ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2755/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 9

ianuarie 2003, pronunțată de, Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul

R.F. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

S-a menținut starea de arest, s-a

dedus perioada executată de la 22 august 2002 și s-a prelungit măsura arestului

preventiv cu încă 30 de zile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat cuțitul corp delict.

A fost obligat inculpatul să

plătească 70.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A. și 4.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în noaptea de 15 iunie 2002, în timp ce se afla la

discoteca de pe raza comunei Recea și după ce consumase băuturi alcoolice, l-a

lovit de mai multe ori cu cuțitul pe parte civilă L.A. producându-i leziuni

traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile îngrijiri medicale și

i-au pus viața în pericol.

Împotriva sentinței a formulat apel

inculpatul R.F. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 182, cu aplicarea art. 73 și art. 74 C. pen., reducerea daunelor morale

la care a fost obligat, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub

minimul prevăzut de lege prin reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea

prevederilor art. 76 C. pen.

Apelul a fost respins ca nefondat,

prin decizia nr. 50/ A din 27 februarie 2003, pronunțată de secția penală de la

Curtea de Apel Pitești.

În termen legal, inculpatul a

recurat această hotărâre solicitând casarea ei pentru nelegalitate și

netemeinicie.

A cerut schimbarea  încadrării

juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă și reținerea circumstanței

legale a scuzei provocării, iar în ce privește despăgubirile la care a fost

obligat le-a considerat exagerate și a cerut reducerea lor.

Examinând hotărârile atacate în

raport cu motivele invocate, Curtea constată în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Din declarațiile martorilor G.A.V.,

L.F., L.M., C.I.L. și L.G. audiați nemijlocit de prima instanță rezultă că

incidentul s-a desfășurat în două sau chiar trei faze. La un moment dat

inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a scos cuțitul și l-a lovit pe

martorul L.C. În acel timp L.M. sora martorului a făcut semn autoturismului în

care se afla partea vătămată, să oprească și când partea vătămată a coborât și

s-a îndreptat între cei doi, a fost lovit și el cu cuțitul.

Martorii au arătat că partea

vătămată nu a apucat să i se adreseze inculpatului și nu avea în mâini corpuri

contondente sau tăietoare.

Așa fiind, instanțele au reținut

corect că inculpatul a lovit fără să fi fost provocat, iar fapta sa constituie

tentativă de omor date fiind leziunea și gravitatea acesteia și instrumentul cu

care a fost lovită victima, apt să producă moartea.

Atâta timp cât inculpatul aflat în

stare de ebrietate a lovit pe rând două persoane cu un cuțit, obiect vulnerant,

apt să producă moartea, iar cea de a doua persoană a prezentat plagă abdominală

penetrantă cu secțiune de lob hepatic și șoc hemoragic, corect instanțele au

reținut că inculpatul a acționat în cel mai bun caz cu intenție indirectă.

Așa fiind, critica adusă hotărârilor

nu poate fi primită.

Obligarea inculpatului la plata

daunelor morale a fost stabilită în condițiile în care acesta interogat de

prima instanță a declarat că este de acord să plătească despăgubirile

solicitate de partea vătămată, astfel că nici cel de-al doilea motiv de recurs

nu poate fi primit.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul R.F. ca nefondat și-l

va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsă arestul preventiv executat de la 22 august 2002 la pronunțarea

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

R.F.

împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel

Pitești.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 22 august 2002 la 10 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003 .