ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 5 februarie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T.D., pentru comiterea infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3 1 ) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că între inculpatul T.D.

și partea vătămată L.G., urma să aibă loc o judecată țigănească, în vederea încheierii unui litigiu existent între părți referitoare la un imobil și o sumă de bani. În acest scop, la data de 18 iulie 2002 cei doi s-au întâlnit în piața orașului Tg. Cărbunești, fiecare fiind însoțit de mai multe rude și prieteni. Cum în cursul judecății nu s-a ajuns la o înțelegere, părțile s-au angajat într-un conflict verbal, adresându-și insulte și amenințări pentru ca în cele din urmă să se lovească reciproc. În sprijinul părții vătămate au intervenit fii săi, L.D. și C.A., primul dintre aceștia lovind pe inculpat cu un cuțit. Inculpatul T.D.

a ripostat, trăgând în direcția atacatorilor, șase gloanțe cu un revolver, provocând astfel părții vătămate L.G., leziuni corporale care au necesitat 95 – 100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în pericol viața victimei, iar părții vătămate L.N., leziuni corporale, care au necesitat 65-79 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Deși inculpatul era căzut la pământ, scăpând arma din mână cei doi agresori, respectiv L.D. și C.A. au continuat să-i aplice lovituri de cuțit, provocându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și punându-i viața în pericol. Procedând la judecarea cauzei în fond, Tribunalul Gorj a pronunțat sentința penală nr. 378 din 28 octombrie 2003, prin care a dispus achitarea inculpatului T.D.

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. pen. și art. 73 lit. a) C. pen. Prin aceiași sentință, instanța a dispus condamnarea inculpatului T.D. la un an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3 1 ) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în condițiile, prevăzute de art. 81 și art. 82 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 9 noiembrie la 24 decembrie 2002. Totodată, s-a dispus confiscarea revolverului corp delict. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.462.292 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Tg. Cărbunești și 7.483.455 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Craiova, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.000.000 lei. De menționat este faptul că în urma disjungerii cauzei, același parchet a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.D. și C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele pentru primul inculpat și a dispozițiilor art. 37 lit. b) și art. 75 lit. i) C. pen., pentru cel de-al doilea. Pentru a dispune achitarea inculpatului T.D. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, instanța de fond a reținut că acesta s-a aflat în legitimă apărare, fiind atacat de partea vătămată și de fiii acestuia C.A. și L.D. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 178 din 6 aprilie 2004, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a desființat sentința primei instanțe și rejudecând cauza a dispus condamnarea inculpatului T.D.

la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.; la 4 ani închisoare pentru infracțiunea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la un an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Apelurile declarate de părțile vătămate L.D. și C.A. au fost respinse, instanța reținând că aceștia nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond a înlăturat cu ușurință declarațiile martorilor L.N., D.I., S.M., R.F., D.V., G.G. și P.L., nefăcând parte din grupurile aflate în conflict, cu ocazia audierii au susținut că atunci când L.G. l-a înjurat pe inculpat, acesta din urmă a scos pistolul și a tras în direcția grupului în care se afla partea vătămată și că numai după aceea a fost lovit cu cuțitul de către cei doi fii ai victimei, respectiv L.D. și C.A.

Totodată, s-a motivat că pedepsele de 2 ani și respectiv un an închisoare aplicate inculpatului, pentru infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice sunt prea blânde în raport de gradul de pericol social sporit al faptelor comise în modalitatea de executare stabilită nu este de natură să conducă la reeducarea acestuia și nici la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Împotriva menționatei decizii, inculpatul T.D. a declarat recurs, invocând pe de o parte motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., în sensul că instanța de apel condamnând pe inculpat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 174 lit. b) C. pen., a comis o eroare gravă de fapt, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 44 C. pen., referitor la legitima apărare, care justifică soluția de achitare pronunțată de prima instanță. Pe de altă parte inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că majorarea pedepselor aplicate și modificarea modalității de executare a acestora pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3 1 ) C. pen. și art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., este nejustificată în condițiile în care însăși instanța de apel a reținut existența circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului.

Recursul este fondat. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. „este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc”. De asemenea, prevederile art. 3 al aceluiași articol este considerat în stare de legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Din probele administrate în cauză s-au conturat două versiuni cu privire la situația de fapt. În prima versiune expusă în rechizitoriu și însușită de instanța de apel se reține că la data de 18 iulie 2002, pe fondul altercației în care era angajat cu partea vătămată L.G., inculpatul recurent T.D.

a scos pistolul și a tras mai multe focuri de armă, rănindu-l grav pe acesta din urmă și pe L.N., după care el a fost grav rănit în urma atacului cu cuțite, declanșat de fiii primei victime, respectiv C.A. și L.D. În a doua versiune adoptată de către instanța de fond și susținută prin motivele de recurs, se reține că L.D. și C.A. l-au atacat pe T.D. cu o baionetă și cuțite, pentru a veni în sprijinul tatălui lor, L.G. (unul dintre cuțite rămânând înfipt în corpul victimei), situație în care inculpatul T.D. a scos pistolul și a tras focurile de armă în urma cărora au fost răniți L.G. și L.N. Determinate pentru rezolvarea problemei de drept pusă în discuție este stabilirea corectă a modului de desfășurare a celor două acțiuni violente și a consecințelor pe care le-au generat.

Examinând declarațiile martorilor audiați în cursul procesului, se constată că la urmărirea penală, un număr de 26 au făcut depoziții în favoarea inculpatului T.D., iar 21 împotriva acestuia, în timp ce la instanța de judecată, 21 dintre martori au confirmat versiunea susținută de inculpat și numai nouă pe cea a părților vătămate. Deși prezentarea comparativă a declarațiilor date de cei peste 50 martori audiați în cauză nu sunt lipsite de relevanță, la aprecierea uneia sau alteia dintre versiunile conturate, în vederea justă soluționării a cauzei, se impune și o analiză calitativă a acestora.

Astfel, instanța de apel, adoptând versiunea părților vătămate nu a avut în vedere că patru dintre cei nouă martori pe a căror depoziții se sprijină hotărârea de condamnare a inculpatului T.D., au fost trimiși în judecată și condamnați chiar mai înaintea acestuia, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă comisă în cauza respectivă, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, cât și din copia rechizitoriului depusă la dosar. Pe de altă parte se constată că doi dintre martori, care au susținut varianta prezentată de inculpatul T.D., aveau calitatea de judecători ai litigiului ivit între părți, fiind vorba de C.P. și B.I. Varianta respectivă a fost susținută nu numai de persoanele care făceau parte din grupul inculpatului ci și de unele rude ale părților vătămate cum ar fi B.F.

(concubina lui L.G.) și P.S.L. (nepoata aceleiași părți vătămate). În mod nejustificat au fost înlăturate, de asemenea, și declarațiile date de C.A. (fiul părții vătămate L.G.) și L.N. (fratele aceleiași părți vătămate) care, deși au fost trimiși în judecată și condamnați pentru tentativă la infracțiunea de omor comisă în aceiași cauză, victimă fiind T.D., în declarațiile date în prezenta cauză, au susținut, în mod constant, că inculpatul recurent a făcut uz de armă numai după ce fusese lovit cu cuțitele de către aceștia. În fine, soluția de condamnare a inculpatului T.D. se întemeiază și pe declarațiile martorilor L.N., P.S.L. care, cu ocazia audierii la instanță au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, întrucât din cuprinsul probelor administrate, rezultă, fără dubiu, că inculpatul T.D.

a ripostat cu focuri de armă pentru a curma atacul material, direct, imediat și injust declanșat împotriva sa cu arme albe de C.A. și L.D., fii părții vătămate, cu care se afla angajat în conflict. În cauză fiind întrunite condițiile cerute de prevederile art. 44 alin. (2) C. pen., soluția de condamnare a acestuia de către instanța de apel pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., nu se justifică. Decizia pronunțată de instanța de apel este greșită și cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.D., pentru infracțiunile de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 279 alin. (3 1 ) C. pen.

și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., în sensul că acestea au fost majorate, schimbându-se totodată și modalitatea de executare a lor, deși instanța a reținut în favoarea inculpatului recurent largi circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. În consecință, recursul declarat de inculpatul T.D. fiind întemeiat, urmează a fi admis, și a se casa integral decizia atacată. Cum în cuprinsul sentinței pronunțate, instanța de fond a reținut greșit dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., ca temei al achitării, textul menționat referindu-se la depășirea legitimei apărări sau ale stării de necesitate, urmează ca acest text de lege să fie înlăturat, reținând dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., alături de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. pen., ca temei al achitării.

Restul dispozițiilor sentinței penale nr. 378 din 28 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, urmează a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 178 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova. Casează integral decizia penală atacată, iar sentința penală nr. 378 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen., ca temei al achitării, dispoziție pe care o înlătură, reținând că sunt întrunite integral condițiile cumulative, prevăzute în art. 44 alin. (2) C. pen. Menține restul dispozițiilor sentinței penale nr. 378 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.