ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3466/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3466/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22/F din 13 februarie 2008

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, a fost condamnat inculpatul M.D.

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 alin. (1) C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

74 C. pen.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

prin privare de libertate, aplicându-se dispozițiile art. 71 raportat la art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Sub aspectul

laturii civile, a fost admisă acțiunea civilă exercitată

de

partea civilă S.C., fiind obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor

de 2.400 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și, respectiv, de

12.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la

plata către Spitalul Județean de Urgență Vâlcea a sumei de 3078,78 lei

reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții

vătămate S.C. și la plata către partea civilă Serviciul Județean de Ambulantă

Vâlcea a sumei de 311,04 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata către

stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 482/P/2006 din 22

mai 2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trimiterea

în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D. pentru tentativă de

omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

Potrivit

actului de sesizare, s-a reținut că la data de 08 ianuarie 2007,

organele de poliție din comuna Păușești Măglași au fost anunțate de

partea vătămată S.C. cu privire la faptul că, în

ziua de 17

decembrie 2006, a fost victima unei agresiuni, după care a fost

internat în spital.

Din cercetările efectuate, procurorul a

reținut, sub aspectul

situației de fapt, că

la data de 17 decembrie 2006, inculpatul și partea

vătămată au

participat la sacrificarea unui porc la domiciliul inculpatului, ajutați de

martorii C.P., V.I.I. și C.N., și aceștia, după sacrificarea porcului, au

consumat, după obicei, țuică și au mâncat.

În timp ce tranșau carnea, între inculpat

și partea vătămată a avut loc o discuție, partea vătămată spunându-i în glumă

inculpatului, că îi va lua soția, care este moldoveancă, fiindcă este și el tot

moldovean. Fără alte discuții, inculpatul a înțepat partea vătămată cu cuțitul

ce-l avea în mână, în abdomen, o singură dată, cauzându-i leziuni ce au

necesitat pentru vindecare circa 40 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a

fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv declarații ale

inculpatului și ale părții vătămate (constituită parte civilă), s-au cerut

relații de la Spitalul

Județean de Urgență

Vâlcea și Serviciul de ambulanță Vâlcea, au fost

ascultați martorii C.C., V.P., C.P., B.C.

, B.D., V.I. și P.A., s-a efectuat

un raport de constatare

medico-legală și un raport de expertiză medico-legală privind leziunile produse

părții vătămate, s-a atașat planșa fotografică cu corpul delict, și s-a

întocmit un proces verbal de cercetare a locului faptei, la 08 ianuarie 2007,

întocmit de Poliția Păușești Măglași, Județul Vâlcea.

Din probele administrate, rezultă că la

data de 17 decembrie 2006, inculpatul M.D., a sacrificat la domiciliul său un

porc, operațiune în care a fost ajutat de martorii C.P. și V.I. Spre final, a

venit și C.N. și partea vătămată. După sacrificarea porcului aceștia au consumat,

potrivit obiceiului, preparate de la porc și au băut țuică.

În timp ce se tranșa carnea, între

inculpat și partea vătămată a avut loc un schimb de replici, în glumă, în

cadrul căruia, partea vătămată s-a adresat inculpatului că îi va lua soția,

căci tot este moldoveana și, bineînțeles, și produsele de la porc. Inculpatul,

fără să dea o replică celor spuse de partea vătămată, i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul pe care-l avea în mână, în abdomen. Primele îngrijiri au fost acordate

de soția inculpatului, după care s-a anunțat ambulanța și victima a fost

transportată de urgență la spital.

Inculpatul, în declarațiile date la

urmărirea penală, cât și la instanță, nu a putut explica gestul, dar a precizat

că prin gluma părții vătămate s-a simțit jignit și insultat de aceasta.

Cuțitul cu care inculpatul a aplicat

lovitura părții vătămate prezintă o lamă de 12 cm lungime.

Din raportul de constatare medico legală

și expertiza medico-

legală întocmite de

Laboratorul de Medicină Legală Vâlcea, rezultă că

partea vătămată a

suferit o leziune produsă de un obiect tăietor înțepător, posibil cuțitul cu

dimensiunile arătate. Pentru vindecare partea vătămată a necesitat 40 zile

îngrijiri medicale iar leziunile i-au pus viața în primejdie. Partea vătămată

nu a rămas cu infirmități sau invalidități permanente în urma leziunii produse

de inculpat.

Cu ocazia dezbaterilor în primă instanță,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor,

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., în vătămare

corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În argumentarea cererii, inculpatul a

susținut că leziunea

produsă nu a fost atât

de gravă, că pentru vindecare a avut nevoie de

numai 40 zile îngrijiri

medicale, astfel că fapta constituite infracțiunea de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen.

Cererea de schimbare a încadrării juridice

a fost respinsă ca neîntemeiată cu următoarea argumentație:

Fapta de a aplica o lovitură puternică în

abdomen, organ vital,

folosindu-se de un

cuțit cu o lamă de 12 cm, punând în primejdie viața

victimei, conduce la

concluzia că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă de omor cu intenție

indirectă în sensul că, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, procedând în modul

arătat, nu a urmărit

producerea lui, dar a

acceptat posibilitatea producerii lui.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut

și regretat fapta săvârșită, că are un copil în întreținere, că nu este

recidivist, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și, dându-se eficiență dispozițiilor

art. 76 alin. (2) C. pen., a aplicat o pedeapsă cu închisoare sub limita minimă

prevăzută de lege.

Sub aspectul

laturii civile s-au reținut următoarele:

Partea vătămată S.C. s-a constituit parte

civilă cu sumele de 20.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.

Prima instanță a constatat că s-a făcut

dovada că partea vătămată a avut nevoie de 40 zile îngrijiri medicale pentru

vindecare. în perioada în care partea vătămată nu a putut presta muncă, din

cele 40 de zile, 10 zile sunt sărbători legale în care nu putea să presteze muncă

pentru a obține venituri, astfel că este îndreptățit la o perioadă de 30 de

zile. Martorii ascultați în cauză au dat relații diferite în legătură cu

valoarea unei zile de muncă, astfel că instanța de fond a făcut o medie,

apreciindu-se că partea civilă putea să obțină cel mult 80 lei pe zi, astfel că

este îndreptățită la suma de 2.400 lei daune materiale.

Pentru daunele morale s-a reținut

întemeiată cererea în limita sumei de 12.000 lei față de suferința fizică și

psihică la care a fost supusă partea vătămată în urma leziunii produse.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor de

spitalizare către

Spitalul de Urgență Rm.Vâlcea în sumă de 3078,78 lei

și la 311,04 lei către Serviciul de Ambulantă

Vâlcea.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpatul și partea vătămată

parte civilă S.C., motivele fiind următoarele:

Inculpatul M.D., a solicitat schimbarea

încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală, probele

administrate nerelevând intenția calificată de

omor, ci doar intenția de

vătămare corporală;

Partea

vătămată parte civilă S.C., a apreciat

pedeapsa aplicată

inculpatului ca fiind redusă în raport cu periculozitatea acestuia și,

totodată, a solicitat majorarea despăgubirilor acordate pentru daune materiale

și daune morale.

Prin decizia penală nr. 42/A din 15

aprilie 2008, Curtea de Apel

Pitești, secția

penală, a respins ca nefondate ambele apeluri.

Pentru a dispune în acest instanța de prim

control judiciar a reținut următoarele:

Situația de fapt a fost corect stabilită de

către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile

martorilor audiați și raportul de constatare medico-legală, din probele

administrate rezultând că la data de 17 decembrie 2006, pe fondul

consumului de alcool și al unei altercații

spontane, inculpatul i-a aplicat

părții

vătămate, cu cuțitul pe care TI avea în mână, o singură lovitură în

abdomen. Din raportul de constatare medico-legală

existent la dosarul

cauzei, rezultă că leziunile suferite de către

partea vătămată au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare

și că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei.

În consecință, s-a concluzionat că cererea

inculpatului apelant de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea pentru

care a fost condamnat, în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., este

nefondată, aspect corect soluționat și de către prima instanță.

Inculpatul a

acționat cu intenția indirectă de a ucide, fapt ce rezultă din

zona vitală a corpului părții vătămate în care s-a aplicat lovitura de

cuțit, instrumentul utilizat, care prin natura lui este apt de a ucide, precum

și concluziile rezultate din raportul de constatare medico-legală potrivit

cărora leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața părții vătămate.

În legătură cu individualizarea judiciară

a pedepsei, instanța de

apel a apreciat că

prima instanță a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând

cont de gradul de pericol social concret ridicat

al faptei,

împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și de aspectele circumstanțiale

ale inculpatului, respectiv recunoașterea faptei săvârșite, situația familială

a acestuia, precum și faptul că nu are antecedente penale. S-a constatat, în

final, că s-a respectat principiul proporționalității, în sensul că pedeapsa

aplicată și modalitatea de executare sunt adecvate situației de fapt și

scopului urmărit de legea penală.

De asemenea, instanța de prim control

judiciar a apreciat că instanța de fond a soluționat corect și latura civilă a

cauzei. Astfel, la

stabilirea

despăgubirilor materiale acordate părții civile au fost avute în

vedere

probele administrate, respectiv numărul de zile în care parte

vătămată nu a putut presta muncă și nu a realizat

venituri. în raport cu

declarațiile martorilor audiați, prima instanță a

apreciat în mod corespunzător cuantumul veniturilor pe care partea civilă putea

să le obțină în medie într-o zi de muncă.

În ce privește daunele morale, s-a

constatat că instanța de fond a apreciat corespunzător cuantumul acestora,

având în vedere elementele obiective ale cauzei, respectiv numărul de zile de

îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, și

de suferința fizică și psihică la care a fost supusă ca urmare a agresiunii

inculpatului.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat

prezentul recurs.

În motivarea recursului, inculpatul și

apărătorul au menționat că încadrarea juridică dată faptei este greșită,

solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181

C. pen. (vătămare corporală), caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 17 C.

proc. pen.

În final, s-a solicitat casarea

hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală (art.

181 C. pen.) și aplicarea

unei pedepse

reduse, cu executare fără privare de libertate deoarece

inculpatul a

fost provocat prin comportamentul victimei, nu a avut intenția de omor, ci doar

de a aplica o corecție dură părții vătămate,

este

o persoană în vârstă și a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Recursul nu

este fondat.

Cu ocazia judecății în primă instanță și

în apel, inculpatul, cu

acordul său, a fost

ascultat (fil. 77, respectiv, fil. 19).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,

aspect care a și justificat reținerea unor circumstanțe atenuante ce au avut ca

efect juridic reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul

incriminator.

Recunoașterea faptei de către inculpat se

coroborează, în

întregime, cu toate probele

administrate în ambele faze ale procesului

penal.

Chestiunea de drept referitoare la schimbarea

încadrării juridice a faptei, din tentativă de omor [art. 20 raportat la art. 174

alin. (1) C. pen.] în vătămare corporală (art. 181 C. pen.), a constituit o

cerere a inculpatului la judecarea cauzei în primă instanță, pag. 2 a încheierii

de dezbateri, fil. 141-142 (cerere respinsă ca neîntemeiată) și, respectiv, un

motiv de apel al acestuia, pag. 2 a deciziei, fil. 21 - 24 (motiv apreciat ca

neîntemeiat de instanța de prim control judiciar).

Înalta Curte apreciază că nu este necesară

reiterarea

argumentelor juridice, și a celor

deduse din modalitatea de săvârșire a

faptei de către inculpat,

argumente expuse de cele două instanțe în considerentele hotărârilor recurate.

În completarea acestora, Înalta Curte

expune următoarele:

Infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

se caracterizează prin aceea că infractorul acționează cu intenția generală de

vătămare corporală, iar nu cu intenția de omor. Dimpotrivă, în cazul

infracțiunii de omor, infractorul acționează cu intenția suprimării vieții

victimei, iar nu cu intenția generală de vătămare corporală.

Intenția de omor este dedusă din

împrejurările săvârșirii faptei și din modul concret în care a acționat

infractorul.

Din probele administrate rezultă, pe de o

parte, că între inculpat și victimă a existat, imediat anterior faptei

incriminate, o stare conflictuală, iar pe de altă parte, că aceștia consumaseră

băuturi alcoolice (țuică). Zona anatomică lezată (abdomen, zonă care

interesează organe cu activitate vitală), intensitatea loviturii (care rezultă

din leziunile grave ce au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, și care

au fost de natură să pună în primejdie viața victimei) și obiectul folosit

(cuțit cu lama de 12 cm. - fil. 29 dosar urmărire penală), denotă intenția de

omor a inculpatului (sub forma intenției indirecte), iar nu intenția generală

de vătămare corporală a părții vătămate (intenția de a aplica o „corecție"

sau „pentru a-l speria", așa cum s-a menționat în motivele scrise de

recurs – fil. 25 și s-a susținut cu ocazia dezbaterilor).

De asemenea, Înalta Curte, în raport cu

datele concrete referitoare la faptă și făptuitor, inclusiv cu datele rezultate

din cazierul judiciar existent la fil. 30 dosar urmărire penală, constată că nu

este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.,

cuantumul pedepsei și modalitatea de executare fiind de natură să asigure

scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 15 aprilie 2008 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.