ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3466/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22/F din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, a fost condamnat inculpatul M.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate, aplicându-se dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. Sub aspectul laturii civile, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor de 2.400 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și, respectiv, de 12.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Județean de Urgență Vâlcea a sumei de 3078,78 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate S.C. și la plata către partea civilă Serviciul Județean de Ambulantă Vâlcea a sumei de 311,04 lei. Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 482/P/2006 din 22 mai 2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Potrivit actului de sesizare, s-a reținut că la data de 08 ianuarie 2007, organele de poliție din comuna Păușești Măglași au fost anunțate de partea vătămată S.C. cu privire la faptul că, în ziua de 17 decembrie 2006, a fost victima unei agresiuni, după care a fost internat în spital. Din cercetările efectuate, procurorul a reținut, sub aspectul situației de fapt, că la data de 17 decembrie 2006, inculpatul și partea vătămată au participat la sacrificarea unui porc la domiciliul inculpatului, ajutați de martorii C.P., V.I.I. și C.N., și aceștia, după sacrificarea porcului, au consumat, după obicei, țuică și au mâncat. În timp ce tranșau carnea, între inculpat și partea vătămată a avut loc o discuție, partea vătămată spunându-i în glumă inculpatului, că îi va lua soția, care este moldoveancă, fiindcă este și el tot moldovean.

Fără alte discuții, inculpatul a înțepat partea vătămată cu cuțitul ce-l avea în mână, în abdomen, o singură dată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 40 zile îngrijiri medicale. Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv declarații ale inculpatului și ale părții vătămate (constituită parte civilă), s-au cerut relații de la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea și Serviciul de ambulanță Vâlcea, au fost ascultați martorii C.C., V.P., C.P., B.C. , B.D., V.I. și P.A., s-a efectuat un raport de constatare medico-legală și un raport de expertiză medico-legală privind leziunile produse părții vătămate, s-a atașat planșa fotografică cu corpul delict, și s-a întocmit un proces verbal de cercetare a locului faptei, la 08 ianuarie 2007, întocmit de Poliția Păușești Măglași, Județul Vâlcea.

Din probele administrate, rezultă că la data de 17 decembrie 2006, inculpatul M.D., a sacrificat la domiciliul său un porc, operațiune în care a fost ajutat de martorii C.P. și V.I. Spre final, a venit și C.N. și partea vătămată. După sacrificarea porcului aceștia au consumat, potrivit obiceiului, preparate de la porc și au băut țuică. În timp ce se tranșa carnea, între inculpat și partea vătămată a avut loc un schimb de replici, în glumă, în cadrul căruia, partea vătămată s-a adresat inculpatului că îi va lua soția, căci tot este moldoveana și, bineînțeles, și produsele de la porc. Inculpatul, fără să dea o replică celor spuse de partea vătămată, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul pe care-l avea în mână, în abdomen.

Primele îngrijiri au fost acordate de soția inculpatului, după care s-a anunțat ambulanța și victima a fost transportată de urgență la spital. Inculpatul, în declarațiile date la urmărirea penală, cât și la instanță, nu a putut explica gestul, dar a precizat că prin gluma părții vătămate s-a simțit jignit și insultat de aceasta. Cuțitul cu care inculpatul a aplicat lovitura părții vătămate prezintă o lamă de 12 cm lungime. Din raportul de constatare medico legală și expertiza medico- legală întocmite de Laboratorul de Medicină Legală Vâlcea, rezultă că partea vătămată a suferit o leziune produsă de un obiect tăietor înțepător, posibil cuțitul cu dimensiunile arătate. Pentru vindecare partea vătămată a necesitat 40 zile îngrijiri medicale iar leziunile i-au pus viața în primejdie.

Partea vătămată nu a rămas cu infirmități sau invalidități permanente în urma leziunii produse de inculpat. Cu ocazia dezbaterilor în primă instanță, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. În argumentarea cererii, inculpatul a susținut că leziunea produsă nu a fost atât de gravă, că pentru vindecare a avut nevoie de numai 40 zile îngrijiri medicale, astfel că fapta constituite infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca neîntemeiată cu următoarea argumentație: Fapta de a aplica o lovitură puternică în abdomen, organ vital, folosindu-se de un cuțit cu o lamă de 12 cm, punând în primejdie viața victimei, conduce la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă de omor cu intenție indirectă în sensul că, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, procedând în modul arătat, nu a urmărit producerea lui, dar a acceptat posibilitatea producerii lui. Având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, că are un copil în întreținere, că nu este recidivist, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

și, dându-se eficiență dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., a aplicat o pedeapsă cu închisoare sub limita minimă prevăzută de lege. Sub aspectul laturii civile s-au reținut următoarele: Partea vătămată S.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 20.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale. Prima instanță a constatat că s-a făcut dovada că partea vătămată a avut nevoie de 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. în perioada în care partea vătămată nu a putut presta muncă, din cele 40 de zile, 10 zile sunt sărbători legale în care nu putea să presteze muncă pentru a obține venituri, astfel că este îndreptățit la o perioadă de 30 de zile. Martorii ascultați în cauză au dat relații diferite în legătură cu valoarea unei zile de muncă, astfel că instanța de fond a făcut o medie, apreciindu-se că partea civilă putea să obțină cel mult 80 lei pe zi, astfel că este îndreptățită la suma de 2.400 lei daune materiale.

Pentru daunele morale s-a reținut întemeiată cererea în limita sumei de 12.000 lei față de suferința fizică și psihică la care a fost supusă partea vătămată în urma leziunii produse. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul de Urgență Rm.Vâlcea în sumă de 3078,78 lei și la 311,04 lei către Serviciul de Ambulantă Vâlcea. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea vătămată parte civilă S.C., motivele fiind următoarele: Inculpatul M.D., a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală, probele administrate nerelevând intenția calificată de omor, ci doar intenția de vătămare corporală; Partea vătămată parte civilă S.C., a apreciat pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind redusă în raport cu periculozitatea acestuia și, totodată, a solicitat majorarea despăgubirilor acordate pentru daune materiale și daune morale.

Prin decizia penală nr. 42/A din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca nefondate ambele apeluri. Pentru a dispune în acest instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați și raportul de constatare medico-legală, din probele administrate rezultând că la data de 17 decembrie 2006, pe fondul consumului de alcool și al unei altercații spontane, inculpatul i-a aplicat părții vătămate, cu cuțitul pe care TI avea în mână, o singură lovitură în abdomen. Din raportul de constatare medico-legală existent la dosarul cauzei, rezultă că leziunile suferite de către partea vătămată au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei.

În consecință, s-a concluzionat că cererea inculpatului apelant de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea pentru care a fost condamnat, în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., este nefondată, aspect corect soluționat și de către prima instanță. Inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, fapt ce rezultă din zona vitală a corpului părții vătămate în care s-a aplicat lovitura de cuțit, instrumentul utilizat, care prin natura lui este apt de a ucide, precum și concluziile rezultate din raportul de constatare medico-legală potrivit cărora leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața părții vătămate.

În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și de aspectele circumstanțiale ale inculpatului, respectiv recunoașterea faptei săvârșite, situația familială a acestuia, precum și faptul că nu are antecedente penale. S-a constatat, în final, că s-a respectat principiul proporționalității, în sensul că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a soluționat corect și latura civilă a cauzei.

Astfel, la stabilirea despăgubirilor materiale acordate părții civile au fost avute în vedere probele administrate, respectiv numărul de zile în care parte vătămată nu a putut presta muncă și nu a realizat venituri. în raport cu declarațiile martorilor audiați, prima instanță a apreciat în mod corespunzător cuantumul veniturilor pe care partea civilă putea să le obțină în medie într-o zi de muncă. În ce privește daunele morale, s-a constatat că instanța de fond a apreciat corespunzător cuantumul acestora, având în vedere elementele obiective ale cauzei, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, și de suferința fizică și psihică la care a fost supusă ca urmare a agresiunii inculpatului.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs. În motivarea recursului, inculpatul și apărătorul au menționat că încadrarea juridică dată faptei este greșită, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. (vătămare corporală), caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. În final, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală (art. 181 C. pen.) și aplicarea unei pedepse reduse, cu executare fără privare de libertate deoarece inculpatul a fost provocat prin comportamentul victimei, nu a avut intenția de omor, ci doar de a aplica o corecție dură părții vătămate, este o persoană în vârstă și a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Recursul nu este fondat. Cu ocazia judecății în primă instanță și în apel, inculpatul, cu acordul său, a fost ascultat (fil. 77, respectiv, fil. 19). Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, aspect care a și justificat reținerea unor circumstanțe atenuante ce au avut ca efect juridic reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator. Recunoașterea faptei de către inculpat se coroborează, în întregime, cu toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal. Chestiunea de drept referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă de omor [art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.] în vătămare corporală (art. 181 C. pen.), a constituit o cerere a inculpatului la judecarea cauzei în primă instanță, pag.

2 a încheierii de dezbateri, fil. 141-142 (cerere respinsă ca neîntemeiată) și, respectiv, un motiv de apel al acestuia, pag. 2 a deciziei, fil. 21 - 24 (motiv apreciat ca neîntemeiat de instanța de prim control judiciar). Înalta Curte apreciază că nu este necesară reiterarea argumentelor juridice, și a celor deduse din modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpat, argumente expuse de cele două instanțe în considerentele hotărârilor recurate. În completarea acestora, Înalta Curte expune următoarele: Infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. se caracterizează prin aceea că infractorul acționează cu intenția generală de vătămare corporală, iar nu cu intenția de omor. Dimpotrivă, în cazul infracțiunii de omor, infractorul acționează cu intenția suprimării vieții victimei, iar nu cu intenția generală de vătămare corporală.

Intenția de omor este dedusă din împrejurările săvârșirii faptei și din modul concret în care a acționat infractorul. Din probele administrate rezultă, pe de o parte, că între inculpat și victimă a existat, imediat anterior faptei incriminate, o stare conflictuală, iar pe de altă parte, că aceștia consumaseră băuturi alcoolice (țuică). Zona anatomică lezată (abdomen, zonă care interesează organe cu activitate vitală), intensitatea loviturii (care rezultă din leziunile grave ce au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, și care au fost de natură să pună în primejdie viața victimei) și obiectul folosit (cuțit cu lama de 12 cm. - fil. 29 dosar urmărire penală), denotă intenția de omor a inculpatului (sub forma intenției indirecte), iar nu intenția generală de vătămare corporală a părții vătămate (intenția de a aplica o „corecție" sau „pentru a-l speria", așa cum s-a menționat în motivele scrise de recurs – fil.

25 și s-a susținut cu ocazia dezbaterilor). De asemenea, Înalta Curte, în raport cu datele concrete referitoare la faptă și făptuitor, inclusiv cu datele rezultate din cazierul judiciar existent la fil. 30 dosar urmărire penală, constată că nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., cuantumul pedepsei și modalitatea de executare fiind de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.