ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2836/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2836/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza actelor și
lucrărilor din dosar, reține următoarele:
Prin
sentința penală nr. 506/D din 23 octombrie pronunțată de Tribunalul Bacău, în
temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c)
C. proc. pen., s-a dispus achitarea
inculpatului J.N.,
cu
antecedente penale fiind recidivist, pentru infracțiunea de lovire sau alte
violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) cu
art. 37 lit.
a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice și
recalificarea faptei din art. 20, art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen.
S-a
constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a
constatat că partea vătămată L.I. nu s-a constituit
parte
civilă în cauză.
S-a
respins cererea privind acordarea de despăgubiri civile
formulată de partea civilă Spitalul Județean
Bacău.
S-a
dispus plata din fondurile M.J. a sumei de 200 lei, onorarii
pentru avocații desemnați din oficiu la
urmărirea penală și la instanță
- avocat S.B. -100 lei; avocat A.P.I. - 100
lei.
Conform
art. 192 alin. (1) pct. l lit. a) C. proc. pen., a fost obligată
partea vătămată L.I. la plata sumei de
650 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus
punerea
în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a
inculpatului J.N., pentru săvârșirea infracțiunii
de tentativă
de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,
constând în aceea că în ziua de
02 ianuarie 2007, cu un cuțit l-a lovit
în zona feței, a toracelui și a
membrului
inferior drept, pe L.I., cauzându-i leziuni ce au
necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile
îngrijiri medicale.
Din
probele administrate atât la urmărirea penală cât și în
cursul cercetării judecătorești instanța a reținut
că:
Partea vătămată L.I. este deținut în
Penitenciarul Bacău, aflându-se în executarea unei pedepse de 14 ani
închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de
omor. Acesta a fost
repartizat la camera 30, împreună cu mai mulți
deținuți. Printre aceștia, se afla și inculpatul J.N., care, în prezent,
execută o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare,
aplicată prin
sentința penală nr. 256
din 15 mai 2007 a Tribunalului Bacău.
În ziua
de 02 ianuarie 2007, în jurul orelor 13,00, fiind de serviciu,
agentul șef adjunct al Penitenciarului
Bacău, B.V., a auzit
bătăi în ușa de la camera 30. Acesta
s-a deplasat împreună cu colegul său G.G. pentru a vedea ce se întâmplă.
Deținutul L.I. (parte vătămată în cauza de față) aflat la camera 30, a spus
celor doi că dorește să vorbească cu șeful de
tură
U. După ce acesta din urmă a fost anunțat telefonic, în
ușa camerei s-au auzit din nou bătăi puternice.
Când s-a deschis
ușa camerei, supraveghetorii l-au observat pe partea
vătămată L.I., care era plin de sânge pe față.
În aceste
împrejurări, deținutul a fost scos din celulă, luându-
se
măsuri pentru transportarea sa la cabinetul medical. După acordarea primului
ajutor de către cadrele medicale de serviciu partea vătămată L.I. a fost
transferată Spitalul Județean
Bacău, secția
chirurgie unde a fost spitalizată în perioada
02 ianuarie 2007-05
ianuarie 2007.
În declarațiile date la urmărirea
penală în ziua de 05 ianuarie 2007
(fila 6
dosar urmărire penală) și de 02 februarie 2007 (fila 7 dosar urmărire
penală),
precum și la instanță (fila 12 dosar tribunal), partea vătămată a susținut că a
fost lovită de inculpatul J.N. în
ziua de
02 ianuarie 2007. Arată partea vătămată că, în ziua menționată, în
jurul
orelor 13,00, a fost lovită de inculpat cu pumnul în zona feței,
fără motiv, în timp ce se afla la grupul sanitar.
După ce s-a întors în
cameră, urmat
fiind de inculpat, a fost lovit de acesta din urmă cu un
cuțit în zona coapsei, la piciorul drept, motiv
pentru care a solicitat
prezenta supraveghetorilor. In acel moment,
susține partea vătămată, inculpatul s-a „năpustit" din nou asupra sa,
lovind-o cu cuțitul în zona gâtului și a toracelui. După acest incident, a fost
necesară intervenția agenților de pază, care au transportat-o pe partea
vătămată mai întâi la cabinetul medical al Penitenciarului Bacău și apoi la
Spitalul Județean Bacău.
Din concluziile raportului medico-legal
nr. 35 din 09 ianuarie 2007,
întocmit de
S.M.L Bacău (fila 4 ds. urm. penală), s-a reținut că partea
vătămată a prezentat la examinare diagnosticul de
„plăgi suturate cu
localizare la nivelul feței", hemitorace stg.,
și coapsa dreaptă și
contuzie oculo
palpebrală OS.". Plăgile au fost produse prin lovirea
victimei cu
un obiect înțepător tăios (posibil cuțit), nu au fost
penetrante, interesând doar pielea și țesutul celular subcutanat și au
necesitat
explorare, toaletă și sutură chirurgicală. Leziunile
constatate au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale,
iar
contuzia oculo palpebrală stângă a fost produsă prin lovirea victimei cu
pumnul.
S-a mai
precizat în același act medico-legal că din punct de
vedere
al criteriologiei medico legale, plăgile prezentate de victimă au fost
superficiale, neafectând vase de calibru mare ci doar o sângerare medie ce a
impus sutura chirurgicală, cu evoluție ulterioară favorabilă, și că în raport
și de constantele biologice
(valorile de
hemoglobina în dinamică), leziunile traumatice n-au fost
de natură să
pună în primejdie viata acesteia.
Având în vedere concluziile exprimate
în actul medico-legal mai susmenționat, precum și alte elemente ce au fost
analizate, instanța a considerat că, în speță, nu s-a putut reține că partea
vătămată a fost victima unei infracțiuni de
tentativă de omor, faptă
pentru care
inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța
de fond a
arătat că pentru a fi reținută
această infracțiune, este necesar, sub
aspect
subiectiv, să fie avute în vedere mai multe elemente obiective
cum ar
fi: obiectul utilizat de făptuitor pentru a acționa asupra victimei, regiunile
anatomice (zonele organismului) vizate prin acțiune, intensitatea cu care au
fost aplicate loviturile, urmările produse asupra victimei.
Având în
vedere că obiectul înțepător - tăios (posibil cuțit), cu care a fost lovită
victima, nu a fost găsit în cursul anchetei pentru a
putea
fi supus confiscării, că acest obiect nu a fost observat de
nici o persoană pentru a putea fi descris și apoi
apreciat de instanță
ca „un obiect
apt să producă moartea", și că în actul medico legal s-a
stabilit
că leziunile cauzate, au fost superficiale, nu au fost penetrante, interesând
doar pielea și țesutul subcutanat,
tribunalul
a ajuns la concluzia că loviturile au fost aplicate cu mică
intensitate și că, cel care a aplicat loviturile
nu a acționat cu intenția
de a ucide.
S-a mai
reținut că, doar zonele vitale vizate de făptuitor, zona
gâtului, toracelui stg., coapsei dr., ca element
izolat, nu pot crea
convingerea că fapta comisă asupra
victimei, este tentativă la infracțiunea de omor.
În aceste
condiții, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice în
mod corespunzător, respectiv din art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cum s-a
reținut în actul de sesizare, în art. 180
alin. (2) C.
pen.
Tot astfel, s-a reținut la încadrarea
juridică a faptei
dispozițiile art. 37 lit.
a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C. pen.,
ținând seama că
inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune ce a fost comisă în
timpul executării unei pedepse aplicate anterior printr-o hotărâre rămasă
definitivă, (sentința penală nr. 256/2007 a Judecătoriei Bacău, 12 ani și 6
luni închisoare).
Examinând
întregul material probator aflat la dosar, instanța
a
considerat că fapta descrisă mai sus nu a fost săvârșită de inculpatul J.N.
În acest
sens a reținut că, este evident că partea vătămată a
suferit
o agresiune cu urmările prezentate în actul medico-legal
însă, susținerile acesteia că persoana care a
lovit-o este inculpatul,
nu sunt confirmate de probele administrate.
Având în
vedere că probele administrate nu oferă suficiente
dovezi că inculpatul este autorul faptei,
existența doar a unor indicii
neputând forma convingerea
instanței în acest sens, s-a dispus
achitarea
inculpatului în baza art. II pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) pentru
infracțiunea de lovire sau alte violențe
prevăzute de art. 180 alin. (2) cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva sentinței penale au declarat
apel în termen legal partea vătămată L.I. și Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bacău.
În
motivarea apelului său parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia
hotărârii cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de
lovire și cu privire la achitarea inculpatului. A apreciat
că prin rechizitoriu s-a dat faptei o corectă încadrare juridică în
infracțiunea de tentativă la omor, deoarece
inculpatul a acționat cu
intenția de a ucide, atât timp cât a lovit
victima cu un cuțit, de mai multe ori, în zone vitale ale corpului, solicitând
condamnarea
inculpatului pentru infracțiunea
de tentativă de omor.
În motivarea apelului său partea
vătămată a solicitat condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la
despăgubiri materiale și morale în sumă de 20.000 Euro, întrucât se face
vinovat de fapta pentru care a fost trimis în
judecată.
Prin
decizia penală nr. 63 din 15 aprilie 2008 pronunțată de
Curtea
de apel Bacău, secția penală, au fost respinse ca
nefonfate apelurile declarate de partea vătămată L.I. și
Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bacău.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe
lângă
Curtea de Apel Bacău. întemeiat pe dispozițiile art. 385/15 pct. 17 și 18 C.
proc. pen.
În motivele de recurs s-a susținut că
ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale sub aspectul schimbării
încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută
de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea
art. 37 lit. b)
C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe
prev. de art.
180 alin. (2) cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen., și netemeinice sub
aspectul achitării
inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. pen.
pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, în urma schimbării
încadrării juridice, așa cum s-a arătat. în acest
sens s-a arătat că instanțele de judecată nu au dat o interpretare
corespunzătoare
probatoriului
administrat în cauză, în cele două faze ale procesului
penale, probe din care rezultă că a fost comisă o
faptă penală și că
aceasta a fost comisă de inculpat.
Examinând
decizia recurată în raport de motivele de recurs
formulate, care vor fi analizate prin prisma
cazurilor de casare
prevăzute
de art. 385/9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta
Curte
constată că recursul parchetului este fondat pentru considerentele ce se vor
arăta în continuare.
Cu
privire la primul motiv de recurs ce vizează schimbarea
încadrării
juridice, Înalta Curte pe baza probelor administrate în
cauză, reține că în data de 2 ianuarie 2007, partea vătămată L.I.
,
deținut la acea dată în Penitenciarul Bacău a suferit o
vătămare corporală, constatată și descrisă în raportul medico legal
nr. 35 din 09 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L Bacău
(fila 4 ds. urm. penală).
Astfel, se
poate reține cu certitudine că, partea vătămată a
prezentat diagnosticul de „plăgi suturate cu
localizare la nivelul feței", hemitorace stg., și coapsa dreaptă și
contuzie oculo palpebrală OS.".
Plăgile au fost
produse prin lovirea victimei cu un obiect înțepător
tăios (posibil cuțit), nu au fost penetrante, interesând doar pielea și
țesutul celular subcutanat și au necesitat explorare, toaletă și sutură
chirurgicală. Leziunile constatate au necesitat
pentru vindecare 16-18
zile îngrijiri medicale, iar contuzia oculo
palpebrală stângă a fost produsă prin lovirea victimei cu pumnul.
S-a mai
precizat în același act medico-legal că din punct de
vedere
al criteriologiei medico legale, plăgile prezentate de victimă au fost
superficiale, neafectând vase de calibru mare ci doar o sângerare medie ce a
impus sutura chirurgicală, cu evoluție ulterioară favorabilă, și că în raport
și de constantele biologice
(valorile de
hemoglobina în dinamică), leziunile traumatice n-au fost
de natură să
pună în primejdie viata acesteia.
Examinând
această stare de fapt în raport de elementele
constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.
180 alin. (2) C. pen. și
de
art. 20 raportat la art. 174 C. pen., Înalta Curte constată că
primele instanțe au încadrat în mod corect fapta cu care au fost
sesizate, în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., procedând la
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea
prevăzută de art. 20
raportat la art. 174 C. pen.
Astfel,
sub aspectul laturii obiective fapta a fost comisă printr-o
acțiune de lovire care a avut drept consecință producerea unor leziuni
care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, care au
avut un aspect superficial și care nu au fost de natură să pună în primejdie
viața părții vătămate.
Și sub aspectul laturii subiective,
fapta se încadrează în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., intenția
făptuitorului nefiind
aceea de a ucide
partea vătămată, ci doar, de a-i produce suferințe
fizice. Nici
împrejurarea că leziunile au fost produse cu un corp înțepător, tăios, nu face
dovada că făptuitorul a acționat cu intenția de a ucide, atâta timp cât acest
obiect nu a fost găsit, nu a fost
observat
și descris de nici un martor și nu a putut fi examinat pentru
a se
stabili dacă era apt să producă moartea. Chiar dacă unele
leziuni au vizat o zonă vitală a corpului (gâtul),
faptul că acestea au fost produse doar la suprafața pielii, nefiind de
intensitate mare și nepunând în primejdie viața victimei, duce la concluzia că
inculpatul
nu a acționat cu intenția
de a ucide, ci numai de a o lovi pentru a-i
produce o suferință fizică.
Pentru aceste considerente, primul
motiv de recurs formulat de parchet apare ca nefondat, neputând fi primit.
Cu
privire la cel de al doilea motiv de recurs, Înalta Curte
reține că acesta este întemeiat întrucât primele
instanțe nu au dat o
interpretare
corespunzătoare probatoriului administrat în cauză.
Astfel partea vătămată în mod constant
a declarat că în ziua
respectivă a fost
lovită de inculpat, cu pumnul în față, în timp ce se
afla la grupul sanitar, apoi în cameră a fost
lovită de inculpat, cu
cuțitul.
Din declarația martorului V.A., coleg
de cameră
cu partea vătămată și inculpatul,
a declarat că „față de colegii din
cameră,
J.N. a recunoscut că l-a înjunghiat cu un cuțit pe
L.I.".
Declarația părții vătămate se
coroborează cu declarația
acestui martor și
cu declarația inculpatului dată în faza de urmărire
penală (fila 22 dos u.p.) în care a arătat
"sunt vinovat de ce s-a
întâmplat".
Ulterior, inculpatul nu a mai recunoscut comiterea faptei,
iar ceilalți martori, colegi de cameră cu acesta
au refuzat să dea
orice fel de
declarație în legătură cu cele întâmplate în cameră în
data de 2
ianuarie 2007.
Atitudinea
martorilor este părtinitoare și este justificată de
teama față de inculpat, caracterizat ca o
persoană foarte agresivă.
Față de
împrejurarea că în ziua respectivă, inculpatul a mai avut o altercație cu
partea vătămată, care a arătat în mod constant
că
inculpatul este cel care a agresat-o, că în faza de urmărire penală inculpatul
a recunoscut comiterea faptei, iar ulterior a revenit nejustificat asupra
declarației sale de recunoaștere, se
poate
reține cu certitudine că inculpatul este cel care l-a lovit pe
partea
vătămată, producându-i leziunile descrise în raportul medico-legal.
Deși
fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută
de art. 180 alin. (2) C. pen.
, întrucât în cauză a
intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, ca urmare a retragerii
plângerii penale la
termenul de azi, de
către partea vătămată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.
b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen., urmează
să se înceteze
procesul penal pornit
împotriva inculpatului J.N. pentru
infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru
aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 385/15
pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul
parchetului, va
casa în parte decizia din apel și sentința
primei instanțe, și rejudecând în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10
lit. h) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva
inculpatului J.N. pentru infracțiunea prev. de
art. 180 alin. (2)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Având în
vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de
Apel
Bacău,
împotriva deciziei
penale nr. 63 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală,
privind pe inculpatul J.N.
Casează în parte decizia recurată și sentința
penală nr. 506/D
din 23 octombrie 2007 a Tribunalului
Bacău, secția penală, și rejudecând:
În baza
art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen.
, încetează procesul penal pornit
împotriva inculpatului J.N.
pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Menține
restul dispozițiilor hotărârilor casate.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei,
se
va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Bacău, rămân în sarcina
statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie
2008.