ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5803/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364

din 2 iulie 2004, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul B.C. la o

pedeapsă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b C. pen. (fapta din 19 noiembrie 2003).

În baza dispozițiilor art.

61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1907/2002 a

Judecătoriei Galați, contopindu-se restul neexecutat de 464 zile închisoare cu

pedeapsa din prezenta cauză și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea

sporită la 11 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 23 noiembrie

2003 la zi.

S-a constatat că fiul

victimei, numitul G.M., nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În garsoniera martorului

M.I., situată în Galați, au fost găzduite pe timp de noapte, mai multe

persoane.

În genere, acestea nu aveau

locuință și obișnuiau să consume băuturi alcoolice.

În cursul lunii august 2003,

după ce s-a liberat condiționat din executarea unei pedepse privative de

libertate, inculpatul B.C. a înnoptat și el în această garsonieră.

În seara zilei de 19

noiembrie 2003, în garsoniera mai sus-menționată, inculpatul B.C. a consumat

băuturi alcoolice împreună cu martorii R.C. și S.C. În aceeași încăpere se afla

și victima G.L., precum și un minor B.V. de 12 ani, scăpat de sub supravegherea

părinților.

Pe fondul consumului de

băuturi alcoolice, victima G.L., ce era în stare de ebrietate, le-a adresat

expresii vulgare atât martorului R.C., cât și inculpatului B.C.

În aceste împrejurări, inculpatul

B.C. i-a aplicat victimei G.L., ce era pe patul de lângă fereastră și unde

dormea de obicei, mai multe lovituri cu pumnii în zona superioară a corpului și

a cutiei toracice, făcând aceasta în trei reprize la intervale scurte de timp.

După ultimile lovituri,

victima G.L. a rămas în pat, în poziția decubit-dorsal.

Inculpatul B.C. și martorii

R.C. și S.C. au terminat de băut votca din sticlele pe care le cumpărase, după

care s-au culcat.

Spre

dimineață, în jurul orelor 4,00, martora S.C. a constatat că victima G.L. este

decedată în patul ei, iar apoi a sesizat secția 4 Poliție.

În urma efectuării

autopsiei, s-a concluzionat că moartea victimei G.L. a fost violentă și s-a

datorat anemiei acute consecutive hemoragiei interne în cadrul unui

politraumatism toraco-abdominal cu fracturi sterno-costale și rupturi hepative.

Cu ocazia autopsiei

victimei, s-au constatat: fractura sternului, fracturi costale bilaterale

(coastele 2, 3, 5 – II – partea stângă și coastele 2-12 partea dreaptă),

rupturi hepatice, infiltrate sanguine perirenal drept, leziuni produse prin

loviri repetate cu corpuri dure, posibil mâini, picioare.

Toate leziunile au fost

produse în timpul vieții.

Traumatismul

toraco-abdominal cu fracturi sterno-costale bilaterale și rupturi hepatice au

fost de gravitate mare, producând moartea victimei prin hemoragie internă.

Între traumatismul

toraco-abdominal și moartea victimei a existat raport direct de cauzalitate.

Inculpatul a susținut că

victima G.L. căzuse pe scări cu câteva zile înainte de incident, astfel că,

leziunile suferite atunci au condus la decesul acesteia.

S-a reținut săvârșirea

infracțiunii de omor și nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât, față

de intensitatea loviturilor și împrejurarea că victimei i-au fost produse

leziuni de o mare gravitate, pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu

intenția de a suprima viața victimei.

În raportul medico-legal s-a

concluzionat că leziunile cu caracter tanatogenerator au fost produse victimei

în seara zilei de 19 noiembrie 2003. Astfel, susținerea inculpatului cum, că

victima ar fi căzut în zilele premergătoare, pe scările blocului A. 6 și când

și-ar fi produs leziuni, care au concurat la producerea morții, nu pot fi

reținute.

Cu ocazia efectuării

autopsiei victimei, s-au mai constatat echimoze brun-gălbui pelpebrală dreapta

și la nivelul bărbiei și o excoriație frontală stânga, leziuni ce au putut fi

produse prin lovire și cu corpuri dure și care erau mai vechi de 2-3 zile

înainte de deces. Aceste leziuni erau superficiale ce nu au contribuit la

mecanismul de producere al morții și nu au necesitat îngrijiri medicale.

În cauză, nu se poate reține

nici scuza provocării, din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultând că

starea de provocare nu se prezumă.

Pentru reținerea ei este

necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în

momentul comiterii infracțiunii pe baza tuturor probelor administrate și a

împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta.

O injurie sau o lovire cu

palma aplicată de victimă inculpatului, prin ea însăși, nu este întotdeauna de

natură a crea acestuia din urmă o intensă tulburare care să fie determinată în

declanșarea agresivă.

În cauza de față, astfel cum

rezultă din declarațiile martorilor și inculpatului, victima G.L. era bătută și

le-a adresat cuvinte vulgare tuturor celor ce se aflau în garsonieră.

Martorii audiați au relatat

că aceasta nu i-a imputat ceva anume inculpatului, ci doar că îi adresa cuvinte

vulgare.

De asemenea, inculpatul a

declarat că era în relații bune cu victima și că, deși le-a vorbit urât și

celorlalte persoane din cameră, acestea nu au fost deranjate de cuvintele ei

pentru că erau prea bete.

Prin decizia nr. 496/ A din

14 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins apelul

inculpatului, reținându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este

nefondat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei, precum

și față de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

În motivarea recursului,

inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată,

astfel că încadrarea juridică corectă este cea de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.; pe de altă parte, în raport de

împrejurările în care a săvârșit fapta, trei pumni aplicați victimei în

condițiile în care aceasta l-a „înjosit grav” în fața concubinei și a

martorilor, precum și față de starea gravă a sănătății, două preinfarte pe

perioada detenției, se impune reducerea pedepsei.

Apărătorul din oficiu al

inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în aceea de

vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 C. pen.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14

C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că,

în raport de intensitatea și numărul mare al loviturilor aplicate victimei,

soldate cu fractura sternului, fracturi coaste bilaterale, rupturi hepatice,

infiltrate sanguine perirenal drept, precum și de zonă vizată, inculpatul a

acționat sub forma intenției indirecte întrucât, chiar dacă nu a urmărit

uciderea părții vătămate, a acceptat producerea morții acesteia. Raportul de

constatare medico-legală a concluzionat fără echivoc, în sensul că leziunile

descrise au fost produse în timpul vieții prin loviri repetate cu pumnii și,

posibil picioarele; traumatismul toraco-abdominal cu fracturi sterno – costale

bilaterale și rupturi hepatice a fost de gravitate mare, producând moartea

victimei iar între acestea există raport direct de cauzalitate.

Totodată, raportul

medico-legal răspunde și apărării formulate de inculpat în sensul că, în urmă

cu câteva zile, victima a căzut pe scări, concluzionând că leziunile mai vechi

există, dar sunt superficiale și nu au contribuit la mecanismul de producere al

morții.

Față de aceste motive,

cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei din omor, prevăzută de

art. 174 C. pen., în lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.

pen., este nefondată și urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește cererea

formulată de apărătorul din oficiu de schimbare a încadrării juridice dată

faptei din omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în vătămare corporală din

culpă, prevăzută de art. 184 C. pen., aceasta este nefondată, pierzându-se din

vedere un aspect esențial, respectiv faptul că a intervenit moartea victimei.

Nici critica referitoare la

individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond

și menținută de instanța de apel, nu este întemeiată, deoarece aceasta este

într-un cuantum orientat doar cu un an peste minimul special prevăzut de lege,

iar reținerea unor circumstanțe atenuante nu se justifică, în raport de

multiplele condamnări anterioare ale inculpatului; de altfel, fapta din

prezenta cauza a fost comisă la circa 3 luni de la liberarea condiționată

dintr-o altă pedeapsă, toate acestea demonstrând periculozitatea sporită pe

care o prezintă inculpatul pentru societate și valorile ocrotite de lege.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării

preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul –

inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 496/ A din

14 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23 noiembrie 2003 la 8

noiembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 noiembrie 2004.