baza tuturor probelor administrate și a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta. O injurie sau o lovire cu palma aplicată de victimă inculpatului, prin ea însăși, nu este întotdeauna de natură a crea acestuia din urmă o intensă tulburare care să fie determinată în declanșarea agresivă. În cauza de față, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și inculpatului, victima G.L. era bătută și le-a adresat cuvinte vulgare tuturor celor ce se aflau în garsonieră.

Martorii audiați au relatat că aceasta nu i-a imputat ceva anume inculpatului, ci doar că îi adresa cuvinte vulgare. De asemenea, inculpatul a declarat că era în relații bune cu victima și că, deși le-a vorbit urât și celorlalte persoane din cameră, acestea nu au fost deranjate de cuvintele ei pentru că erau prea bete. Prin decizia nr. 496/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins apelul inculpatului, reținându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei, precum și față de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

În motivarea recursului, inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, astfel că încadrarea juridică corectă este cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.; pe de altă parte, în raport de împrejurările în care a săvârșit fapta, trei pumni aplicați victimei în condițiile în care aceasta l-a „înjosit grav” în fața concubinei și a martorilor, precum și față de starea gravă a sănătății, două preinfarte pe perioada detenției, se impune reducerea pedepsei. Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în aceea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat. În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că, în raport de intensitatea și numărul mare al loviturilor aplicate victimei, soldate cu fractura sternului, fracturi coaste bilaterale, rupturi hepatice, infiltrate sanguine perirenal drept, precum și de zonă vizată, inculpatul a acționat sub forma intenției indirecte întrucât, chiar dacă nu a urmărit uciderea părții vătămate, a acceptat producerea morții acesteia. Raportul de constatare medico-legală a concluzionat fără echivoc, în sensul că leziunile descrise au fost produse în timpul vieții prin loviri repetate cu pumnii și, posibil picioarele; traumatismul toraco-abdominal cu fracturi sterno – costale bilaterale și rupturi hepatice a fost de gravitate mare, producând moartea victimei iar între acestea există raport direct de cauzalitate.

Totodată, raportul medico-legal răspunde și apărării formulate de inculpat în sensul că, în urmă cu câteva zile, victima a căzut pe scări, concluzionând că leziunile mai vechi există, dar sunt superficiale și nu au contribuit la mecanismul de producere al morții. Față de aceste motive, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei din omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este nefondată și urmează a fi respinsă. În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul din oficiu de schimbare a încadrării juridice dată faptei din omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 C. pen., aceasta este nefondată, pierzându-se din vedere un aspect esențial, respectiv faptul că a intervenit moartea victimei.

Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, nu este întemeiată, deoarece aceasta este într-un cuantum orientat doar cu un an peste minimul special prevăzut de lege, iar reținerea unor circumstanțe atenuante nu se justifică, în raport de multiplele condamnări anterioare ale inculpatului; de altfel, fapta din prezenta cauza a fost comisă la circa 3 luni de la liberarea condiționată dintr-o altă pedeapsă, toate acestea demonstrând periculozitatea sporită pe care o prezintă inculpatul pentru societate și valorile ocrotite de lege. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 496/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23 noiembrie 2003 la 8 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.