ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 142 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș a

fost condamnat inculpatul E.M.S., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen.

În baza

art. 86/1 și art. 86/2 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea

pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 7 ani.

S-au

instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 86/3 alin. (1) C.

pen., iar în baza art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul

să se prezinte în prima zi de joi a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Argeș la orele 14.00.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86/4 C. pen.

S-a dedus din perioada aplicata durata executată

în arest preventiv,

începând cu data de 29 noiembrie 2006 la zi.

S-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului

de arestare preventivă nr. 7506/U din 30 noiembrie 2006, dacă nu este reținut

sau arestat în altă cauză.

A fost

obligat inculpatul la 15.000 lei daune morale și o prestație periodică de 200

lei lunar în favoarea părții civile D.I.M., începând cu data de 28 aprilie 2006

și până la încetarea stării de nevoie a acestuia.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 27/28 aprilie 2006,

inculpatul E.M.S., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, pe fondul

unui conflict mai vechi cu partea

D.I.M., a

aplicat acestuia un jet de spray în zona feței după

care a lovit-o de

mai multe ori cu picioarele în zona toracică și a capului, provocându-i leziuni

ce i-au pus viața în primejdie.

S-a

constatat că în cauză sunt conturate elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu motivarea că intensitatea loviturilor

aplicate nu puteau determina moartea părții vătămate, chiar dacă au fost de

natură a-i pune viața în primejdie.

Pentru

aceste motive s-a schimbat încadrarea juridică a faptei conform art. 334 C.

proc. pen., din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art.

174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii, în condițiile art. 86/1 C. pen.

Sub

aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor

civile sub forma daunelor morale, cât și la o prestație periodică în beneficiul

părții vătămate, începând cu data de 28 aprilie 2006 până la încetarea stării

de nevoie.

B.

Sentința a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și

inculpatul E.M.S.

S-a

susținut de către parchet nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de

instanța de fond, pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prev. de art. 174, art, 175 lit. i) C. pen. în cea prev. de art. 182

C. pen., cu motivarea că întreaga activitate infracțională a inculpatului

denotă intenția clară de a ucide.

în apelul

său, inculpatul a solicitat o nouă expertiză medico-legală care să

delimiteze

cele două momente traumatice care vizează partea vătămată, din datele de 21

aprilie 2006 și de 27/28 aprilie 2006, în raport de care să se stabilească cu

exactitate numărul total de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoșire,

aspect relevant asupra încadrării juridice a faptei.

Prin

decizia penală nr. 73/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 142 din

18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, care a fost desființată în

parte, înlăturându-se dispoziția de

schimbare

a încadrării juridice, precum și condamnarea inculpatului cu toate

consecințele.

Totodată, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174

C. pen. comb.

cu art. 175 lit. i) C. pen. și cu aplic.

art. 74 lit. a) – c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

inculpatul la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, potrivit art. 65 alin. (2)

C. pen., urmând ca pedeapsa să se execute în condițiile art. 86/1 C. pen.

Î

n

temeiul art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei s-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Î

n baza

art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a

majorat termenul de încercare la 8 ani, menținându-se restul dispozițiilor

sentinței.

S-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.M.S. împotriva aceleiași

sentințe, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în seara zilei de 27/28

februarie 2006, inculpatul împreună cu martorii O.R.C., M.V., Z.M.A., S.G., P.D.N.

și M.C. s-au deplasat la restaurantul „Doi cocoși" din Municipiul Pitești

pentru a viziona un meci de fotbal.

Din

depozițiile martorilor rezultă că, pe fondul unor discuții contradictorii mai

vechi, a avut loc un conflict minor între inculpat și partea vătămată, ocazie

cu care cea din urmă l-a insultat pe inculpat.

După

acest incident, la un interval de timp destul de îndepărtat,

inculpatul a zărit din nou partea vătămată în

zona blocului nr. 7, urmărind-o

până în casa scării, cu scopul vădit de

a-i aplica o corecție.

Aici, i-a pulverizat o substanță iritantă

dintr-un spray în zona ochilor

și, profitând de efectele

paralizantului, a lovit partea vătămată violent, în abdomen, până când aceasta

a căzut la pământ. în continuare, inculpatul i-a aplicat repetate lovituri cu

piciorul în regiunea capului și abdomenului, oprindu-se abia în clipa în care

una din persoanele din anturajul său i-a ordonat să înceteze.

Partea

vătămată a fost lovită până și-a pierdut cunoștința, fapt

atestat chiar de către inculpat în declarația sa,

acesta arătând că a târât-o

pe partea vătămată, ajutat și de alte

persoane, pe gazonul din fața blocului, întrucât aceasta își pierduse

cunoștința.

Important

de relevat sub acest aspect sunt fotografiile judiciare efectuate inculpatului

și martorului O., care aveau îmbrăcămintea și încălțămintea pline de sânge,

precum și traseul târârii victimei de la locul faptei până în spațiul verde

unde a fost abandonată mai multe ore, în stare de inconștiență.

Potrivit actelor medico-legale rezultă că partea

vătămată a prezentat

leziuni traumatice produse prin

lovire cu și de corp dur ce pot data din 27/28 februarie 2006. Totodată, proba

științifică a confirmat faptul că loviturile au necesitat 120 zile de îngrijiri

medicale de la producere și că au pus în primejdie viața victimei, care a rămas

cu infirmitate.

Instanța

de apel a apreciat că lovirea cu intensitate a victimei, cu pumnii și

picioarele, în zone vitale ale corpului (abdomen și cap) constituie, fără

dubiu, tentativă la infracțiunea de omor și nu vătămare corporală gravă,

reținută de prima instanță după schimbarea încadrării juridice, deoarece nu se

poate susține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului

victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai

datorită intervenirii martorilor.

A mai

reținut împrejurarea că la determinarea numărului de zile de îngrijiri medicale

a concurat și o altercație avută anterior de partea vătămată cu inculpatul

(conform certificatului medico-legal), însă aceasta din urmă nu este

determinantă sub aspectul încadrării faptei, intenția de a ucide fiind redată

prin folosirea unui obiect periculos, sprayul paralizant, urmat de lovituri

intense aplicate în zone vitale ale corpului, fără posibilitatea victimei de a

se apăra. În atari condiții, efectuarea unei noi expertize medico-legale, după

aproape doi ani de la producerea faptei, pentru a se stabili dacă înainte de

agresiunea din data de 27/28 aprilie 2006 partea vătămată a fost victima unor

alte acte de violență care au determinat numărul total al zilelor de îngrijiri

medicale (de 120 zile), este lipsită de relevanță, de vreme ce vinovăția

inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor este reținută

indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, în prezența intenției sale

de a ucide, dedusă din loviturile repetate aplicate asupra unor zone vitale ale

corpului victimei.

Față de

situația de fapt expusă, instanța de apel a înlăturat schimbarea de încadrare

juridică, dispunând condamnarea inculpatului

E.M.S.

pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

La stabilirea pedepsei, instanța de

apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.

pen., în sensul că a ținut seama de gravitatea faptei, de pericolul concret al

acesteia cât și de împrejurările în care s-a săvârșit (reținând că partea

vătămată l-a insultat anterior pe inculpat, stăruința acestuia pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii, atitudinea după săvârșirea infracțiunii),

reținând astfel circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen. și

aplicând o pedeapsă a cărei executare a suspendat-o sub supraveghere.

C. Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru netemeinicie, în principal sub

aspectul individualizării necorespunzătoare a modalității de executare a

pedepsei, iar în subsidiar pentru nemotivarea suspendării executării sub

supraveghere, precum și a neaplicării corespunzătoare a art. 86/3 și 4 C. pen.,

întrucât nu au fost enumerate

condițiile

suspendării sub supraveghere precum și cazurile de revocare a acesteia.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de

art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

este

întemeiat, în parte, pentru următoarele considerente:

Referitor

la modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, criticată de

parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat și că instanța de apel

a făcut o justă individualizare a pedepsei, în conformitate cu criteriile

generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei,

astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Aceasta, întrucât pedeapsa nu este doar o măsură

de constrângere

corespunzătoare valorii sociale încălcate

prin săvârșirea infracțiunii, ci

trebuie să

constituie și un mijloc de reeducare al condamnatului. Având în

vedere

împrejurările săvârșirii faptei dar și circumstanțele personale ale inculpatului,

corect reținute de instanțele de fond și apel - constând în conduita bună a

acestuia înainte de săvârșirea faptei, de atitudinea sinceră pe parcursul

procesului penal, precum și stăruința acestuia de a repara paguba pricinuită

părții vătămate, prin achitarea integrală a daunelor morale și chiar anticipat

a prestației periodice, în condițiile în care nu are o situație materială prea

bună -, precum și timpul petrecut în detenție, de cca. 1 an și 6 luni, Curtea

apreciază că scopul preventiv și

educativ

al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de

detenție,

prin suspendarea sub supraveghere.

Recursul

parchetului este însă întemeiat întrucât instanța de apel, înlăturând

dispoziția de schimbare a încadrării juridice, precum și

condamnarea inculpatului, cu toate consecințele, nu

a arătat condițiile în

care se execută pedeapsa, respectiv care sunt

măsurile de supraveghere și obligațiile la care condamnatul va fi supus pe

durata termenului de încercare, deoarece, înlăturând condamnarea inculpatului,

cu toate

consecințele, nu se poate susține

că a menținut respectivele dispoziții ale

hotărârii instanței de fond.

Ca

atare, Curtea va complini omisiunea instanței de apel și va face

aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.

86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.,

atrăgând totodată atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării acestor obligații, potrivit

dispozițiilor art. 86/4, în condițiile art. 359 C. proc. pen.

Totodată,

în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei,

precum și de urmările produse, Curtea apreciază

că se impune majorarea

termenului de încercare la durata maximă

prevăzută de art. 86/2 alin. (1) C. pen.

Pentru

toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din același cod,

va admite recursul formulat de

parchet

și va casa în parte decizia recurată, pe care o va modifica în sensul

considerentelor arătate mai sus.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare

avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești,

împotriva deciziei penale nr. 73A din 11 septembrie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie,

privind pe inculpatul E.M.S.

Casează în parte decizia recurată numai cu privire

la latura penală și

rejudecând:

Majorează termenul de încercare la 9 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. stabilește

în sarcina inculpatului E.M.S.

următoarele măsuri de supraveghere la care se va

supune pe

durata termenului de încercare:

a)

să se prezinte, la datele

fixate la Serviciul de protecție a victimelor

și

reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Argeș;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existentă.

In baza art. 359 C.

proc. pen. atrage atenția inculpatului cu

privire la

cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de

art. 86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

recurate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în

sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.