ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5203/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 448

din 14 decembrie 2005, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.L.A., la 3

ani închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 73 lit. b) din

același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea

vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

plata către partea civilă C.A.S. Gorj, a sumei de 932,87 lei cu titlu de

despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza la data achitării efective.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 26 iunie

2005, inculpatul și concubina sa S.C., au participat la o petrecere organizată

în satul Borăscu, aici el având un diferend verbal cu B.D. și J.N., aceștia din

urmă povestind cele întâmplate prietenului lor, T.G.

Împreună cu acesta, cei doi

s-au hotărât să ia legătura cu inculpatul pentru a-i cere detalii legate de

conflictul întâmplat, sens în care, pe drum, ei deplasându-se cu un autoturism,

l-au observat pe inculpat și concubina lui. Ca atare, T.G. a coborât din vehicul

și s-a îndreptat spre inculpat. Instantaneu, inculpatul l-a lovit, el

aplicându-i o lovitură și cu un corp tăietor-înțepător, leziunile provocate

necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Raportul de constatare

medico-legală a reținut că leziunile au pus în pericol viața victimei,

rezultatul mai grav neproducându-se pentru că victima a fost supusă

intervenției chirurgicale și tratată intensiv.

Fișa de cazier judiciar a

inculpatului a relevat că acesta, prin sentința penală nr. 1779/1998 a

Judecătoriei Târgu Jiu a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă

din care a fost liberat condiționat la 25 noiembrie 2002, rămânându-i un rest

de 611 zile închisoare, situație în raport cu care el este recidivist

postcondamnatoriu potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației

de fapt și, deci și a vinovăției lui.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 138 din 20 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cale de

atac nemotivată în scris.

Apărătorul desemnat din

oficiu pentru asistarea juridică a recurentului a indicat cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 17 C. proc. pen., respectiv

în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, hotărârea de condamnare fiind

greșită și faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Recursul este nefondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că în faza urmăririi penale și la cercetarea judecătorească,

partea vătămată constant a declarat că a fost lovită de C.L.A. cu piciorul și

„a simțit cald în zona abdomenului”, ceea ce a însemnat că „a fost tăiat”, după

aceasta, de teamă, a fugit și s-a pierdut în întuneric.

Fișa de observație medicală,

întocmită la 26 iunie 2006, orele 4h10

’

, la poziția 2094, a înscris

că T.G. a prezentat diagnosticul „plagă înjunghiată hipocondru drept”.

Inculpatul și martorii B.D.,

J.N., S.C., au susținut că partea vătămată a fost lovită de inculpat, dar nu au

văzut la acesta nici un obiect tăietor-înțepător. Însă, din modul de derulare a

conflictului în timp, noaptea de 25 spre 26 iunie 2006, între intervalul

întâlnirii celor doi și cel al retragerii victimei, acesta nu a mai avut vreun

diferend cu nici o altă persoană, transportarea sa la spital fiind făcută, la

solicitarea lui, de un vehicul de ocazie.

Ca atare, situația de fapt

și vinovăția inculpatului au fost just stabilite.

În ce privește încadrarea

juridică a faptei, în caracterizarea acesteia, activitatea infracțională

trebuie analizată în ansamblul ei, atât din punctul de vedere al intenției

făptuitorului, cât și din cel al consecințelor suportate de victimă în urma

tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. În ansamblul lor, leziunile au pus în

primejdie viața victimei, iar inculpatul, producându-le, nu a urmărit să

cauzeze doar o vătămare corporală, ci el a fost indiferent, indirect acceptând

că lezând abdomenul, putea să ucidă victima, rezultat care nu s-a produs

datorită unor situații din afara voinței făptuitorului (intervenție

chirurgicală de urgență, terapie intensivă).

În aceste condiții, fapta

comisă este tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el urmează si fie respins.

În baza dispozițiilor art. 192

din același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.L.A. împotriva deciziei penale nr. 138 din 20 aprilie

2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2006.