ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 142 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost condamnat inculpatul E.M.S., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. În baza art. 86/1 și art. 86/2 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 7 ani. S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 86/3 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen.

a fost obligat inculpatul să se prezinte în prima zi de joi a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș la orele 14.00. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 C. pen. S-a dedus din perioada aplicata durata executată în arest preventiv, începând cu data de 29 noiembrie 2006 la zi. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7506/U din 30 noiembrie 2006, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. A fost obligat inculpatul la 15.000 lei daune morale și o prestație periodică de 200 lei lunar în favoarea părții civile D.I.M., începând cu data de 28 aprilie 2006 și până la încetarea stării de nevoie a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 27/28 aprilie 2006, inculpatul E.M.S., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, pe fondul unui conflict mai vechi cu partea D.I.M., a aplicat acestuia un jet de spray în zona feței după care a lovit-o de mai multe ori cu picioarele în zona toracică și a capului, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie. S-a constatat că în cauză sunt conturate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu motivarea că intensitatea loviturilor aplicate nu puteau determina moartea părții vătămate, chiar dacă au fost de natură a-i pune viața în primejdie. Pentru aceste motive s-a schimbat încadrarea juridică a faptei conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii, în condițiile art. 86/1 C. pen. Sub aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile sub forma daunelor morale, cât și la o prestație periodică în beneficiul părții vătămate, începând cu data de 28 aprilie 2006 până la încetarea stării de nevoie. B. Sentința a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul E.M.S. S-a susținut de către parchet nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de instanța de fond, pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 174, art, 175 lit. i) C. pen.

în cea prev. de art. 182 C. pen., cu motivarea că întreaga activitate infracțională a inculpatului denotă intenția clară de a ucide. în apelul său, inculpatul a solicitat o nouă expertiză medico-legală care să delimiteze cele două momente traumatice care vizează partea vătămată, din datele de 21 aprilie 2006 și de 27/28 aprilie 2006, în raport de care să se stabilească cu exactitate numărul total de îngrijiri medicale necesare pentru însănătoșire, aspect relevant asupra încadrării juridice a faptei. Prin decizia penală nr. 73/A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 142 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, care a fost desființată în parte, înlăturându-se dispoziția de schimbare a încadrării juridice, precum și condamnarea inculpatului cu toate consecințele.

Totodată, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. i) C. pen. și cu aplic. art. 74 lit. a) – c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., urmând ca pedeapsa să se execute în condițiile art. 86/1 C. pen. Î n temeiul art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. Î n baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a majorat termenul de încercare la 8 ani, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.M.S. împotriva aceleiași sentințe, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în seara zilei de 27/28 februarie 2006, inculpatul împreună cu martorii O.R.C., M.V., Z.M.A., S.G., P.D.N. și M.C. s-au deplasat la restaurantul „Doi cocoși" din Municipiul Pitești pentru a viziona un meci de fotbal. Din depozițiile martorilor rezultă că, pe fondul unor discuții contradictorii mai vechi, a avut loc un conflict minor între inculpat și partea vătămată, ocazie cu care cea din urmă l-a insultat pe inculpat.

După acest incident, la un interval de timp destul de îndepărtat, inculpatul a zărit din nou partea vătămată în zona blocului nr. 7, urmărind-o până în casa scării, cu scopul vădit de a-i aplica o corecție. Aici, i-a pulverizat o substanță iritantă dintr-un spray în zona ochilor și, profitând de efectele paralizantului, a lovit partea vătămată violent, în abdomen, până când aceasta a căzut la pământ. în continuare, inculpatul i-a aplicat repetate lovituri cu piciorul în regiunea capului și abdomenului, oprindu-se abia în clipa în care una din persoanele din anturajul său i-a ordonat să înceteze. Partea vătămată a fost lovită până și-a pierdut cunoștința, fapt atestat chiar de către inculpat în declarația sa, acesta arătând că a târât-o pe partea vătămată, ajutat și de alte persoane, pe gazonul din fața blocului, întrucât aceasta își pierduse cunoștința.

Important de relevat sub acest aspect sunt fotografiile judiciare efectuate inculpatului și martorului O., care aveau îmbrăcămintea și încălțămintea pline de sânge, precum și traseul târârii victimei de la locul faptei până în spațiul verde unde a fost abandonată mai multe ore, în stare de inconștiență. Potrivit actelor medico-legale rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur ce pot data din 27/28 februarie 2006. Totodată, proba științifică a confirmat faptul că loviturile au necesitat 120 zile de îngrijiri medicale de la producere și că au pus în primejdie viața victimei, care a rămas cu infirmitate.

Instanța de apel a apreciat că lovirea cu intensitate a victimei, cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale corpului (abdomen și cap) constituie, fără dubiu, tentativă la infracțiunea de omor și nu vătămare corporală gravă, reținută de prima instanță după schimbarea încadrării juridice, deoarece nu se poate susține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită intervenirii martorilor. A mai reținut împrejurarea că la determinarea numărului de zile de îngrijiri medicale a concurat și o altercație avută anterior de partea vătămată cu inculpatul (conform certificatului medico-legal), însă aceasta din urmă nu este determinantă sub aspectul încadrării faptei, intenția de a ucide fiind redată prin folosirea unui obiect periculos, sprayul paralizant, urmat de lovituri intense aplicate în zone vitale ale corpului, fără posibilitatea victimei de a se apăra.

În atari condiții, efectuarea unei noi expertize medico-legale, după aproape doi ani de la producerea faptei, pentru a se stabili dacă înainte de agresiunea din data de 27/28 aprilie 2006 partea vătămată a fost victima unor alte acte de violență care au determinat numărul total al zilelor de îngrijiri medicale (de 120 zile), este lipsită de relevanță, de vreme ce vinovăția inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor este reținută indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, în prezența intenției sale de a ucide, dedusă din loviturile repetate aplicate asupra unor zone vitale ale corpului victimei. Față de situația de fapt expusă, instanța de apel a înlăturat schimbarea de încadrare juridică, dispunând condamnarea inculpatului E.M.S.

pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în sensul că a ținut seama de gravitatea faptei, de pericolul concret al acesteia cât și de împrejurările în care s-a săvârșit (reținând că partea vătămată l-a insultat anterior pe inculpat, stăruința acestuia pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, atitudinea după săvârșirea infracțiunii), reținând astfel circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen. și aplicând o pedeapsă a cărei executare a suspendat-o sub supraveghere.

C. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru netemeinicie, în principal sub aspectul individualizării necorespunzătoare a modalității de executare a pedepsei, iar în subsidiar pentru nemotivarea suspendării executării sub supraveghere, precum și a neaplicării corespunzătoare a art. 86/3 și 4 C. pen., întrucât nu au fost enumerate condițiile suspendării sub supraveghere precum și cazurile de revocare a acesteia. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în parte, pentru următoarele considerente: Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, criticată de parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat și că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen. Aceasta, întrucât pedeapsa nu este doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, ci trebuie să constituie și un mijloc de reeducare al condamnatului.

Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei dar și circumstanțele personale ale inculpatului, corect reținute de instanțele de fond și apel - constând în conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea faptei, de atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, precum și stăruința acestuia de a repara paguba pricinuită părții vătămate, prin achitarea integrală a daunelor morale și chiar anticipat a prestației periodice, în condițiile în care nu are o situație materială prea bună -, precum și timpul petrecut în detenție, de cca. 1 an și 6 luni, Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, prin suspendarea sub supraveghere.

Recursul parchetului este însă întemeiat întrucât instanța de apel, înlăturând dispoziția de schimbare a încadrării juridice, precum și condamnarea inculpatului, cu toate consecințele, nu a arătat condițiile în care se execută pedeapsa, respectiv care sunt măsurile de supraveghere și obligațiile la care condamnatul va fi supus pe durata termenului de încercare, deoarece, înlăturând condamnarea inculpatului, cu toate consecințele, nu se poate susține că a menținut respectivele dispoziții ale hotărârii instanței de fond. Ca atare, Curtea va complini omisiunea instanței de apel și va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 86/3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., atrăgând totodată atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării acestor obligații, potrivit dispozițiilor art. 86/4, în condițiile art. 359 C. proc.

pen. Totodată, în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, precum și de urmările produse, Curtea apreciază că se impune majorarea termenului de încercare la durata maximă prevăzută de art. 86/2 alin. (1) C. pen. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursul formulat de parchet și va casa în parte decizia recurată, pe care o va modifica în sensul considerentelor arătate mai sus. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva deciziei penale nr. 73A din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul E.M.S. Casează în parte decizia recurată numai cu privire la latura penală și rejudecând: Majorează termenul de încercare la 9 ani. În baza art. 86 3 C. pen. stabilește în sarcina inculpatului E.M.S. următoarele măsuri de supraveghere la care se va supune pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Argeș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

In baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.