ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2836/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 506/D din 23 octombrie pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J.N., cu antecedente penale fiind recidivist, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) cu art. 37 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice și recalificarea faptei din art. 20, art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a constatat că partea vătămată L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean Bacău.

S-a dispus plata din fondurile M.J. a sumei de 200 lei, onorarii pentru avocații desemnați din oficiu la urmărirea penală și la instanță - avocat S.B. -100 lei; avocat A.P.I. - 100 lei. Conform art. 192 alin. (1) pct. l lit. a) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată L.I. la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului J.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 02 ianuarie 2007, cu un cuțit l-a lovit în zona feței, a toracelui și a membrului inferior drept, pe L.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.

Din probele administrate atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești instanța a reținut că: Partea vătămată L.I. este deținut în Penitenciarul Bacău, aflându-se în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor. Acesta a fost repartizat la camera 30, împreună cu mai mulți deținuți. Printre aceștia, se afla și inculpatul J.N., care, în prezent, execută o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 256 din 15 mai 2007 a Tribunalului Bacău. În ziua de 02 ianuarie 2007, în jurul orelor 13,00, fiind de serviciu, agentul șef adjunct al Penitenciarului Bacău, B.V., a auzit bătăi în ușa de la camera 30. Acesta s-a deplasat împreună cu colegul său G.G.

pentru a vedea ce se întâmplă. Deținutul L.I. (parte vătămată în cauza de față) aflat la camera 30, a spus celor doi că dorește să vorbească cu șeful de tură U. După ce acesta din urmă a fost anunțat telefonic, în ușa camerei s-au auzit din nou bătăi puternice. Când s-a deschis ușa camerei, supraveghetorii l-au observat pe partea vătămată L.I., care era plin de sânge pe față. În aceste împrejurări, deținutul a fost scos din celulă, luându- se măsuri pentru transportarea sa la cabinetul medical. După acordarea primului ajutor de către cadrele medicale de serviciu partea vătămată L.I.

a fost transferată Spitalul Județean Bacău, secția chirurgie unde a fost spitalizată în perioada 02 ianuarie 2007-05 ianuarie 2007. În declarațiile date la urmărirea penală în ziua de 05 ianuarie 2007 (fila 6 dosar urmărire penală) și de 02 februarie 2007 (fila 7 dosar urmărire penală), precum și la instanță (fila 12 dosar tribunal), partea vătămată a susținut că a fost lovită de inculpatul J.N. în ziua de 02 ianuarie 2007. Arată partea vătămată că, în ziua menționată, în jurul orelor 13,00, a fost lovită de inculpat cu pumnul în zona feței, fără motiv, în timp ce se afla la grupul sanitar. După ce s-a întors în cameră, urmat fiind de inculpat, a fost lovit de acesta din urmă cu un cuțit în zona coapsei, la piciorul drept, motiv pentru care a solicitat prezenta supraveghetorilor.

In acel moment, susține partea vătămată, inculpatul s-a „năpustit" din nou asupra sa, lovind-o cu cuțitul în zona gâtului și a toracelui. După acest incident, a fost necesară intervenția agenților de pază, care au transportat-o pe partea vătămată mai întâi la cabinetul medical al Penitenciarului Bacău și apoi la Spitalul Județean Bacău. Din concluziile raportului medico-legal nr. 35 din 09 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L Bacău (fila 4 ds. urm. penală), s-a reținut că partea vătămată a prezentat la examinare diagnosticul de „plăgi suturate cu localizare la nivelul feței", hemitorace stg., și coapsa dreaptă și contuzie oculo palpebrală OS.". Plăgile au fost produse prin lovirea victimei cu un obiect înțepător tăios (posibil cuțit), nu au fost penetrante, interesând doar pielea și țesutul celular subcutanat și au necesitat explorare, toaletă și sutură chirurgicală.

Leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, iar contuzia oculo palpebrală stângă a fost produsă prin lovirea victimei cu pumnul. S-a mai precizat în același act medico-legal că din punct de vedere al criteriologiei medico legale, plăgile prezentate de victimă au fost superficiale, neafectând vase de calibru mare ci doar o sângerare medie ce a impus sutura chirurgicală, cu evoluție ulterioară favorabilă, și că în raport și de constantele biologice (valorile de hemoglobina în dinamică), leziunile traumatice n-au fost de natură să pună în primejdie viata acesteia. Având în vedere concluziile exprimate în actul medico-legal mai susmenționat, precum și alte elemente ce au fost analizate, instanța a considerat că, în speță, nu s-a putut reține că partea vătămată a fost victima unei infracțiuni de tentativă de omor, faptă pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond a arătat că pentru a fi reținută această infracțiune, este necesar, sub aspect subiectiv, să fie avute în vedere mai multe elemente obiective cum ar fi: obiectul utilizat de făptuitor pentru a acționa asupra victimei, regiunile anatomice (zonele organismului) vizate prin acțiune, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, urmările produse asupra victimei.

Având în vedere că obiectul înțepător - tăios (posibil cuțit), cu care a fost lovită victima, nu a fost găsit în cursul anchetei pentru a putea fi supus confiscării, că acest obiect nu a fost observat de nici o persoană pentru a putea fi descris și apoi apreciat de instanță ca „un obiect apt să producă moartea", și că în actul medico legal s-a stabilit că leziunile cauzate, au fost superficiale, nu au fost penetrante, interesând doar pielea și țesutul subcutanat, tribunalul a ajuns la concluzia că loviturile au fost aplicate cu mică intensitate și că, cel care a aplicat loviturile nu a acționat cu intenția de a ucide. S-a mai reținut că, doar zonele vitale vizate de făptuitor, zona gâtului, toracelui stg., coapsei dr., ca element izolat, nu pot crea convingerea că fapta comisă asupra victimei, este tentativă la infracțiunea de omor.

În aceste condiții, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător, respectiv din art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cum s-a reținut în actul de sesizare, în art. 180 alin. (2) C. pen. Tot astfel, s-a reținut la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C. pen., ținând seama că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune ce a fost comisă în timpul executării unei pedepse aplicate anterior printr-o hotărâre rămasă definitivă, (sentința penală nr. 256/2007 a Judecătoriei Bacău, 12 ani și 6 luni închisoare). Examinând întregul material probator aflat la dosar, instanța a considerat că fapta descrisă mai sus nu a fost săvârșită de inculpatul J.N.

În acest sens a reținut că, este evident că partea vătămată a suferit o agresiune cu urmările prezentate în actul medico-legal însă, susținerile acesteia că persoana care a lovit-o este inculpatul, nu sunt confirmate de probele administrate. Având în vedere că probele administrate nu oferă suficiente dovezi că inculpatul este autorul faptei, existența doar a unor indicii neputând forma convingerea instanței în acest sens, s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. II pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva sentinței penale au declarat apel în termen legal partea vătămată L.I.

și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău. În motivarea apelului său parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire și cu privire la achitarea inculpatului. A apreciat că prin rechizitoriu s-a dat faptei o corectă încadrare juridică în infracțiunea de tentativă la omor, deoarece inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, atât timp cât a lovit victima cu un cuțit, de mai multe ori, în zone vitale ale corpului, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor. În motivarea apelului său partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la despăgubiri materiale și morale în sumă de 20.000 Euro, întrucât se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 63 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de apel Bacău, secția penală, au fost respinse ca nefonfate apelurile declarate de partea vătămată L.I. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. întemeiat pe dispozițiile art. 385/15 pct. 17 și 18 C. proc. pen. În motivele de recurs s-a susținut că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și netemeinice sub aspectul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. pen.

pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, în urma schimbării încadrării juridice, așa cum s-a arătat. în acest sens s-a arătat că instanțele de judecată nu au dat o interpretare corespunzătoare probatoriului administrat în cauză, în cele două faze ale procesului penale, probe din care rezultă că a fost comisă o faptă penală și că aceasta a fost comisă de inculpat. Examinând decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate, care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Cu privire la primul motiv de recurs ce vizează schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte pe baza probelor administrate în cauză, reține că în data de 2 ianuarie 2007, partea vătămată L.I.

, deținut la acea dată în Penitenciarul Bacău a suferit o vătămare corporală, constatată și descrisă în raportul medico legal nr. 35 din 09 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L Bacău (fila 4 ds. urm. penală). Astfel, se poate reține cu certitudine că, partea vătămată a prezentat diagnosticul de „plăgi suturate cu localizare la nivelul feței", hemitorace stg., și coapsa dreaptă și contuzie oculo palpebrală OS.". Plăgile au fost produse prin lovirea victimei cu un obiect înțepător tăios (posibil cuțit), nu au fost penetrante, interesând doar pielea și țesutul celular subcutanat și au necesitat explorare, toaletă și sutură chirurgicală. Leziunile constatate au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, iar contuzia oculo palpebrală stângă a fost produsă prin lovirea victimei cu pumnul.

S-a mai precizat în același act medico-legal că din punct de vedere al criteriologiei medico legale, plăgile prezentate de victimă au fost superficiale, neafectând vase de calibru mare ci doar o sângerare medie ce a impus sutura chirurgicală, cu evoluție ulterioară favorabilă, și că în raport și de constantele biologice (valorile de hemoglobina în dinamică), leziunile traumatice n-au fost de natură să pună în primejdie viata acesteia. Examinând această stare de fapt în raport de elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., Înalta Curte constată că primele instanțe au încadrat în mod corect fapta cu care au fost sesizate, în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., procedând la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective fapta a fost comisă printr-o acțiune de lovire care a avut drept consecință producerea unor leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, care au avut un aspect superficial și care nu au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate. Și sub aspectul laturii subiective, fapta se încadrează în dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., intenția făptuitorului nefiind aceea de a ucide partea vătămată, ci doar, de a-i produce suferințe fizice. Nici împrejurarea că leziunile au fost produse cu un corp înțepător, tăios, nu face dovada că făptuitorul a acționat cu intenția de a ucide, atâta timp cât acest obiect nu a fost găsit, nu a fost observat și descris de nici un martor și nu a putut fi examinat pentru a se stabili dacă era apt să producă moartea.

Chiar dacă unele leziuni au vizat o zonă vitală a corpului (gâtul), faptul că acestea au fost produse doar la suprafața pielii, nefiind de intensitate mare și nepunând în primejdie viața victimei, duce la concluzia că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, ci numai de a o lovi pentru a-i produce o suferință fizică. Pentru aceste considerente, primul motiv de recurs formulat de parchet apare ca nefondat, neputând fi primit. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat întrucât primele instanțe nu au dat o interpretare corespunzătoare probatoriului administrat în cauză. Astfel partea vătămată în mod constant a declarat că în ziua respectivă a fost lovită de inculpat, cu pumnul în față, în timp ce se afla la grupul sanitar, apoi în cameră a fost lovită de inculpat, cu cuțitul.

Din declarația martorului V.A., coleg de cameră cu partea vătămată și inculpatul, a declarat că „față de colegii din cameră, J.N. a recunoscut că l-a înjunghiat cu un cuțit pe L.I.". Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația acestui martor și cu declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală (fila 22 dos u.p.) în care a arătat "sunt vinovat de ce s-a întâmplat". Ulterior, inculpatul nu a mai recunoscut comiterea faptei, iar ceilalți martori, colegi de cameră cu acesta au refuzat să dea orice fel de declarație în legătură cu cele întâmplate în cameră în data de 2 ianuarie 2007. Atitudinea martorilor este părtinitoare și este justificată de teama față de inculpat, caracterizat ca o persoană foarte agresivă.

Față de împrejurarea că în ziua respectivă, inculpatul a mai avut o altercație cu partea vătămată, care a arătat în mod constant că inculpatul este cel care a agresat-o, că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar ulterior a revenit nejustificat asupra declarației sale de recunoaștere, se poate reține cu certitudine că inculpatul este cel care l-a lovit pe partea vătămată, producându-i leziunile descrise în raportul medico-legal. Deși fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. , întrucât în cauză a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, ca urmare a retragerii plângerii penale la termenul de azi, de către partea vătămată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap.

la art. 10 lit. h) C. proc. pen., urmează să se înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului J.N. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa în parte decizia din apel și sentința primei instanțe, și rejudecând în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului J.N. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 63 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe inculpatul J.N. Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 506/D din 23 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală, și rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. , încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului J.N. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Menține restul dispozițiilor hotărârilor casate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2008.