ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, prin sentința

penală nr. 88/ D din 13 februarie 2007, a condamnat pe inculpatul T.N.C., la 6

ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174,

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

A dedus arestul preventiv de

la 2 noiembrie 2005 și a menținut starea de arest.

L-a obligat pe inculpat să

plătească despăgubiri:

- 540,58 RON Spitalului

județean Bacău;

- 1430 RON Spitalului clinic

de recuperare Iași;

- 204,70 RON Serviciului de

ambulanță de la Spitalul județean Bacău, cheltuieli efectuate cu spitalizarea

părții vătămate G.M., datorate conform art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006.

În temeiul art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 și urm.C. civ., l-a obligat pe inculpat să plătească părții

civile G.M. 2000 lei daune materiale și 5000 lei daune morale.

A respins, ca tardiv

formulată, cererea de obligare a inculpatului la plata unei prestații

periodice, urmare a reducerii capacității de muncă a părții vătămate cu 25 %.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că, la data de 5 iunie

2005, în timp ce se afla într-un bar din satul Recea, comuna Horgești, județul

Bacău, împreună cu fiul și soția, inculpatul a intervenit într-un conflict

izbucnit între fiu și alte persoane și l-a lovit cu cuțitul pe G.M. în regiunea

cervicală dreaptă, brațul stâng și în torace.

Victima a fost transportată

de urgență la Spitalul Bacău unde s-a intervenit chirurgical.

Potrivit certificatului

medico-legal și raportului de expertiză medico-legală, leziunile au necesitat

pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în

primejdie viața. Sechelele post-traumatice au creat victimei un deficit motor

al membrelor inferioare, reprezentând o invaliditate de 35 %, iar după reexaminare

la 6 luni, invaliditatea s-a redus la 25 %.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpatul și partea civilă.

Inculpatul a criticat

sentința ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit faptei i s-a

dat încadrarea juridică prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., în loc ca aceasta să fie încadrată în dispozițiile art. 181 C. pen.,

infracțiunea a fost săvârșită în condițiile unei provocări, iar instanța nu a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar în ce privește

pedeapsa, aceasta a fost greșit individualizată, existând suficiente temeiuri

pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării conform art. 81 C.

pen.

Partea civilă a criticat

sentința, susținând că:

- în mod greșit a fost

respinsă, ca tardiv formulată, cererea de stabilire a unei prestații periodice,

deoarece incapacitatea a fost stabilită abia la 27 iulie 2006, în urma

reexaminării medicale, iar la data constituirii ca parte civilă nu avea cum să

cunoască faptul că vătămările au avut consecință o infirmitate permanentă;

- deoarece nu mai poate

lucra în gospodărie în mod greșit instanța l-a obligat pe inculpat doar la

plata cu titlu de daune materiale, a sumei de 2000 lei;

- daunele morale acordate

sunt stabilite într-o sumă insuficientă.

Prin decizia penală nr. 106

din 15 mai 2007, pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Bacău,

apelurile au fost admise, numai cu privire la aplicarea pedepsei accesorii și

la cuantumul despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune materiale.

A interzis inculpatului doar

exercițiul dreptului de a fi ales [(art. 64 alin. (1) lit. a)] teza a II-a și

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

înlăturând interzicerea exercitării dreptului de a alege.

A majorat cuantumul

despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale de la 200 RON la 4054 RON.

Nemulțumit și de această

hotărâre, partea civilă a atacat cu recurs.

Prin motivele de recurs

scrise a criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice, deoarece:

- despăgubirile civile cu

titlu de daune materiale pe perioada 5 iunie 2005 – 13 februarie 2007, reprezintă

potrivit calculelor sale 11.520 RON și nu 4000 RON cum a stabilit instanța de

apel;

- cuantumul daunelor morale

stabilite de prima instanță și menținute în apel este prea mic, față de

suferințele avute și se impune majorarea lor la 30.000 RON;

- în mod greșit a fost

respinsă cererea de stabilire în sarcina inculpatului a unei prestații

periodice pentru reducerea capacității de muncă cu 25 %.

Recursul este nefondat.

Rezultă din actele și

lucrările aflate la dosarul cauzei și cum au motivat cele două instanțe

următoarele:

În cursul urmăririi penale,

partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă, cuantumul

pretențiilor urmând să îl precizeze în fața instanței.

În cursul judecății, în fața

tribunalului, prin declarația dată la 31 ianuarie 2006, partea vătămată a

arătat că solicită obligarea inculpatului la plata a 300.000.000 lei (30000

RON) daune materiale și 30.000 RON daune morale.

Instanța a audiat martorii

propuși în dovedirea pretențiilor și a solicitat efectuarea unei expertize

medico-legale pentru a se constata dacă s-a cauzat o infirmitate fizică,

deoarece potrivit primului raport de expertiză medico-legală, sechelele

posttraumatice au cauzat o invaliditate de 35 %, barem A. pe o perioadă de 6

luni.

Așa cum a motivat instanța

de apel, nimic nu-l împiedică pe G.M. ca în timpul judecății, cunoscând că

prezenta o infirmitate fizică permanentă, aspect confirmat prin raportul

medico-legal, depus la dosar la 27 iulie 2006 să ceară ca inculpatul să fie

obligat la plata unei prestații periodice pe timpul invalidității.

Partea civilă nu a făcut

acest lucru decât cu ocazia dezbaterilor în fond când a depus și concluzii

scrise, prin care solicită stabilirea prestației periodice, fără ca instanța să

fi avut posibilitatea să stabilească prin probe care ar fi fost nivelul

prestației periodice.

În aceste condiții, capătul

de cerere privind stabilirea unei prestații periodice a fost respins ca fiind

formulat tardiv, partea civilă având posibilitatea ca pe baza actelor medicale

pe care le deține să ceară separat printr-o acțiune civilă obligarea

inculpatului la plata unei prestații periodice.

În ce privește despăgubirile

civile cu titlu de daune materiale și morale se constată că instanțele, pe baza

probelor administrate au stabilit despăgubiri juste și nu se impunea acordarea

unor despăgubiri în alte limite așa cum a pretins partea civilă.

Hotărârile pronunțate fiind

legale și temeinice, recursul urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

Văzând și art. 192 C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă G.M. împotriva deciziei penale nr. 106 din

15 mai 2007 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul T.C.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2007.